ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2873/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare înregistrată la data de

14 februarie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta A.R.A.I.E.X. a chemat în judecată pe pârâtul

O.R.D.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004, să dispună suspendarea executării deciziei O.R.D.A.

din 16 ianuarie 2013.

Prin sentința nr. 1323

din 15 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A.R.A.I.E.X., reținând, în

esență, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de apel, a declarat recurs reclamanta A.R.A.I.E.X., în temeiul art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța

de fond în mod greșit a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea

unei pagube iminente și expunând, pe larg, împrejurările de fapt și temeiurile de

drept care demonstrează îndeplinirea cerințelor legale.

Examinând cauza, prin

prisma criticilor formulate, în raport cu art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., precum și în raport cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din expunerea rezumativă

a lucrărilor dosarului, se observă că reclamanta a învestit instanța de contencios

administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind

suspendarea executării deciziei O.R.D.A. din 16 ianuarie 2013.

Conform art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care

a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept

și fără nicio formalitate.”

Înainte de a proceda la

expunerea și analiza în concret a criticilor formulate de recurenta-reclamantă,

Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 3131 din 17 octombrie 2013, pronunțată

în Dosarul nr. 2768/2/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de aceeași

reclamantă, în contradictoriu cu același pârât, având ca obiect anularea deciziei

O.R.D.A. din 16 ianuarie 2013.

În consecință, pe de o

parte, soluția instanței de fond, învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ,

conferă consistență concluziei că actul administrativ, ce formează obiectul prezentei

cereri de suspendare a executării, se bucură de prezumția de legalitate, nefiind,

astfel îndeplinită cerințe prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

referitoare la existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. t) din aceeași lege, în sensul de „împrejurările legate de starea de fapt și

de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

Pe de altă parte, soluția

dată prezentei cereri de suspendare a executării, chiar în eventualitatea în care

aceasta ar fi fost favorabilă reclamantei, și-a epuizat efectele juridice la data

pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anulare, așa cum prevede expres

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul demers judiciar al

recurentei este lipsit, la acest moment, de finalitatea urmărită.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul,

ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 ori art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.R.A.I.E.X. împotriva sentinței civile nr. 1323 din 15 aprilie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 iunie 2014.