ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2746/2015

Decizia nr.

2746/2015

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, reclamantul A., în contradictoriu cu

M.S., în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a

solicitat ca, prin hotărârea pe care instanța o va pronunța:

- să

dispună suspendarea executării Ordinului nr. x/604 din 2 octombrie

2013 emis de M.S. și necomunicat, până la data prezentei, conform

prevederilor legale în vigoare ordin prin care, în mod nelegal, s-a dispus

rezilierea Contractului de management din 21 septembrie 2011, încheiat între

părți.

Prin

Sentința nr. 620 din data de 24 februarie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității; s-a

admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu

pârâtul M.S., astfel cum a fost modificată. S-a dispus suspendarea

executării Ordinului nr. x/604 din 2 octombrie 2013, emis de M.S.,

până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2013 al

Curții de Apel București.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut în esență că

instanța de fond a reținut în mod eronat ca fiind îndeplinite

condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ deși reclamantul nu

a dovedit nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă.

Astfel, a

susținut recurentul că măsura eliberării din funcția

de conducător al unui organ de specialitate din subordinea M.S.,

dispusă prin ordinul a cărui suspendare s-a solicitat, s-a întemeiat

pe constatările făcute în cadrul unei proceduri de control, conform

raportului de control la care face referire Ordinul nr. x/604/2013.

Consideră

recurentul că din analiza Ordinului din 14 martie 2013 rezultă cu

claritate temeiurile de drept în conformitate cu care a fost emis acesta iar

neprecizarea expresă a cazului de incompatibilitate nu poate atrage

aparența de nelegalitate a ordinului pentru nemotivare, astfel cum în mod

eronat a reținut instanța de fond.

Totodată,

recurentul a susținut că în mod eronat instanța de fond a

reținut în baza adeverinței Institutului Medico-Militar nr.

x/133/2013 că activitatea desfășurată de reclamant este una

de cercetare științifică.

Intimatul-reclamant

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat

și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de

fond, susținând în esență că motivele invocate sunt

nefondate.

Analizând

sentința recurată în raport de criticile formulate, față de

apărările intimatului și de prevederile legale incidente, Înalta

Curte reține că, în cauză, nu subzistă motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând

greșita aplicare și interpretare a legii, în considerarea celor în

continuare prezentate.

Astfel cum în

mod constant a hotărât Înalta Curte de Casație și Justiție

în jurisprudența sa în această materie, pentru a se dispune

suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

republicată, fără însă a se realiza o examinare pe fond a

legalității actului a cărui suspendare se solicită, în

sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o

simplă "pipăire" a fondului.

Din

această perspectivă, instanța de recurs apreciază că

în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că este

îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, astfel cum

este acesta definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 republicată.

Verificând

temeiurile de drept și de fapt invocate în preambulul ordinului contestat,

judecătorul fondului a reținut în mod corect faptul că emitentul

actului nu a precizat expres cazul de incompatibilitate în care s-ar fi aflat

reclamantul ceea ce atrage aparența de nelegalitate a ordinului iar din

probatoriul administrat în cauză a reținut că acesta se

încadrează în excepția de incompatibilitate reglementată de

dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006

desfășurând activitate de cercetare științifică în

cadrul Institutului Medico-Militar.

Susținerile

recurentului-pârât potrivit cărora judecătorul fondului nu ar fi

reținut și examinat faptul că măsura eliberării din

funcția de conducător al unui organ de specialitate din subordinea

M.S., întemeiată pe constatările făcute în cadrul unei proceduri

de control menționate în raportul de control la care face referire Ordinul

nr. x/604/2013, nu pot fi primite întrucât examinarea legalității

măsurii dispuse excede atribuțiilor instanței de judecată

sesizată cu o cerere de suspendare, verificarea legalității

măsurii respective urmând a fi efectuată în cadrul cauzei având ca

obiect anularea actului administrativ.

Față

de cele arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a

reținut că, în cauză, sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru suspendarea actelor administrative, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 20

și 28 din Legea nr. 554/2004 republicată, respinge recursul declarat,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.S. împotriva Sentinței nr. 620 din 24 februarie

2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2015.

Procesat de

GGC - N