ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2746/2015

Decizia nr. 2746/2015 Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A., în contradictoriu cu M.S., în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat ca, prin hotărârea pe care instanța o va pronunța: - să dispună suspendarea executării Ordinului nr. x/604 din 2 octombrie 2013 emis de M.S. și necomunicat, până la data prezentei, conform prevederilor legale în vigoare ordin prin care, în mod nelegal, s-a dispus rezilierea Contractului de management din 21 septembrie 2011, încheiat între părți. Prin Sentința nr. 620 din data de 24 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul M.S., astfel cum a fost modificată.

S-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. x/604 din 2 octombrie 2013, emis de M.S., până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2013 al Curții de Apel București. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut în esență că instanța de fond a reținut în mod eronat ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ deși reclamantul nu a dovedit nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă.

Astfel, a susținut recurentul că măsura eliberării din funcția de conducător al unui organ de specialitate din subordinea M.S., dispusă prin ordinul a cărui suspendare s-a solicitat, s-a întemeiat pe constatările făcute în cadrul unei proceduri de control, conform raportului de control la care face referire Ordinul nr. x/604/2013. Consideră recurentul că din analiza Ordinului din 14 martie 2013 rezultă cu claritate temeiurile de drept în conformitate cu care a fost emis acesta iar neprecizarea expresă a cazului de incompatibilitate nu poate atrage aparența de nelegalitate a ordinului pentru nemotivare, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Totodată, recurentul a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut în baza adeverinței Institutului Medico-Militar nr. x/133/2013 că activitatea desfășurată de reclamant este una de cercetare științifică.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că motivele invocate sunt nefondate. Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, față de apărările intimatului și de prevederile legale incidente, Înalta Curte reține că, în cauză, nu subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând greșita aplicare și interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate.

Astfel cum în mod constant a hotărât Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa în această materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă "pipăire" a fondului. Din această perspectivă, instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că este îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 republicată.

Verificând temeiurile de drept și de fapt invocate în preambulul ordinului contestat, judecătorul fondului a reținut în mod corect faptul că emitentul actului nu a precizat expres cazul de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul ceea ce atrage aparența de nelegalitate a ordinului iar din probatoriul administrat în cauză a reținut că acesta se încadrează în excepția de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 desfășurând activitate de cercetare științifică în cadrul Institutului Medico-Militar.

Susținerile recurentului-pârât potrivit cărora judecătorul fondului nu ar fi reținut și examinat faptul că măsura eliberării din funcția de conducător al unui organ de specialitate din subordinea M.S., întemeiată pe constatările făcute în cadrul unei proceduri de control menționate în raportul de control la care face referire Ordinul nr. x/604/2013, nu pot fi primite întrucât examinarea legalității măsurii dispuse excede atribuțiilor instanței de judecată sesizată cu o cerere de suspendare, verificarea legalității măsurii respective urmând a fi efectuată în cadrul cauzei având ca obiect anularea actului administrativ. Față de cele arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actelor administrative, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 4 C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 republicată, respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de M.S. împotriva Sentinței nr. 620 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2015. Procesat de GGC - N