ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6728/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6728/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București la data de 15 ianuarie 2013 sub nr. 319/2/2013 reclamantul M.M.M.
a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N., solicitând suspendarea executării
Ordinului ministrului apărării naționale nr. 647 din 20 decembrie 2012 prin
care Gl. Mr. Dr. S.I. a fost numit în funcția de Șef al Direcției Medicale din
cadrul MAPN, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui
ordin.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin
încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, in
Dosarul nr. 319/2/2013, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea
acesteia Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a
dispune această măsura s-au avut in vedere dispozițiile art. 23 alin. (3) și
(4) din Legea nr. 2/2013 și împrejurarea că obiectul prezentei acțiuni se
încadrează in dispozițiile art. IV privind funcționarii publici.
2.2. Prin Sentința nr. 1954 din data de 10 aprilie 2013 pronunțată
de Tribunalul București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, in Dosarul
nr. 13500/3/2013 s-a admis excepția necompetenței materiale; s-a declinat
competența soluționării cauzei privind pe reclamantul M.M.M., în contradictoriu
cu pârâții M.A.N. și S.I. din cadrul Direcției Medicale și cu intervenientul în
nume propriu S.I., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și
s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție
pentru soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că în
cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și, pe
cale de consecință, nici dispozițiile art. 23 din Legea 2/2013, având în vedere
faptul că atât reclamantul, cât și pârâtul S.I. sunt militari, nu funcționari
publici, statutul acestora fiind reglementat de Legea nr. 80/1995.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
1.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta
Curte
constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3)
C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu
obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanței
competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare
în judecată.
Instanțele
au fost investite cu cererea prin care reclamantul M.M.M. a chemat în judecată
pe pârâtul M.A.N., solicitând suspendarea executării Ordinului ministrului
apărării naționale nr. 647 din 20 decembrie 2012 prin care Gl. Mr. Dr. S.I. a
fost numit în funcția de Șef al Direcției Medicale din cadrul M.A.P.N., până la
pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui ordin.
Astfel, cum in mod corect
a reținut tribunalul, dispozițiile invocate de către Curtea de apel in
încheierea prin care a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia
Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv, art.
23 alin. (3) și (4) din Legea nr. 2/2013, cu referire la art. 109 din Legea nr.
188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au
ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența
secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului”, nu sunt
aplicabile in speță, in condițiile in care reclamantul nu are calitatea de
funcționar public, ci de militar al cărui statut este reglementat de
dispozițiile Legii nr. 80/1995.
În
aceste condiții
, devin incidente în cauză prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 conform cărora litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene
se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se
soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale
curților de apel.
Cum in cauză actul a
cărui suspendare se solicită este Ordinul M.A.N. nr. 647 din 20 decembrie 2012,
deci un act emis de o autoritate publică centrală, competența va fi stabilită
in favoarea Curții de Apel.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
În consecință, având
în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.
(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a
cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII
a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe M.M.M., M.A.N. și S.I. în favoarea Curții de
Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2013.