ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6728/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15 ianuarie 2013 sub nr. 319/2/2013 reclamantul M.M.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N., solicitând suspendarea executării Ordinului ministrului apărării naționale nr. 647 din 20 decembrie 2012 prin care Gl. Mr. Dr. S.I. a fost numit în funcția de Șef al Direcției Medicale din cadrul MAPN, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui ordin. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr. 319/2/2013, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a dispune această măsura s-au avut in vedere dispozițiile art. 23 alin. (3) și (4) din Legea nr. 2/2013 și împrejurarea că obiectul prezentei acțiuni se încadrează in dispozițiile art. IV privind funcționarii publici. 2.2. Prin Sentința nr. 1954 din data de 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr. 13500/3/2013 s-a admis excepția necompetenței materiale; s-a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul M.M.M., în contradictoriu cu pârâții M.A.N.

și S.I. din cadrul Direcției Medicale și cu intervenientul în nume propriu S.I., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și, pe cale de consecință, nici dispozițiile art. 23 din Legea 2/2013, având în vedere faptul că atât reclamantul, cât și pârâtul S.I. sunt militari, nu funcționari publici, statutul acestora fiind reglementat de Legea nr. 80/1995. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată. Instanțele au fost investite cu cererea prin care reclamantul M.M.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N., solicitând suspendarea executării Ordinului ministrului apărării naționale nr. 647 din 20 decembrie 2012 prin care Gl. Mr. Dr. S.I. a fost numit în funcția de Șef al Direcției Medicale din cadrul M.A.P.N., până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui ordin.

Astfel, cum in mod corect a reținut tribunalul, dispozițiile invocate de către Curtea de apel in încheierea prin care a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv, art. 23 alin. (3) și (4) din Legea nr. 2/2013, cu referire la art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului”, nu sunt aplicabile in speță, in condițiile in care reclamantul nu are calitatea de funcționar public, ci de militar al cărui statut este reglementat de dispozițiile Legii nr. 80/1995.

În aceste condiții , devin incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Cum in cauză actul a cărui suspendare se solicită este Ordinul M.A.N. nr. 647 din 20 decembrie 2012, deci un act emis de o autoritate publică centrală, competența va fi stabilită in favoarea Curții de Apel. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe M.M.M., M.A.N. și S.I. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2013.