ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 307/2020

Asupra contestațiilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28 din 19 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 597 și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul condamnat, A., deținut în Penitenciarul Iași în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, privind Sentința penală nr. 45 din 31 martie 2014 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 47/A din 5 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 din 1 februarie 2019, petentul condamnat A. a formulat contestație la executare privind executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 45 din 31 martie 2014 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 47/A din 5 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, petentul condamnat A. a arătat că se află în executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat definitiv și solicită să i se considere executate efectiv un număr de 432 de zile, conform art. 551 din Legea nr. 169/2017, întrucât întreaga perioadă de pedeapsă, pe care a executat-o în Penitenciarele Bacău și Iași a fost în condiții necorespunzătoare. A solicitat calcularea, în mod corect, a zilelor câștigate în baza recursului compensatoriu, pe perioada 2013 - 2016, în care s-a aflat în cele două penitenciare, arătând că nu a stat în condiții de infirmerie în perioada de detenție și nici nu s-a aflat în tranzit în Penitenciarul Bacău, ci în transfer.

La dosar s-a atașat Sentința penală nr. 45 din 31 martie 2014 a Curții de Apel Bacău și Dosarul nr. x/2018 în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 1705 din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Vaslui.

Petentul condamnat a depus la dosar adresa nr. x emisă de Penitenciarul Vaslui, din care rezultă situația executării și modul de calcul a zilelor compensatorii ce i-au fost acordate, Adresa nr. x din 6 februarie 2019 emisă de Penitenciarul Vaslui, Încheierea nr. 648 din 27 decembrie 2017 pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Vaslui, fișa individuală de cazare a persoanei privată de libertate A. .

La solicitarea instanței, Penitenciarul Iași a transmis la dosarul cauzei adresa din 5 aprilie 2019, copia Sentinței penale nr. 1705 din 19 decembrie 2018, Procesul-verbal de evaluare/reevaluare a riscului privind siguranța locului de deținere nr. x din 17 aprilie 2013, Decizia grad de risc nr. x din 23 aprilie 2013, Procesul-verbal de reevaluare a riscului privind siguranța locului de deținere nr. x din 23 octombrie 2013, nr. 842 din 23 aprilie 2014, nr. 57 din 27 octombrie 2014, Decizia pentru aplicarea provizorie a regimului de executare nr. x din 5 februarie 2016 și Decizia nr. 410 din 15 februarie 2016, notificarea Penitenciarului Iași către petentul condamnat nr. X/3028/PIIS din 26 februarie 2019 precum și documentație.

Prima instanță a reținut că, din Adresa din 7 februarie 2019 emisă de Penitenciarul Iași rezultă că, la data de 7 februarie 2019, petentul condamnat executase 1486 zile de detenție, fiind propozabil pentru a fi analizat în comisia de liberare condiționată la 4 martie 2023. Din Adresa din 27 martie 2019 emisă de Penitenciarul Iași rezultă că i s-au recalculat zilele considerate ca executate potrivit art. 551 din Legea nr. 169/2017 de la Penitenciarul Vaslui, ca urmare a Sentinței penale nr. 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui și la data de 14 februarie 2019, total zile câștigate conform dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017 sunt 372, rest 13 pentru total zile executate în condiții necorespunzătoare de 1815 zile + 58 zile în C.R.A.P., iar la data de 27 martie 2019, pentru zilele executate în condiții necorespunzătoare de 1856 + 58 în C.R.A.P., a câștigat, conform dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017, un număr de 378 zile, rest 24.

Conform Adresei nr. x din 6 februarie 2019, petentul condamnat a executat pedeapsa în mai multe unități penitenciare, și anume în Penitenciarul Bacău 111 zile, din care 8 zile neconforme și 103 zile în condiții conforme, s-a aflat în tranzit, și în Penitenciarul Iași - un număr de 873 zile, din care 672 zile în condiții neconforme și 201 zile executate în condiții proprii, în infirmerie . Conform adresei, în urma recalculării zilelor cuvenite pentru condiții neconforme de detenție, pentru un total de zile executate 1836 zile în condiții neconforme, la data de 4 ianuarie 2019, i se consideră executate suplimentar 366 zile compensatorii de la arestare până la 4 ianuarie 2019 (1836: 30 = 61,2; 61 x 6 = 366 zile compensatorii).

Petentul condamnat a fost arestat preventiv începând cu 12 februarie 2013, executarea pedepsei urmând să expire la 21 mai 2023.

Aceleași date privind perioada de executare și condițiile de cazare în Penitenciarele Bacău și Iași până în anul 2016 rezultă și din adresa emisă de Penitenciarul Iași nr. x și din fișa individuală de cazare a persoanei private de libertate precum și din Adresa din 9 mai 2019 emisă de Penitenciarul Bacău.

Din aceste documente a rezultat că persoana condamnată a executat în Penitenciarul Bacău 8 zile în condiții necorespunzătoare și un număr de 103 zile în tranzit, în spațiul de cazare nr. 4, secția E2, camera E2.9 și conform procesului-verbal de evaluare a spațiilor de deținere, spațiul de cazare nr. x a fost evaluat ca necorespunzător pentru perioada iulie 2012 - mai 2015, spațiu devenit corespunzător, începând cu luna august 2018.

În Penitenciarul Iași, petentul condamnat a fost cazat în condiții improprii 672 zile și 211 zile în condiții proprii, din care 16 zile în camera E9.6 (fosta 104) și 185 zile în camera E9.8 (fosta 106), ambele cu destinație de infirmerie (adresa nr. x și fișa individuală de cazare a persoanei privată de libertate - filele x d.i.).

Conform procesului-verbal de evaluare, din 12 octombrie 2017, rezultă că spațiul de cazare nr. x, din punctul de vedere al încadrării sau neîncadrării în prevederile art. 551 alin. (3), este neconform pentru perioada 24 iulie 2012 - până în prezent .

Prin Adresa nr. x/2019, Penitenciarul Iași a răspuns instanței că spațiul de cazare nr. 2 cu nr. de inventar x secția E9, camerele 8 și 6, au destinație de infirmerie, iar procesul-verbal din 12 octombrie 2017 și O.M.J. nr. 2773/C/2017 se referă la spațiul de cazare și nu la camere individual.

În concluzie, pentru perioadele în care petentul condamnat a executat pedeapsa în Penitenciarul Bacău și Penitenciarul Iași până în cursul anului 2016, pentru perioadele considerate ca executate în condiții corespunzătoare de detenție, respectiv 103 zile în Penitenciarul Bacău și respectiv 201 zile în Penitenciarul Iași, acesta le-a executat, fiind în tranzit sau transfer, conform legii de executare a pedepselor privative de libertate și în regim de infirmerie.

Petentul condamnat contestă că ar fi fost internat în infirmerie în cadrul locurilor de deținere sau că a fost în regim de tranzit.

Curtea a arătat că, în situația în care infirmeriile sunt plasate în spații de deținere necorespunzătoare sau persoana condamnată se află în tranzit, chiar cazat într-un spațiu necorespunzător din punctul de vedere al criteriilor prevăzute de art. 551 alin. (2) din Legea nr. 169/2017, perioada respectivă nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare, aceste situații fiind prevăzute ca excepții, astfel încât, în mod legal, administrația penitenciarelor nu a acordat zile compensatorii pentru aceste perioade de detenție, internări în infirmerie în cadrul locurilor de deținere sau în tranzit, iar actele emise de Administrația celor două penitenciare, Iași și Bacău, fac deplină dovadă a informațiilor pe care le conțin până la înscrierea în fals, raportat la contestarea petentului condamnat asupra realității conținutului documentelor.

Prima instanță a precizat că a procedat la analiza cauzei în fond, având în vedere hotărârea preliminară pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia 7 din 26 aprilie 2018) și decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 8 din 11 martie 2019.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și condamnatul A.

În contestația formulată, parchetul a criticat sentința atacată pentru netemeinicie, apreciind că soluția primei instanțe a fost pronunțată în baza unor informații insuficiente, întrucât cu privire la situația infirmeriilor de la Penitenciarul Iași, datele sunt incomplete, motiv pentru care se impune admiterea căii de atac, desființarea sentinței atacate și soluționarea cauzei ca urmare a solicitării unor informații suplimentare care să clarifice situația pe care contestatorul a avut-o în perioada în care s-a aflat cazat în spațiile cu destinația de infirmerie din Penitenciarul Iași.

Contestatorul condamnat A. a solicitat, conform motivelor contestației, memoriile transmise și concluziilor orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu, admiterea contestației și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, micșorarea pedepsei efective rămasă de executat cu numărul de zile ce trebuiau acordate conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, arătând, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 169/2017 în condițiile în care, din motive organizatorice, a fost cazat, iar nu internat, în infirmeria Penitenciarului Iași, iar la Penitenciarul Bacău în camere de tranzit, spații care îndeplineau criteriile prevăzute de textul legal anterior menționat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 13 februarie 2020, când, față de lipsa de procedură cu contestatorul, dosarul s-a amânat la 27 februarie 2020, termen la care s-a încuviințat solicitarea reprezentantului Ministerului Public, de efectuare a unei adrese către Penitenciarul Iași, pentru a se comunica dacă, în perioada aprilie 2013 - februarie 2014, spațiul de cazare nr. 2 cu număr de inventar x, secția E9, camerele 6 și 8 au avut destinația de infirmerie.

La termenul din 7 mai 2020, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 4251 alin. (3) teza finală C. proc. pen. raportat la art. 415 C. proc. pen., a solicitat să se ia act de retragerea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, precizând că nu a fost întocmit un înscris în acest sens, ci doar un referat intern aprobat de conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care l-a depus la dosar, în extras, în copie conformă cu originalul, instanța apreciind că, raportat la poziția exprimată oral în ședința de judecată de procuror și extrasul din Referatul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară, Serviciul judiciar penal, depus în copie la dosar, se impune amânarea cauzei pentru data de 4 iunie 2020, precum și emiterea unei adrese către această unitate de parchet pentru a comunica, în scris, dacă menține calea de atac declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Sentinței penale nr. 28 din 19 august 2019 a Curții de Apel Iași sau înțelege să o retragă.

Prin Adresa nr. x/2020 din 8 mai 2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a comunicat că, în baza art. 4251 alin. (3) teza finală C. proc. pen. raportat la art. 415 C. proc. pen., se retrage contestația declarată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, împrejurare în care, Înalta Curte, față de adresa sus menționată, în sensul retragerii contestației formulate, va lua act de retragerea căii de atac promovate împotriva Sentinței penale nr. 28 din 19 august 2019 a Curții de Apel Iași, iar, în baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației parchetului vor rămâne în sarcina statului.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., în raport de criticile aduse și actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, în sensul reindividualizare a pedepsei aplicate, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 169/2017, reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiții necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenție ori de reținere și arestare preventivă lipsite de condițiile impuse de standardele europene.

În esență, această măsură presupune considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată, pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012, cu consecințe asupra cuantumului pedepsei executate efectiv și, implicit, asupra restului de pedeapsă rămas neexecutat, în ipoteza liberării condiționate.

Înalta Curte mai arată că zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 intră în sfera noțiunii de "cauză de micșorare a pedepsei" în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar cererile condamnaților având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară se analizează prin prisma dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare, așa cum s-a stabilit, prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 30 mai 2019.

În aceste condiții, în mod corect, judecătorul fondului a procedat la analiza cauzei în fond, având în vedere și Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018.

Raportând aceste considerații teoretice la situația contestatorului A., Înalta Curte constă că acesta se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, în baza MEPÎ nr. 49 din 5 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Bacău, fiind arestat la data de 12 februarie 2013, dată la care a și început executarea pedepsei, precum și că, de la data încarcerării, a executat pedeapsa în mai multe unități penitenciare, respectiv Penitenciarul Bacău, Penitenciarul Iași, Penitenciarul București - Rahova, Penitenciarul Giurgiu, Penitenciarul Tulcea și Penitenciarul Vaslui.

Se mai constată că, prin Sentința nr. 1705 din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Vaslui, a fost admisă contestația petentului A. împotriva Încheierii nr. 287 din 16 mai 2018 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui, dispunându-se recalcularea zilelor petrecute/executate în condiții necorespunzătoare în Penitenciarele Iași și Bacău.

Se mai observă că din Adresa din 5 aprilie 2019 a Penitenciarului Iași rezultă perioadele în care deținutul s-a aflat într-unul dintre cele două cazuri (internat sau în tranzit), iar, în Adresa din 16 aprilie 2019 s-a menționat că, pentru aplicarea art. 551 din Legea nr. 169/2017, se au în vedere condițiile necorespunzătoare de detenție, fără a se face distincție în funcție de regimul de executare, precum și că persoana condamnată a fost cazată în cameră cu profil infirmerie, din motive ce țin siguranță, fiind nou depus, clasificat în categoria celor cu grad sporit de risc (aspecte ce rezultă și din Procesele-verbale din 17 aprilie 2013, 23 octombrie 2013, 23 aprilie 2014 ale Penitenciarelor Bacău și Iași prin care contestatorul a fost încadrat în categoria persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranța locului de deținere).

Din procesul-verbal din 12 octombrie 2017 încheiat de Penitenciarul Iași (145 - 153, vol. I, d.i.f.), întocmit pentru identificarea și evaluarea spațiilor necorespunzătoare, rezultă că spațiul de cazare nr. 2 (nr. de inventar x), în perioada 24 iulie 2012 - prezent, intră sub incidența art. 551 din Legea nr. 169/2017, considerându-se executarea pedepsei în condiții neconforme, iar, în privința camerelor 6 și 8, secția E9, s-a arătat că acestea reprezintă spații cazare deținuți, iar nu infirmerie.

Pe de altă parte, prin Sentința civilă nr. 532 din 1 martie 2019 a Judecătoriei Vaslui s-a respins cererea reclamantului A., de acordare a daunelor morale, reținându-se că acesta a fost cazat la infirmeria Penitenciarelor Iași și Bacău în condiții proprii, corespunzătoare.

Totodată, din Adresa din 9 mai 2019 a Penitenciarului Bacău rezultă că persoana condamnată A. a executat la acest penitenciar 103 zile în tranzit, precum și că, până la data de 15 noiembrie 2017 nu existau camere destinate exclusiv deținuților aflați în tranzit, iar, din Situația centralizatoare a clădirilor rezultă că spațiile în care a fost cazat erau necorespunzătoare, în diverse perioade.

În aceste condiții, prin Încheierea din 28 iunie 2019, Curtea de Apel Iași a dispus emitere unei adresă către Penitenciarul Iași pentru a explica neconcordanțele între adresa Penitenciarului Iași, care se referă la spațiile de cazare și destinația lor, și adresa Penitenciarului Bacău, în sensul că, în evidența Penitenciarului Bacău, toate perioadele de cazare sunt evidențiate în regim de tranzit, cu excepția perioadei 11 aprilie 2013 - 19 aprilie 2013, iar în adresa Penitenciarului Iași se arată că perioadele de cazare în Penitenciarul Bacău sunt evidențiate ca fiind spații destinate infirmeriei.

Totodată s-a solicitat comunicarea dispozițiilor Administrației Penitenciarului Iași pentru transferul persoanei condamnate A., în Penitenciarul Bacău, în perioade în care acesta figurează ca fiind în tranzit în Penitenciarul Bacău, conform art. 45 din Legea nr. 254/2003, modificată. De asemenea, având în vedere consemnările din Procesul-verbal din 12 octombrie 2017, privind evaluarea spațiilor de cazare, spațiul de cazare nr. x cu nr. de inventar x, secția E9, camerele 8 și 6, fiind calificate ca neconforme, în raport de art. 551 din Legea nr. 169/2017, pentru perioada iulie 2012 până în prezent, s-a solicitat să se comunice dacă au destinație de infirmerie sau au avut această destinație, întrucât din procesul-verbal de evaluare a locurilor de cazare nu rezultă acest aspect.

Astfel, prin Adresa nr. x din 2 iulie 2019 emisă de Penitenciarul Iași s-a comunicat că deținutul A. a fost în tranzit la Penitenciarul Bacău, în vederea prezentării la instanțele de judecată din raza Curții de Apel Bacău, și nu în transfer, menționându-se, totodată, că spațiul de cazare nr. 2 cu nr. de inventar x, secția E9, camerele 8 și 6 are destinația de infirmerie, Procesul-verbal din 12 octombrie și ordinul OMJ nr. 2773/C/2017 făcând referire la spațiul de cazare (pavilion), iar nu la camere individual.

Se mai constată că din Adresa nr. x din 22 iulie 2018 rezultă că deținutul A. nu a fost niciodată transferat din Penitenciarul Iași la Penitenciarul Bacău în vederea executării pedepsei, acesta aflându-se doar în tranzit în vederea prezentării la organele judiciare.

Totodată, prin Adresa nr. x din 9 martie 2020 Penitenciarul Iași a transmis că, în perioada aprilie 2013 - februarie 2014, spațiul de cazare nr. 2, cu număr de inventar x, secția E9, camerele 6 și 8 au avut destinația de infirmerie.

Așadar, Înalta Curte constată că deținutul A. a fost cazat într-un spațiu cu destinația de infirmerie, deși din adresa din 19 aprilie 2018 a Penitenciarului Iași, fila x, d.i.f.) rezultă că pe perioada cât s-a aflat în custodia Penitenciarului Iași nu a prezentat motive medicale care să impună cazarea în infirmeria unității.

Conform art. 551 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică, precum și în tranzit.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 551 din Legea nr. 167/2017, fiind irelevant faptul că persoana condamnată a fost cazată (nu internată) la infirmerie (aflată într-o încăpere, respectiv spațiul nr. 2) sau cazată pe perioada tranzitului în spații din clădiri care intră sub incidența acestor dispoziții legale, adică sunt necorespunzătoare în ansamblu.

Prin urmare, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare, perioada în care deținutul a fost cazat într-o infirmerie plasată într-un spațiu de deținere necorespunzătoare sau s-a aflat în tranzit, chiar cazat, într-un spațiu necorespunzător din punct de vedere al criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 551 alin. (2) din Legea nr. 167/2017, întrucât aceste situații sunt prevăzute ca excepții, astfel încât, în mod corect, raportat la înscrisurile emise în cauză de Penitenciarele Bacău și Iași, nu s-au acordat contestatorului A. zile compensatorii pentru respectivele perioade de detenție.

În consecință, Înalta Curte apreciază că Sentința penală nr. 28 din 19 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., contestația formulată de condamnatul A. urmează a fi respinsă, ca nefondată, și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Sentinței penale nr. 28 din 19 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva aceleiași hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM