ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 186/2021

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 63/CJ din 10 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 29 alin. (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Totodată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 465/2020 din 29 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut, în esență, că sentința penală atacată este legală și temeinică, întrucât, așa cum s-a menționat în adresa din 25 mai 2020 emisă de Penitenciarul Iași și din fișa A.N.P. privind situația juridică a contestatorului, măsura compensatorie reglementată de art. 551 din Legea nr. 254/2013 a fost deja avută în vedere la calcularea pedepsei executate efectiv, în condițiile în care executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, se sfârșește la 27 octombrie 2036, deși a început la 26 aprilie 2017.

În plus, a arătat că nu se poate face aplicarea acestor dispoziții până în anul 2022, așa cum a solicitat contestatorul, întrucât, potrivit art. III din Legea nr. 240/2019, prevederile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a legii (respectiv 23 decembrie 2019).

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestator la termenul de dezbateri din 27 august 2020, s-a arătat că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că excepția de neconstituționalitate nu a fost invocată în scris și motivat, nefiind indicate textele de lege care ar fi contrare Constituției României și nici cele din legea fundamentală care ar fi încălcate, după cum nu au fost prezentate nici motivele pe care se întemeiază contrarietatea dintre acestea, situație în care nu se poate efectua controlul de constituționalitate. Or, Curtea Constituțională nu se poate substitui părții în formularea unor critici de neconstituționalitate, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului constituțional român.

S-a subliniat, totodată, că lipsa motivării excepției nu poate fi suplinită nici direct în fața Curții Constituționale, deoarece actul de sesizare a instanței de contencios constituțional este reprezentat de încheierea instanței de judecată, pronunțată în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nefiind permisă suplimentarea criticilor sau motivelor prin alte acte separate. De altfel, în lipsa unei minime motivări a cererii, nici procurorul și nici instanța de judecată nu pot formula puncte de vedere cu privire la excepția invocată, fiind afectat principiul contradictorialității.

Împotriva acestei hotărâri, la 23 septembrie 2020 (conform mențiunii inserate în cuprinsul cererii), a promovat recurs condamnatul A. (ce a fost expediat la 29 septembrie 2020, data poștei), învederând că cele 6 zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare de detenție sunt acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului până în anul 2022, iar nu de către persoane aflate la conducerea României, și solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru a clarifica această chestiune.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 4 pentru termenul de judecată din 04 martie 2021.

La acest termen, având în vedere aspectele menționate în cererea formulată în scris, Înalta Curte a solicitat apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat A. să ia legătura cu acesta pentru a preciza dacă a promovat calea de atac doar împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale sau a întregii Decizii penale nr. 63/CJ din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Iași. În urma consultării cu recurentul condamnat A., avocat B. a arătat că recursul vizează doar dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Față de această precizare, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității căii de atac, arătând că aceasta a fost formulată cu nerespectarea termenului de 48 de ore de la pronunțare, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1990.

Examinând, în acest context, recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 63/CJ din 10 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că în cuprinsul său nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestuia.

În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că minuta deciziei penale a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost pronunțată la data de 10 septembrie 2020, ora 11:30, termenul de 48 de ore în care condamnatul putea declara recurs s-a împlinit cel mai târziu la 12 septembrie 2020, ora 13:30. Întrucât, așa cum s-a arătat anterior, termenul de 48 de ore curge de la pronunțare, iar nu de la comunicare, nu prezintă relevanță faptul că minuta deciziei a fost comunicată condamnatului la 22 septembrie 2020.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere data pronunțării deciziei, Înalta Curte constată că la 23 septembrie 2020, când a fost declarat recursul de către condamnat, termenul în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale expirase.

Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constiționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 63/CJ din 10 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, iar, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 63/CJ din 10 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2021.

GGC - OB