ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2022

Asupra contestației de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 11 din 13 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 45/31.03.2014 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin decizia nr. 47/A/05.02.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-au reținut următoarele:

La data de 24.02.2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curții de Apel Iași, s-a înregistrat contestația la executare formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Iași, în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45/31.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul penal nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/A din 05.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x din 5.02.2016 emis de Curtea de Apel Bacău).

În esență, contestatorul a arătat că nu i-au fost calculate în mod corect zilele câștigate în baza Legii nr. 169/2017, existând o diferență de cel puțin 88 de zile ce i s-ar cuveni a fi acordate pe baza condițiilor necorespunzătoare de executare a pedepsei cu închisoarea.

În fapt, s-a arătat de către acesta că în mod greșit i-au fost calculate zilele compensatorii, deoarece există neconcordanțe între adresele Penitenciarului Vaslui, Penitenciarului lași și Penitenciarului Bacău cu privire la perioadele în care a fost cazat în infirmerie sau s-a aflat în tranzit.

Numărul zilelor compensatorii este stabilit în mod greșit, deoarece conform sentinței penale nr. 1705/2018 pronunțată la data de 19.12.2018 de către Judecătoria Vaslui (având ca obiect plângere, conform art. 56 din Legea nr. 254/2013), plângerea sa a fost găsită întemeiată, instanța constatând că există neconcordanțe între adresele emise de Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul lași și Penitenciarul Bacău în privința zilelor ce au fost considerate ca fiind executate în condiții neconforme, impunând administrației Penitenciarului Vaslui să recalculeze zilele considerate ca executate, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013. Înainte de momentul rămânerii definitive a hotărârii anterior menționate, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul lași, iar administrația acestui penitenciar a refuzat să pună în executare hotărârea Judecătoriei Vaslui, astfel că a solicitat Curții de Apel Iași să procedeze la recalcularea pedepsei într-un mod corespunzător și să micșoreze pedeapsa aplicată.

În plus, a invocat faptul că, potrivit art. 551 alin. (5) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 254/2013, nu este considerată ca fiind executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare perioada cât deținutul s-a aflat în tranzit sau internat în infirmerii din cadrul locurilor de deținere.

Conform adresei transmisă de către Penitenciarului Iași nr. x din 19.04.2018, i s-a comunicat faptul că, în perioada în care a fost în custodia Penitenciarului Iași, nu a prezentat niciun motiv pentru a impune cazarea în infirmeria unității, astfel nu a avut calitatea de internat. În cadrul Penitenciarului lași a fost cazat în camera E 9.6 și în camera E1.4, ce au fost catalogate în mod artificial de penitenciar ca fiind infirmerii, acestea fiind tot niște celule pentru deținuți. Faptul că o cameră este clasificată ca fiind infirmerie nu este de natură a considera că în această cameră erau condiții optime, deoarece lipsea încălzirea corespunzătoare a camerei, iar pereții la acea vreme erau plini de mucegai. Astfel, legiuitorul atunci când a exclus infirmeriile din clasificarea spațiilor necorespunzătoare a considerat că acestea respectă standardele europene, dar, în situația de fapt, camera doar purta denumirea de infirmerie, aceasta fiind transformată dintr-o cameră normală pentru deținuți, în care nu erau respectate standardele necesare, deoarece camera nu era corespunzător încălzită, nu se putea efectua o ventilație corectă a camerei atunci când era cald și pereții prezentau infiltrații, igrasie și mucegai.

Pentru aceste motive, condamnatul a solicitat Curții de Apel Iași să procedeze la recalcularea zilelor compensatorii ce i se cuvin în temeiul Legii nr. 169/2017 și să procedeze la micșorarea pedepsei.

În drept, condamnatul a invocat disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Contestatorul condamnat a atașat cererii sale o copie certificată pentru conformitate cu originalul a sentinței penale nr. 1705/19.12.2018 pronunțată de Judecătoria Vaslui, în dosarul nr. x/2018.

Din dispoziția judecătorului desemnat cu soluționarea cauzei, la dosar a fost atașată o copie de pe sentința penală de condamnare a contestatorului, cu mențiunea Biroului de Executări Penale al instanței referitor la modalitatea rămânerii definitive.

În fața instanței de judecată, condamnatul A. a fost prezent atât prin intermediul sistemului de videoconferință, cât și personal, fiind asistat de un apărător ales.

În cursul judecății, în vederea analizării aplicabilității disp. art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., invocate de procurorul de ședință, la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Iași.

La solicitarea instanței de judecată, Penitenciarul Iași a comunicat faptul că, raportat la aplicarea prevederilor Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, deținutul a executat în condiții necorespunzătoare un număr de 2181 de zile în perioada 12.02.2013 - 22.12.2019. S-a menționat de către penitenciar că acestuia i-au fost acordate un număr de 432 de zile, conform art. 551 din Legea nr. 169/2017. A fost atașată o copie a fișei de evidență a zilelor considerate ca executate, precum și un extras din aplicația informatizată cu perioadele, camerele și condițiile de detenție în care a fost cazat deținutul pe parcursul executării pedepsei privative de libertate.

De asemenea, Penitenciarul Iași a comunicat faptul că, potrivit sentinței penale nr. 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui, condamnatului i-au fost recalculate zilele executate în condiții necorespunzătoare, rezultând un număr de 432 zile considerate ca executate la data de 22.12.2019 (data abrogării art. 551 din Legea nr. 169/2017). A atașat, în dovedire, pagina din anexa 2A, din care reiese că la data de 14.02.2019 s-a procedat la recalcularea zilelor considerate ca executate în condiții necorespunzătoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut că prezenta contestație la executare este nefondată, pentru următoarele considerente:

În prealabil, s-a arătat că excepția inadmisibilității solicitată a fi evaluată de procurorul de ședință nu se poate susține în cauză, existând doar parțial o identitate de obiect între contestația la executare dedusă judecății de față și cea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Iași.

Dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen.. nu sunt aplicabile cauzei întrucât, deși sentința penală 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui a fost avută în vedere la soluționarea dosarului x/2019, la acest moment contestatorul condamnat nu invocă existența acestei sentințe, ci lipsa executării ei, susținând, contrar dovezilor atașate la dosar în urma verificărilor efectuate de instanța Curții de Apel Iași, că unitățile de detenție nu au pus în executare cele dispuse prin această sentință și nu au procedat la recalcularea zilelor considerate ca executate în baza legii privind recursul compensatoriu pe durata în care aceasta a fost în vigoare.

Or, așa cum a comunicat Penitenciarul Iași prin adresa atașată dosarului cauzei, unitatea de detenție a procedat la punerea în executare sentinței penale nr. 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui, zilele considerate ca executate conform Legii nr. 169/2017 fiind în cuantum de 432. Deși contestatorul a susținut la ultimul termen de judecată că și acest calcul este unul eronat, Curtea de apel a reținut că în dosarul x/2019 atașat prezentei cauze tocmai acesta era numărul de zile corect susținut de condamnat (în chiar cuprinsul contestației la executare promovate, dosar x/2019), în condițiile în care legea privind recursul compensatoriu nu a mai produs efecte începând cu 22.12.2019.

Or, din cuprinsul înscrisurilor înaintate la dosar de Penitenciarul Iași rezultă că la data de 14.02.2019 condamnatului A. îi erau calculate 372 zile ca fiind executate în baza Legii nr. 169/2017, iar ulterior s-a procedat la recalcularea acestora, cuantumul final fiind stabilit la acest moment la 432 zile considerate executate.

Pe de altă parte, s-a reținut că motivele noi invocate de contestatorul condamnat nu pot fi considerate întemeiate de instanța corespunzătoare în grad instanței de executare.

Condamnatul a contestat excepția ce i-a fost aplicată conform Legii nr. 169/2017, în sensul în care executarea pedepsei în camere cu destinația de infirmerie nu era considerată o executare în condiții necorespunzătoare. Totuși, din analiza Deciziei nr. 307 din 4.06.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2019 a rezultat că instanța de control a avut în vedere acest aspect, invocat de condamnat ca motiv de contestație în dosarul anterior menționat, stabilind că atât timp cât legiuitorul a prevăzut această excepție, iar conform evidențelor unității de detenție condamnatul a fost cazat într-o cameră având destinația de infirmerie nu se poate considera că a executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare (paragraful 3, fila x din decizia instanței supreme).

Faptul că Înalta Curte a răspuns motivului invocat de condamnat în dosarul anterior menționat face ca instanța de față să nu mai poată analiza susținerile persoanei condamnate (acesta și apărătorul său ales susținând că trebuie luată în considerare și perioada cât condamnatul a fost internat la infirmerie, în camerele 6 și 8, fără a fi bolnav sau în tratament), decizia instanței supreme bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Mai mult, contrar soluțiilor pronunțate prin Sentințele penale nr. 10/18.03.2021 a Curții de Apel Iași (dosar nr. x/2021) și nr. 28/19.08.2019 a Curții de Apel Iași (dosar nr. x/2019), instanța a reținut că un calcul al zilelor considerate ca executate pe baza legii privind recursul compensatoriu nu poate fi realizat pe calea contestației la executare, fiind o chestiune aflată în competența comisiei de liberare condiționată din cadrul locului de detenție unde se execută pedeapsa și care poate fi analizată de instanța de fond doar în procedura prevăzută de 99 și urm. C. pen., respectiv art. 95 și urm. din Legea nr. 254/2013 (liberarea condiționată).

Condamnatul contestator A. se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicată prin sentința penală nr. 45/31.03.2014 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin decizia nr. 47/A/05.02.2016 a Î.C.C.J., și, deși nu a formulat vreo cerere de liberare condiționată și nu a comis vreo altă infracțiune pe durata pedepsei pentru a fi în prezența vreunei recalculări a pedepsei de executat (a unui rest de pedeapsă), contestă calculul fracției de pedeapsă executate din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată definitiv.

Or, art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introdus prin Legea nr. 169/2017, se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condițiilor de acordare a liberării condiționate, aspect reținut și de Curtea Constituțională în Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. A arătat instanța de contencios constituțional că reglementarea are ca scop acordarea unei compensații persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă, contribuind, în același timp, la degrevarea penitenciarelor. Mecanismul astfel instituit este caracterizat ca fiind o vocație a "condamnatului", legiuitorul delimitând astfel sfera destinatarilor beneficiului legal al compensării.

S-a arătat că a reținut Curtea în aceeași decizie că din perspectiva instituției liberării condiționate, intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017 are ca rezultat calcularea fracțiilor de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executate (pentru a avea vocație pentru liberare condiționată), inclusiv prin aplicarea dispozițiilor art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013. Aplicarea modalității de calcul instituite prin dispozițiile art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu are însă ca efect anularea celorlalte condiții prevăzute de art. 99 și art. 100 din C. pen.. Liberarea persoanei condamnate înaintea epuizării termenului pedepsei rămâne în continuare un beneficiu prevăzut de lege, și nu un drept, astfel că aplicarea dispozițiilor art. 551alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu are ca efect admiterea automată a cererii/propunerii de liberare condiționată a persoanei condamnate. În acest sens, în expunerea de motive a Legii nr. 169/2017 s-a precizat că acest mecanism va opera "în cadrul instituției liberării condiționate, cu mențiunea însă că acesta va fi o vocație și nu un drept recunoscut condamnatului care, de plano, să beneficieze de reducerea pedepsei pentru executarea acesteia în condiții necorespunzătoare". Prin urmare, realizând o analiză de ansamblu a acestor criterii, Curtea Constituțională a apreciat că dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o normă de drept penal material, ci o normă care reglementează în materia executării pedepselor.

Prin urmare, calculul zilelor de care condamnatul beneficiază în baza Legii nr. 169/2017 poate fi efectuat la acest moment, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale, doar în contextul procedurii de liberare condiționată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

De altfel constatarea unui anumit număr corect de zile considerate ca executate ca urmare a aplicării Legii nr. 169/2017 condamnatului contestator nu poate determina reducerea pedepsei, deducerea lor din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată definitiv, pedeapsă în a cărei executare se află condamnatul A., fiind evident că aspectul vizează o problemă de calcul al pedepsei ce nu se circumscrie cazurilor de contestație la executare expres și limitativ reglementate de C. proc. pen.

Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării, și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Deși nu are natura juridică a unei căi de atac, contestația la executare este o cale prin care se asigură punerea în executare a hotărârii penale în conformitate cu legea și care poate interveni în soluția inițial dată, cu excepția acelor mențiuni care au dobândit autoritate de lucru judecat.

Deși prin decizia nr. 22 din 27 noiembrie 2019 referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, Î.C.C.J. a reținut calificarea cu caracter general a zilelor compensatorii drept "cauză de micșorare a pedepsei", de către Înalta Curte de Casație și Justiție, indiferent de particularitățile contestației la executare, constituie un element decisiv și suficient care să conducă la dezlegarea chestiunii de drept, respingând ca inadmisibilă sesizarea de pronunțare a unei hotărâri prealabile, Curtea de apel a reținut că toate deciziile avute în vedere (decizia nr. 7/2018, decizia nr. 8/2019 și decizia nr. 15/2018) trebuie reconsiderate în raport de cele reținute de Curtea Constituțională prin decizia nr. 242/2021, fiind evident că disp. art. 551 nu pot fi considerate lege penală mai favorabilă și nu pot fi aplicate decât în procedura de liberare condiționată, prin calcularea fracției de pedeapsă executate.

Față de cele arătate, prima instanță a respins, ca nefondată, contestația la executare.

II. Împotriva sentinței penale a Curții de Apel Iași a formulat contestație persoana condamnată A..

Prin contestația formulată, s-a susținut în esență că în mod greșit au fost calculate zilele câștigate în baza Legii nr. 169/2017, existând o diferență de cel puțin 88 de zile ce i s-ar cuveni a fi acordate pe baza condițiilor necorespunzătoare de executare a pedepsei cu închisoarea.

În fapt, a arătat că există neconcordanțe între adresele Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul Iași și Penitenciarul Bacău cu privire la perioadele în care a fost cazat în infirmerie sau s-a aflat în tranzit.

În drept, condamnatul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

III. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că nu este fondată contestația formulată de condamnatul A., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza conținutului cererii formulate de condamnatul contestator și a lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar constată că prezenta cale de atac nu este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea formulată de contestatorul condamnat A., deși au fost încadrate în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu pot fi analizate din perspectiva unei cauze de reducere a pedepsei, întrucât solicitarea contestatorului se circumscrie procedurii reglementate de art. 551 din Legea nr. 254/2013, care poate fi efectuată, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale, doar în contextul procedurii de liberare condiționată.

În cauză, urmare informațiilor solicitate de prima instanță, Penitenciarul Iași a comunicat prin adresa atașată dosarului cauzei, că unitatea de detenție a procedat la punerea în executare sentinței penale nr. 1705/2018 a Judecătoriei Vaslui, zilele considerate ca executate conform Legii nr. 169/2017 fiind în cuantum de 432.

Din înscrisurile înaintate la dosar de Penitenciarul Iași rezultă că la data de 14.02.2019, condamnatului A. îi erau calculate 372 zile ca fiind executate în baza Legii nr. 169/2017, iar ulterior s-a procedat la recalcularea acestora, cuantumul final fiind stabilit la acest moment la 432 zile considerate executate.

Prin raportare la informațiile transmise, instanța de control judiciar constată că în mod corect, Curtea de apel a reținut că solicitarea condamnatului de calcul a zilelor de care beneficiază în baza Legii nr. 169/2017 poate fi efectuat la acest moment, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale, doar în contextul procedurii de liberare condiționată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Astfel cum s-a reținut și de către prima instanță, în expunerea de motive la Legea nr. 169/2017 s-a precizat că acest mecanism va opera "în cadrul instituției liberării condiționate, cu mențiunea însă că acesta va fi o vocație și nu un drept recunoscut condamnatului care, de plano, să beneficieze de reducerea pedepsei pentru executarea acesteia în condiții necorespunzătoare".

Art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introdus prin Legea nr. 169/2017, se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv, în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condițiilor de acordare a liberării condiționate, aspect reținut și de Curtea Constituțională în Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021.

În consecință, ulterior Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale, calculul zilelor de care condamnatul A. beneficiază în baza Legii nr. 169/2017 poate fi efectuat doar în cadrul procedurii de liberare condiționată, nefiind o cauză de reducere a pedepsei conform art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În ce privește susținerea contestatorului, referitoare la neconcordanțele existente între adresele Penitenciarului Vaslui, Penitenciarului Iași și Penitenciarului Bacău cu privire la perioadele în care a fost cazat în infirmerie sau s-a aflat în tranzit, se constată că asupra aceste aspecte s-a pronunțat anterior Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 307/04.06.2020 în dosarul x/2019, reținându-se că nu poate fi considerată o executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare perioada în care condamnatul a fost cazat într-o cameră având destinația de infirmerie, astfel că aceste motive nu mai pot fi supuse unui nou control judiciar.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 585 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 11 din 13 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 11 din 13 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.

GGC - MM