ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 747/2022

Deliberând asupra contestației formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul A. și în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul x/2021, condamnatul A. aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestație la executarea sentinței penale nr. 1 din 15.01.2021 a Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea contestației, s-a susținut că pentru perioada executată în Italia beneficiază de o reducere de pedeapsă, potrivit art. 54 din Legea nr. 354/1975 din Italia, în condițiile în care a avut o conduită corespunzătoare pe durata executării pedepsei în penitenciar.

S-au solicitat relații de la autoritățile italiene cu privire la zilele câștig ale petentul pentru perioada executată în această țară.

Curtea, analizând cererea și dosarul nr. x/2020, a dispus respingerea contestației, ca nefondată, constatând că nu este incident cazul invocat.

Astfel, s-a reținut că prin sentința nr. 1 din 15.01.2021 a Curții de Apel Bacău, definitivă la 15.04.2021, a fost recunoscută sentința penală nr. 953/2016 din 14.09.2016 a Tribunalului Pordenone, modificată prin sentința nr. 333/2018 a Curții de Apel Trieste, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni. A fost recunoscută și sentința penală nr. 594/2010 din 24.09.2010, definitivă la 05.03.2019 a Tribunalului Pordenone, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare. S-a dispus transferarea acestuia în România în vederea executării pedepsei totale de 7 ani și 10 luni închisoare. S-a dedus perioada executată în Italia de la 23.07.2018 la 25.08.2020 și în continuare la zi.

Conform relațiilor furnizate de autoritățile judiciare italiene, la solicitarea instanței, s-a comunicat faptul că petentul nu a beneficiat de zile de reducere a pedepsei în temeiul art. 54 din Legea nr. 354/1975 pentru perioada executată în Italia, dar ar putea beneficia teoretic de o reducere de 270 de zile, dar, doar la cererea petentului sau a apărătorului său și numai dacă magistratul de supraveghere din Roma va admite cererea. De asemenea, încă o reducere de 113 zile ar fi posibilă în baza art. 35 alin. (3) din Legea nr. 354/1975, compensare pentru condiții nejustificate de detenție, însă doar în urma unei cereri adresate de petent sau apărătorul acestuia magistratului de supraveghere din Roma și dacă aceasta va fi admisă.

În acest condiții, instanța a constatat că, la acest moment, nu există alte perioade ce trebuie deduse din pedeapsa recunoscută pe care o execută petentul.

De asemenea, s-a menționat că instanța nu poate formula o cerere de aplicare a acestor dispoziții legale în numele petentului și cu atât mai mult nu le poate aplica direct, neexistând dispoziții legale în legea română care să permită acest lucru. Urmează ca petentul, direct sau printr-un avocat, să se adreseze autorităților italiene, magistratului de supraveghere din Roma, și să solicite aplicarea dispozițiilor de mai sus și acordarea unor zile câștig. Doar ulterior și dacă cererea sa va fi admisă, instanțele române ar putea admite o contestație la executare și ar deduce și aceste zile din pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare pe care o execută acesta.

Ca urmare, în temeiul art. 599 din C. proc. pen., s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., ca nefondată.

Împotriva sentinței penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație condamnatul A..

În esență, contestatorul a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și, în rejudecare, a solicitat să se aibă în vedere adresa autorităților judiciare italiene, care face referire la cele 270 de zile de care ar putea beneficia contestatorul, precizând că aspectele sunt reglementate de Legea nr. 354/1975 din Italia, contestatorul beneficiind de zilele indicate, prin executarea pedepsei pe teritoriul statului italian.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Astfel, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Așa cum s-a arătat, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face dacă se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, reducerea pedepsei, întrucât ar beneficia de 270 zile în conformitate cu disp. art. 54 din Legea nr. 354/1975, precum și de zile compensatorii, ca urmare a condițiilor necorespunzătoare de detenție. Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei și trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Potrivit relațiilor solicitate de prima instanță și furnizate de autoritățile judiciare italiene, s-a comunicat faptul că petentul A. nu a beneficiat de zile de reducere a pedepsei în temeiul art. 54 din Legea nr. 354/1975 pentru perioada executată în Italia, dar ar putea beneficia teoretic de o reducere de 270 de zile, însă doar la cererea acestuia sau a apărătorului său și numai dacă magistratul de supraveghere din Roma va admite cererea, precum și încă o reducere de 113 zile ar fi posibilă în baza art. 35 alin. (3) din Legea nr. 354/1975, compensare, pentru condiții nejustificate de detenție, de asemenea, doar în urma unei cereri adresate de petent sau apărătorul acestuia magistratului de supraveghere din Roma și dacă aceasta va fi admisă.

Așadar, contestatorul A. poate formula o cerere către autoritățile italiene, pentru aplicarea dispozițiilor art. 54 și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 354/1975, iar ulterior, dacă cererea va fi admisă de autoritățile italiene, se poate adresa instanței române.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele contestatorului A. nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât, prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine micșorarea cuantumului pedepsei ce se execută.

În consecință, se constată că, în mod corect, Curții de Apel Bacău a concluzionat că nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 lit. d) din C. proc. pen.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 54/2022 din data de 31 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, se rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.

GGC - MM