ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3542/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 3 februarie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 emis de pârâtă.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 463 din 26 octombrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI, și a anulat Raportul de evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 emis de Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut că "simpla denumire și exercitare a unor atribuții de administrare în limitele unui mandat conferit de cel ce deține controlul și direcția societății nu-i poate conferi calitatea de manager unei persoane căreia îi lipsește atributul esențial al acestei funcții - puterea de decizie".

Astfel, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor în baza cărora s-a reținut starea de incompatibilitate, instanța de fond a concluzionat faptul că, intimatul-reclamant, exercitând funcția de administrator în cadrul societății B. SRL nu a exercitat cele cinci funcții ale managementului, acestea fiind exercitate de asociatul unic.

Nu pot fi reținute ca fondate cele motivate de instanța de fond, având în vedere că funcția de administrator al unei societăți comerciale presupune o activitate de conducere, efectuată în baza mandatului dat de asociații din societate.

În opinia recurentei este eronată aprecierea instanței de fond în sensul că activitatea de manager din societate a fost exercitată de către asociatul unic al societății, în contextul în care intimatul-reclamant are calitatea de mandatar.

Astfel, chiar dacă acesta poate "acționa numai în limitele mandatului conferit pentru îndeplinirea unor atribuții expres și limitativ prevăzute prin actul constitutiv", intimatul-reclamant, prin aducerea la îndeplinire a atribuțiilor delegate în vederea îndeplinirii obiectului de activitate precum și a obiectivelor societății, desfășoară o activitate de conducere, de manager.

Totodată, lipsa de îndeplinire cumulat a celor cinci funcții ale managementului, nu echivalează cu o lipsire de efecte a mențiunilor din Registrul Comerțului privind funcția de administrator a intimatului.

Astfel, atâta timp cât în Registrul Comerțului au fost menționate și păstrate mențiunile referitoare la funcția de administrator a reclamantului, limitele mandatului de administrator al reclamantului impuse de actul constitutiv al societății B. SRL, nu prezintă relevanță sub aspectul constatării stării de incompatibilitate, legea nefăcând nicio distincție după cum mandatul administratorului este limitat prin actul constitutiv sau nu.

Medicul șef de secție deține și exercită o funcție de manager de natura celei vizate de dispozițiile art. 178 din Legea nr. 95/2006, iar acest fapt este demonstrat și de faptul că art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 asimilează categoria șefilor de secție, managerilor de spital.

Recurenta consideră că funcția de medic șef de secție a unui spital public este incompatibilă cu orice altă activitate de manager, noțiune în care este inclusă și calitatea de administrator la o societate comercială, calitate pe care intimatul reclamant a exercitat-o în cadrul societății comerciale B. SRL.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/2016 întocmit de pârâtă la data de 21 ianuarie 2016 s-a constatat că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 11 martie 2010 - 16 februarie 2015, deoarece a deținut simultan atât funcția de șef secție într-un spital public, cât și funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale, încălcând dispozițiile art. 184 alin. (12) coroborate cu art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea 95/2006, respectiv art. 185 alin. (15) coroborate cu cele ale art. 178 alin. (1) lit. b), după republicarea actului normativ.

Pentru a concluziona astfel, recurenta-pârâtă a reținut că la data de 11 martie 2010, prin Decizia nr. 138 din 11 martie 2010, intimatul-reclamant a fost numit în funcția de șef secție Obstetrică-Ginecologie II a Spitalului Județean de Urgență x, iar potrivit datelor comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, a deținut și funcția de administrator în cadrul SC B. SRL începând cu data de 6 octombrie 2006. Raportându-se la dispozițiile art. 70 din Legea 31/1990 și definiția dată de dicționarul explicativ al limbii române, recurenta-pârâtă a reținut că funcția de administrator al unei societăți comerciale presupune tot activitate de conducere, efectuarea tuturor operațiunilor pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății în baza mandatului dat de asociații reuniți în adunarea generală, astfel că în intervalul 11 martie 2010 - 16 februarie 2015 intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Înalta Curte apreciază că, în cazul de față, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare. Actul normativ menționat a fost republicat la data de 28 august 2015, în M. Of. al României, Partea I, în temeiul art. VI din Legea nr. 185/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, după republicare:

- art. 184 alin. (2) devine art. 185 alin. (2) "în spitalele publice funcțiile de șef de secție, șef de laborator, asistent medical șef sunt funcții de conducere și vor putea fi ocupate numai de medici, biologi, chimiști și biochimiști sau, după caz, asistenți medicali, cu o vechime de cel puțin 5 ani în specialitatea respectivă".

- art. 184 alin. (12) devine art. 185 alin. (15) "Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. b), c) și d) referitoare la incompatibilități și ale art. 180 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice"/"Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. b), c) și d) referitoare la incompatibilități și ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice.

- Art. 180 alin. (1) lit. b) devine art. 178 alin. (1) lit. b) "Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate".

Înalta Curte apreciază că în mod nelegal instanța de fond a reținut că " interdicțiile reglementate de art. 178 alin. (1) urmează a fi aplicabile unei persoane care exercită această funcție în urma promovării examenului sau concursului, în baza unui contract de administrare încheiat pe o durată de 3 ani, iar nu celor ce asigură atribuțiile specific acesteia în baza unei delegări pe o perioadă de cel mult 6 luni."

Intimatul-reclamant a deținut funcția de șef secție Obstetrică-Ginecologie II în cadrul Spitalului Județean de Urgență x, județul x cu delegare, în baza unor decizii ale managerului spitalului și nu în urma organizării unui concurs, dar asta nu înseamnă că acesta nu avea obligația respectării regimului juridic al incompatibilităților reglementat pentru șefii de secție.

În conformitate cu dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 "exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitate sanitară, a activităților didactice, de cercetare științifică și de creație literar-artistică", iar potrivit alin. (4) "Dacă managerul selectat prin concurs ori reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate în urma licitației publice se află în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariția acestora".

Art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (în forma în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare) prevede că "Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică", iar art. 179 alin. (1) prevede că "Consiliul de administrație organizează concurs sau licitație publică, după caz, pentru selecționarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unității sanitare, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății sau, după caz, prin ordin al ministrului din ministerele cu rețea sanitară proprie și, respectiv, prin act administrativ al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului București/președintelui consiliului județean, al conducătorului universității de medicină și farmacie, după caz" și alin. (2) "Managerul este numit prin ordin al ministrului sănătății, al ministrului transporturilor și infrastructurii sau, după caz, prin act administrativ al conducătorului instituției, al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz."

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) pct. 32 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice "Dispozițiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor: 32.persoanele cu funcții de conducere și de control din cadrul unităților sistemului de învățământ de stat și unităților de stat din sistemul de sănătate publică."

Urmare a unei corecte analize a prevederilor legale anterior menționate, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente - art. 180 din Legea nr. 95/2006 au fost corect interpretate și aplicate de către recurentă, raportul de evaluare fiind temeinic și legal.

Potrivit art. 165 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, spitalul este unitate sanitară de utilitate publică, iar printre funcțiile prevăzute în lista din Anexa Legii nr. 188/1999 privind funcționarii publici se regăsește funcția de manager public, Înalta Curte apreciază că funcția de manager de spital este asimilată celei de funcționar public.

Prin urmare, există incompatibilitate între funcția de șef secție într-un spital public și administrator în cadrul unei societăți comerciale, raportat la dispozițiile art. 185 alin. (15), art. 179 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Or, potrivit art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției "(2) funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează ( . . . . . . . . . .) lit. c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, în sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată".

Dispozițiile legale prevăd că funcția de manager este incompatibilă cu calitatea de administrator al unei societăți comerciale, fără nici un fel de distincție, după cum societatea a desfășurat sau nu fapte de comerț, starea de incompatibilitate instituită de legiuitor fiind una necondiționată și implicit cumulul de funcții, care nu este condiționat în nici un fel, după cum societatea a desfășurat sau nu activitate în perioada respectivă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constatând că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, va admite recursul și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 463 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.

GGC - CP