ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5836/2019

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2016 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 196/2017 din 22 martie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 87 alin. (1) lit. k) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, modificată, dar și cu aplicarea greșită a prevederilor art. 25 alin. (1), (2), (3) și 4 din Legea nr. 176/2010.

Recurenta consideră că în mod greșit au fost interpretate prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 modificată întrucât, pe timpul exercitării mandatului de primar, nu s-a aflat în stare de incompatibilitate cu referire la funcția de manager proiect deținută în perioada 27.01.2010 - 01.01.2013 pentru că această funcție de manager proiect în cadrul unei asociații reprezintă chiar una din excepțiile prevăzute în mod expres în art. 87 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 161/2003.

Exercitând simultan mandatul de primar și cel de manager proiect în cadrul asociației, recurentul apreciază că nu se afla în stare de incompatibilitate, situație în care nu au fost încălcate nici prevederile art. 91 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind eventuala demisionare din una dintre funcțiile pretins incompatibile în cel mult 15 zile.

În opinia recurentei, în mod greșit pârâta a considerat că sunt aplicabile și prevederile art. 25 alin. (1), (2), (3) și 4 din Legea nr. 176/2010 întrucât, neaflându-se în stare de incompatibilitate devin inaplicabile aceste norme legale.

De altfel, întreaga motivație a pârâtei în reținerea conflictului de interese se bazează și pornește de la reținerea stării de incompatibilitate dispusă prin primul act administrativ a cărei anulare se solicită prin petitul nr. 1.

Solicitând instanței să anuleze raportul de evaluare privind reținerea stării de incompatibilitate, pe cale de consecință devine nelegal și raportul de evaluare privind reținerea conflictului de interese.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/25.11.2016 pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate a constatat că în perioada 27.01.2010 - 24.06.2012 recurentul A., fost primar al comunei Vîlcele, județul Olt, s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut și funcția de manager de proiect în cadrul Proiectului "De la Subzistență la sustenabilitate - Durabil" cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, realizând un venit în cuantum de 108.732 RON, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

S-a reținut astfel că recurentul a desfășurat, în timpul exercitării mandatului de primar, alte activități remunerate, fiind încălcate dispozițiile legale prin care sunt reglementate incompatibilitățile specifice aleșilor locali, respectiv, art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 care dispune că, funcția de primar este incompatibilă cu orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unei asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale.

Prin raportul de evaluare nr. x/20.12.2016 s-a constatat că recurentul, în perioada exercitării mandatului de primar, s-a aflat în conflict de interese întrucât a semnat Acordul de parteneriat nr. 134/19.08.2009 (ulterior prin încheierea Contractului de muncă nr. x/27.01.2010 producând un folos patrimonial pentru sine în cuantum de 108.732 RON) și Convenția nr. 1840/29.07.2010 producând un folos patrimonial pentru nora sa în cuantum de 11.055 RON, încălcând astfel prevederile art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 potrivit cărora primarii sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I și art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 215/2001 Legea administrației publice locale îndeplinirea atribuțiilor primarului poate fi efectuată doar cu respectarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități.

Astfel, cum funcția publică deținută de recurent este incompatibilă cu "orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale.", starea de incompatibilitate este evidentă.

Înalta Curte apreciază că mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că, la data de 27.01.2010 s-a încheiat între Primăria comunei Vîlcele, jud, Olt, în calitate de angajator și recurent, în calitate de salariat - manager de proiect contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x

De asemenea, instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că apărările expuse de recurent nu au înrâurire asupra soluționării prezentei cauze, acesta neaducând argumente pertinente și concludente în acest sens, atât timp cât a deținut calitatea de manager proiect în cadrul Proiectului "De la Subzistență la sustenabilitate-Durabil".

Prin urmare, Înalta Curte constată că, față de elementele probatorii depuse la dosarul cauzei, referitor la starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare nr. x/25.11.2016, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea 161/2003 potrivit cărora, funcția de primar este incompatibilă cu orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale.

Prin, exercitarea de către recurent în perioada 27.01.2010 - 24.06.2012 în paralel atât a funcției de primar cât și a funcției de manager de proiect, rezultă în mod indubitabil faptul că acesta a încălcat regimul incompatibilităților aleșilor locali.

Și în ceea ce privește conflictul de interese reținut prin raportul de evaluare nr. x/20.12.2016 Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Conform art. 70 din Legea 161/2003:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Articolul 71 din același act normativ prevede că:

"Principiile care stau ia baza prevenirii confliotului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 se interzice primarilor să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul 1.

Corect instanța de fond a reținut că potrivit art. 21 alin. (2) din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, recurentul, în calitatea sa de primar, avea și atribuția de ordonator principal de credite și rolul de a aproba cheltuielile bugetare proprii cu respectarea dispozițiilor legale (art. 22 alin. (1) din Legea 273/2006).

Or, prin încheierea Contractului individual de muncă înregistrat sub nr. x/27.01.2010 modificat ulterior prin Actul adițional nr. x/31.01.2011 între recurent în calitate de manager de proiect și Primăria com. Vîlcele în perioada în care acesta era și primarul localității și plata ulterioară a remunerației stabilite prin acest contract în folosul recurentului s-a încălcat de către acesta interdicția statuată prin art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003, respectiv aceea de a încheia acte juridice care îi aduc un interes material personal în exercitarea funcției pe care o îndeplinea.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că, în cauză, constituie o încălcare a interdicției statuate prin art. 76 alin. (1) din Legea 161/2003 și încheierea Contractului de prestări servicii nr. x/29.07.2010 între Primăria comunei Vîlcele, în calitate de beneficiar, reprezentată de către recurent în calitate de primar și manager de proiect și B., nora recurentului, în calitate de prestator, producându-se astfel un folos material în favoarea acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 196/2017 din 22 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.