ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3173/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2015 la 21.07.2015, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 29.06.2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, fără cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 276 din 21 octombrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea promovată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 276 din 21 octombrie 2015 a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe cale de consecință să se admită în întregime acțiunea astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, apreciind că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material.

În susținerea cererii de recurs, reclamantul a precizat că prima instanța a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 70, art. 71 și ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, precum și pe cele ale art. 75 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali atunci când a concluzionat că, prin simplul fapt al emiterii de către reclamant, în calitate de primar, a dispoziției nr. 143 din 2.06.2009 și semnării contractului individual de muncă nr. x din 15.05.2009 privind pe fiul său B. (care a fost angajat în funcția de șofer pe autospecială în cadrul Primăriei Comunei Almaș ca urmare a promovării examenului organizat potrivit procedurii prevăzute în H.G. nr. 281/1993) acesta s-a aflat în conflict de interese, pe motiv că semnarea respectivelor acte ar fi fost de natură să trezească suspiciuni în privința interesului și a obiectivității acestuia în îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin.

În raport de textele de lege la care face referire, reclamantul a susținut în critica sentinței recurate că pentru a se putea reține existența conflictului de interese, în cauză trebuia să se facă dovada certă că prin emiterea dispoziției nr. 143 din 2.06.2009 și a semnării contractului individual de muncă nr. x din 15.05.2009 reclamantul a urmărit sa realizeze în beneficiul său, un avantaj de natură patrimonială și că a existat un interes personal efectiv și real de natură patrimonială care l-a împiedicat să-și exercite cu obiectivitate atribuțiile de serviciu.

Recurentul-reclamant a mai arătat că postul de șofer autospecială, fiind în competența ISU, a fost înființat în baza Ordinului nr. 649 din 23.09.2005 al Prefectului și a Hotărârii nr. 87 din 29.11.2005 a Consiliului Local Almaș, nefiind un post nou creat de subsemnatul, în calitate de primar, iar conform organigramei Consiliului Local Almaș postul în discuție este în subordinea viceprimarului.

Recurentul-reclamant evidențiind întreaga situație de fapt a apreciat că prin emiterea deciziei și semnarea contractului de muncă am avut în vedere să respecte principiile transparentei decizionale și imparțialității (principii cuprinse în art. 71 din Legea nr. 161/2003) urmărind, cu precădere, respectarea dreptului la munca prevăzut de Constituția României, nicidecum producerea unui folos material în beneficiul său sau al fiului său.

În contextul celor expuse, acesta apreciază că este evident că și-a îndeplinit în mod obiectiv atribuțiile de serviciu și nu i se poate imputa încălcarea regimului juridic al conflictului de interese, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 70 din Legea nr. 161/2003, cum greșit a reținut instanța de fond.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

În dezvoltarea apărărilor prezentate în întâmpinare, intimata-pârâtă a apreciat că instanța a pronunțat o soluție corectă, confirmând legalitatea actului administrativ contestat prin care s-a reținut că recurentul-reclamant s-a aflat în starea de conflict de interese.

În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului la data de 17 ianuarie 2018, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și s-a dispus comunicarea acestuia prin încheierea din 22 mai 2018. Prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a dispus preschimbarea din oficiu a termenului de judecată, la data de 11 iunie 2019, reținându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 14 mai 2019.

În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

În esență, prin raportul de evaluare contestat că, s-a reținut în sarcina recurentului-reclamant A. nerespectarea regimului legal al conflictului de interese în privința reclamantului, urmare a faptului că, în calitate de primar al comunei Almaș jud. Arad, acesta a semnat contractul individual de muncă nr. x din 15.05.2009, emițând, totodată, dispoziția nr. x din 2.06.2009, prin care fiul său a fost angajat ca șofer pe autospeciala Primăriei Almaș, constatându-se incidente disp. art. 76 din Legea nr. 161/2003.

În stabilirea acestei situații de fapt, inspectorul de integritate în raportul de evaluare contestat a reținut că prin semnarea de către reclamant, în calitate de primar al comunei Almaș jud. Arad, a contractului individual de muncă nr. x din 15.05.2009 și emiterea dispoziției nr. 143 din 2.06.2009 reclamantul s-a aflat într-o situație de conflict de interese, în sensul art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, fiind încălcate interdicția inclusă în art. 76 din Legea nr. 161/2003.

S-a mai reținut în raportul de evaluare că reclamantul a avut un interes personal în a semna actele menționate a cărui beneficiar este fiul său, fiind menționate disp.art. 70, 71, 76 din Legea nr. 161/2003 și art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleșilor locali.

În acord cu cele exprimate de judecătorul fondului prin hotărârea recurată, Înalta Curte reține că persoana verificată, A. s-a aflat într-un conflict de interese, astfel cum este definită această noțiune în prevederile Legii nr. 161/2003, prin semnarea unor acte juridice și a unor dispoziții, în exercitarea funcție pe care o deținea la acel moment prin care s-a produs un folos material pentru fiul său, numitul B..

Potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

În conformitate cu prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul 1."

În speță se impune coroborarea acestor prevederi legale cu prevederile art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, conform cărora "aleșii locali care au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv."

Înalta Curte apreciază așadar că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor sus-amintite este la adăpost de orice critică.

În ceea ce privește situația care a condus la starea de conflict de interese în care se află recurentul-reclamant, Înalta Curte este în acord cu raționamentul juridic emis de instanța de fond și apreciază că această situația de numire pe funcția de șofer de șofer pe autospecială în cadrul Primăriei Comunei Almaș a numitului B. (fiul recurentului-reclamant) prin emiterea dispoziției de angajare nr. 143 din 2.06.2009, recurentul-reclamant se face culpabil de încălcarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În speță, argumentul recurentului-reclamant conform căruia, producător de efecte juridice a fost câștigarea concursului de către candidatul B. și nu semnarea deciziei și a contractului de munca, deoarece aceste formalități sunt prevăzute de lege în competenta primarului, nu are relevanță.

Înalta Curte în acord cu opinia instanței de fond apreciază că nu pot fi reținute criticile recurentului, potrivit cărora nu există o situație de conflict de interese, în considerarea faptului că avea obligația de a emite ori semna acele acte juridice, în realizarea atribuțiilor aferente funcției de primar al comunei Almaș jud. Arad.

Legea nu distinge dacă există conflict de interese, raportat la faptul că actele juridice emise de instituția pe care o reprezintă sunt sau nu rezultat al unor operațiuni administrative prealabile ori al unor acte premergătoare, situația de conflict putând fi reținută în oricare dintre ipoteze. Având în vedere că cele două condiții pentru stabilirea stării de conflict de interese ce reies din conținutul art. 70 al Legii nr. 161/2003, respectiv existența unui interes de natură patrimonială și posibilitatea de influențare a modului de îndeplinire, cu obiectivitate, a atribuțiilor aferente funcției elective sunt îndeplinite, iar în continuarea acestei analize juridice, instanța de control apreciază că prin sentința recurată s-a reținut în mod corect că, nu are relevanță procedura administrativă desfășurată în susținerea concursului de ocupare a postului de șofer în condițiile în care alesul local a semnat actele privitoare la angajarea pe funcția respectivă a unei rude de gradul 1.

În concluzie, Înalta Curte are în vedere că regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reglementat de Legea nr. 161/2003 reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor/demnităților publice.

Pentru existența conflictului de interese nu are nicio relevanță că fiul său a obținut postul de șofer în considerarea pregătirii sale profesionale pe care de altfel a confirmat-o prin susținerea unui concurs, fiind suficient ca în procesul de luare a unei decizii să intre în conflict interesul personal cu cel public, condiție care a fost îndeplinită în momentul în care reclamantul a procedat la semnarea actelor de angajare.

În concluzie, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant A., subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și, în baza art. 496 din C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 276 din 21 octombrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - MM