ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 858/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016, emis de aceasta.

Prin sentința civilă nr. 310 din 22.11.2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea promovată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 310 din 22.11.2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând litigiul în fond, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea cererii de recurs a criticat aspectele reținute de prima instanță în sensul că, în calitatea sa de consilier local, la adoptarea celor patru hotărâri de Consiliu local, avea posibilitatea să anticipeze că în acest mod s-ar aduce un beneficiu fiicei sale, recurentul-reclamant susținând că nu există elemente concrete care să conducă la o asemenea concluzie, cu atât mai mult cu cât, inițial, decizia care se ia în cadrul Consiliului local privește doar încheierea unor contracte, ulterior decizia de atribuire efectivă a acestora fiind luată exclusiv de către primarul comunei, fără participarea recurentului.

Arată că nici din proiectele de hotărâre, nici din discuțiile purtate în cadrul Consiliului local cu ocazia adoptării hotărârii nu rezultă niciun element concret din care să fi putut anticipa că întreprinderea individuală a fiicei sale ar fi fost parte în viitoarele contracte, obținând astfel un beneficiu. Mergând pe raționamentul intimatei, s-ar impune obligativitatea abținerii de la toate voturile privind încheierea unor contracte, existând probabilitatea încheierii unor contracte precum cele din speță.

De asemenea, susține că deși intimata a invocat, cu titlu de jurisprudență, o decizie a Curții de Apel Timișoara, situația nu este identică în cauza de față deoarece în respectiva speță, consilierul local care votase concesionarea iazului comunal către crescătorii de animale persoane fizice, avea el însuși calitatea de crescător de animale și putea anticipa că va beneficia de prevederile hotărârii pe care a aprobat-o prin votul său.

Astfel, recurentul-reclamant susține că, în concret, nu dispunea de elemente obiective care să îi dea posibilitatea să anticipeze viitorul partener contractual al comunei Pojejena, iar acțiunile și deciziile ulterioare ale primarului nu îi pot fi imputate cu caracter retroactiv, în sensul de a-l plasa într-o situație de conflict de interese la momentul adoptării hotărârilor de consiliu local.

Recurentul-reclamant arată că prima instanță a reținut lipsa de previzibilitate în cazul primelor trei hotărâri de consiliu local, situație ce se impune, în opinia sa, a fi reținută și în cazul celei de-a patra hotărâri, având în vedere că argumentele primei instanțe nu se susțin, în comună existând mai multe entități care îndeplineau cerințele pentru atribuirea contractului deoarece activitatea care trebuia contractată era aceea de întreținere a spațiilor verzi, respectiv de cosire, ce putea fi desfășurată de mai multe întreprinderi individuale, chiar și cu profil agricol, cu atât mai mult cu cât din adeverința nr. x/20.12.2016 a primăriei Pojejena reiese că la nivelul comunei există cinci întreprinderi individuale.

Mentionează că în speță, întreprinderea individuală, în calitate de angajator al persoanelor care au prestat activitatea, nu a avut niciun beneficiu, fiind plătite numai salariile angajaților și taxele aferente.

Astfel, consideră că prima instanță a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, respectiv o stabilire eronată a situației de fapt, care s-a reflectat în greșita aplicare a legii în ceea ce privește diligența de care recurentul trebuia să dea dovadă.

Deși legal citată, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a depus întâmpinare până la momentul întocmirii raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La data de 01.11.2017, ulterior comunicarii acestui raport către părți, intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esență, că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, recurentul încălcând dispozițiile art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 75 din Legea nr. 393/2004, care reglementează conflictul de interese.

Intimata-pârâtă susține că recurentul a participat la deliberarea și adoptarea a patru proiecte de hotărâri ale Consiliului local, în baza cărora au fost încheiate cinci contracte de prestări servicii între Primăria comunei Pojejena și Întreprinderea Individuală B., deținută de fiica recurentului, recurentul putând anticipa acest fapt.

Consideră că situația de conflict de interese poate fi reținută și în lipsa existenței concrete a unui beneficiu sau a producerii unui folos, iar pe de altă parte, arată că noțiunea de beneficiu nu este sinonimă cu cea de folos material, ci poate consta și în acordarea unui privilegiu sau conferirea unui plus de imagine, respectiv interese personale nepatrimoniale.

De asemenea, consideră că recurentul putea să se abțină de la vot, conform art. 75 alin. (3) din Legea nr. 393/2001.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozitiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Recurentul reclamant a deținut funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al comunei Pojejena, jud. Caraș-Severin, în mandatul 2012-2016.

În această calitate a participat la adoptarea unor hotărâri ale Consiliului local, în urma cărora au fost atribuite contracte de prestări servicii către Întreprinderea Individuală B., al cărei titular este fiica sa, aspect necontestat de către acesta.

Este vorba despre Hotărârea Consiliului local nr. 58/22.07.2012, privind aprobarea încheierii unui contract de prestări servicii pentru paza plajei din localitatea Pojejena care a fost realizată din fonduri europene, proiectul numindu-se "Valorificarea potențialului turistic în Clisura Dunării punct de atracție și informare turistică", în executarea căreia s-a încheiat între comuna Pojejena și Întreprinderea Individuală B. contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect "paza și întreținerea obiectivului plaja și port amplasate raza com. Pojejena", pe durată de 1 an, începând din 01.04.2014, până la 31.03.2015.

În anul 2013 a participat la adoptarea Hotărârii Consiliului local nr. 42/31.07.2013, privind aprobarea încheierii a două contracte de prestări servicii pentru funcționarea stațiilor de epurare din localitatea Pojejena și localitatea Belobreșca, în baza căreia s-a încheiat ulterior, între comuna Pojejena și Întreprinderea Individuală B. contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect paza și întreținerea obiectivului canalizare și stații de epurare, pe durată de 1 an, începând din 01.04.2014 până la 31.03.2015.

La expirarea termenului de 1 an astfel convenit, a fost încheiat în executarea acelorași hotărâri, între aceleași părți, contractul de prestări servicii nr. x, cu același obiect, pentru o durată de 5 luni, începând din 01.04.2015 până la 31.08.2015.

Distinct de cele două hotărâri astfel puse în executare, a fost adoptată Hotărârea Consiliului local nr. 32/23.05.2014, privind aprobarea întreținerii obiectivului realizat din fonduri europene, "Valorificarea potențialului turistic din Clisura Dunării - amenajare punct de atracție și Centru de informare și promovare turistică în Comuna Pojejena", iar în aplicarea acesteia s-a încheiat între comuna Pojejena și Întreprinderea Individuală B. contractul de prestări servicii nr. x, pe durată de 3 luni și 15 zile, cu începere din 16.06.2014 până la 30.09.2014.

Reclamantul a participat și la votul în urma căruia a fost adoptată Hotărârea Consiliului local nr. 19/31.03.2015, privind aprobarea atribuirii unui contract de prestări servicii pentru întreținerea spațiilor verzi în comuna Pojejena, iar în executarea acesteia s-a încheiat între comuna Pojejena și Întreprinderea Individuală B. contractul de prestări servicii nr. x, având ca obiect "întreținerea peisagistică a spațiilor verzi de pe raza Comunei Pojejena", pe o durată de 4 luni și 15 zile, în intervalul 15.04.2015 - 31.08.2015.

A mai fost convenit între comuna Pojejena și Întreprinderea Individuală B. și contractul de prestări servicii nr. x, pentru prestarea unor servicii privind "organizarea urbanistică a Comunei Pojejena", pe o durată de 1 an, în intervalul 23.07.2014 - 22.07.2015, care nu a avut la bază o hotărâre de Consiliu local, ci s-a încheiat "deoarece postul de urbanism din cadrul aparatului de specialitate al primarului a fost vacant".

Prin raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a reținut că, participând la vot, în calitate de consilier local, pentru adoptarea celor patru hotărâri de consiliu local, în urma cărora au fost încheiate contracte de prestări servicii în beneficiul întreprinderii individuale conduse de fiica sa, reclamantul s-a aflat într-o situație de conflict de interese, în sensul art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, fiind identificate totodată indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, incriminată de art. 301 C. pen., respectiv, a infracțiunii asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Se reține în raportul de evaluare că reclamantul a avut un interes personal în adoptarea celor patru hotărâri de consiliu local, putând anticipa că acestea ar putea produce un beneficiu pentru ruda sa de gradul I.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul a solicitat anularea raportului de evaluare.

Trebuie făcută precizarea că instanța de fond a reținut existența conflictului de interese exclusiv cu privire la adoptarea Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015, astfel cum rezultă din considerentele sentinței potrivit cărora este necesar să se stabilească dacă în cauză reclamantul ar fi putut anticipa la adoptarea fiecăreia dintre cele patru hotărâri de consiliu local că, în executarea acestora, ar putea fi atribuite contractele a căror încheiere a fost aprobată, întreprinderii individuale a fiicei sale.

Instanța constată că, cel puțin la adoptarea primelor două dintre cele patru hotărâri de consiliu local, mai sus individualizate, răspunsul la această întrebare este evident negativ.

Situația de fapt este însă diferită în cazul hotărârilor de consiliu local adoptate ulterior, în anii 2014 - 2015.

Se poate observa că la momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 32/23.05.2014 fusese deja atribuit Întreprinderii Individuale B. contractul nr. x/01.04.2014, iar până la emiterea Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015, fuseseră atribuite acesteia și contractele nr. x/11.06.2014 și nr. 2370/21.07.2014.

Reclamantul neagă că ar fi avut cunoștință de îndată despre atribuirea unor astfel de contracte întreprinderii conduse de fiica sa, însă instanța apreciază neverosimilă o atare situație de fapt, în condițiile în care acesta arată că s-a aflat întotdeauna în relații bune cu fiica, iar în exercitarea atribuțiilor de consilier local, în special cele reglementate de art. 36 alin. (2) lit. a), b), c), d), ar fi trebuit și, în orice caz, ar fi putut afla despre încheierea contractelor.

De altfel, reclamantul recunoaște la interogatoriu că a aflat acest lucru la aproximativ 5-6 luni de la atribuirea primului contract (cel cu nr. x/01.04.2014). Acceptând aceste susțineri, instanța constată că din toamna anului 2014 reclamantul a avut cunoștință despre derularea contractelor de prestări servicii de către Întreprinderea Individuală B., astfel încât, cel puțin la adoptarea Hotărârii Consiliului local nr. 954/01.04.2015 era avizat asupra tuturor contractelor deja încheiate.

Mai reține instanța, din declarațiile martorei, că aceste contracte s-au atribuit în cadrul unei comunități restrânse, în care populația comunei cu satele aparținătoare totalizează doar aproximativ 3000 de locuitori, care se cunosc între ei, precum și că un criteriu esențial în selectarea persoanelor juridice cărora li s-ar fi putut atribui serviciile de prestat l-a constituit menținerea la un nivel minim al costurilor suportate din bugetul local, prin excluderea situațiilor în care s-ar fi putut percepe TVA la plata prețului serviciilor, precizându-se că nu s-a dorit atribuirea acestora nici unor persoane juridice din alte localități, pentru a nu se adăuga costurile de deplasare. Aceste criterii de selecție reduceau semnificativ numărul persoanelor juridice de pe raza comunei care ar fi putut presta serviciile.

De altfel, s-a și consemnat în procesul-verbal al ședinței Consiliul local al Comunei Pojejena, din data de 31.03.2015, în care a fost adoptată Hotărârea Consiliului local nr. 19/31.03.2015, că Primarul comunei, numita C., a subliniat "ca și anul trecut, trebuie curățate, cosite spațiile verzi și nu putem cu o persoană fizică, ci cu cineva care are un II (întreprindere individuală -n.n.)".

Așadar, la momentul participării prin vot la adoptarea HCL nr. 19/31.03.2015, reclamantul cunoștea faptul că fiicei sale îi fuseseră atribuite în mod repetat servicii de natura celor puse în dezbatere, că se atribuie aceleași servicii "ca și anul trecut", că se preferă o întreprindere individuală, că urmează a se suporta din bugetul local costuri minime pentru plata serviciilor, iar în cadrul comunei Pojejena nu existau alte astfel de persoane juridice care să îndeplinească toate aceste cerințe, în vederea atribuirii contractului.

Or, cunoscând toate aceste împrejurări, evident că reclamantul putea anticipa că beneficiar al contractului de prestări servicii pentru întreținerea spațiilor verzi în comuna Pojejena, încheiat ulterior sub nr. x/2015, va fi tot Întreprinderea Individuală B.

Așadar, luând parte cel puțin la adoptarea hotărârii referitoare la atribuirea contractului de prestări servicii din 31.03.2015, reclamantul putea să anticipeze că acea decizie ar putea prezenta un beneficiu pentru fiica sa, dat fiind că în discuție era atribuirea unor contracte cu obiect similar celor deja atribuite întreprinderii individuale a fiicei sale.

În consecință, prima instanță a reținut existența unui conflict de interese în privința recurentului reclamant la momentul adoptarii Hotararii Consiliului local nr. 19/31.03.2015, constatând că au fost încălcate dipozitiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției potrivit cărora "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative", precum și dispozitiile art. 75 lit. a) și c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, lege care se aplică reclamantului, în calitatea sa de consilier local, după cum rezultă din art. 2 alin. (1) al acesteia. Art. 75 alin. (1) lit. a) statuează că:

"Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv".

În acest sens, instanța de fond a reținut că legiuitorul nu pretinde, pentru constatarea existenței conflictului de interese, ca interesul personal de natură patrimonială al persoanei ce ocupă o funcție publică sau o demnitate publică să influențeze efectiv îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în cadrul funcției sau demnității, fiind suficient, în acest scop, să se constate că acel interes este de natură să ridice suspiciuni asupra obiectivității acelei persoane în îndeplinirea atribuțiilor. Astfel fiind, în cauza de față această din urmă condiție trebuie considerată ca fiind îndeplinită, căci avantajele patrimoniale aparent create prin atribuirea repetată a unor contracte în beneficiul întreprinderii individuale a fiicei sale sunt de natură să creeze aparența lipsei de obiectivitate în îndeplinirea atribuțiilor aferente funcției elective.

Se poate aprecia că în cazul dedus judecății, reclamantul avea un interes personal patrimonial legat de acele hotărâri de consiliu local.

În această privință, instanța a observat că art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali nu impune, pentru definirea noțiunii de "interes personal într-o problemă" supusă dezbaterii, ca alesul local care participă la vot să anticipeze chiar încheierea contractului, fiind suficient ca acesta să poată întrevedea o simplă posibilitate ca hotărârea adoptată să-i aducă un beneficiu patrimonial acestuia ori persoanelor apropiate, dintre cele enumerate limitativ de textul legal, arătând că "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv". Este de reținut că, definind astfel noțiunea menționată, legiuitorul a înțeles să impună aleșilor locali o diligență maximă, superioară celei pretinse de la un exponent tipic, mediu, al societății, îndeobște identificat ca un "bun gospodar", aceștia fiind îndatorați să excludă orice aparență de lipsă de obiectivitate în exercitarea mandatului.

Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că recurentul reclamant s-a aflat într-o situație de conflict de interese la momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015, sentința fiind dată cu aplicarea greșită a normelor legale incidente în materia conflictului de interese.

Din probatoriul administrat a rezultat că decizia referitoare la stabilirea persoanelor juridice cu care urmau să fie încheiate contractele de prestări servicii aparținea primarului localității și nu consiliului local.

Astfel, potrivit declarației date în cauză, în calitate de martor, de primarul comunei, d-na C., în cursul dezbaterilor purtate la adoptarea hotarârii nu s-a discutat cu privire la identitatea persoanei juridice căreia i s-ar putea încredința executarea contractului. Niciodată nu s-a discutat la adoptarea unor hotărâri de acest tip care ar fi subiectul căruia urmează să i se încredințeze contractul.

După adoptarea hotărârii în consiliul local, primarul a încheiat contractul de întreținere a spațiilor verzi cu Întreprinderea Individuală B., în considerarea faptului că existau deja contracte încheiate cu aceeași firmă și că personal a apreciat că ar fi mai ușoară derularea contractului cu o persoană juridică ce se afla deja în raporturi cu primaria, fiind deja în derulare contractele pentru plajă și stațiile de epurare din primăvara aceluiași an, executarea făcându-se corespunzător.

Instanța de fond a făcut trimitere, așa cum s-a arătat, la conținutul procesului-verbal al ședinței în care a fost adoptată Hotărârea Consiliului local nr. 19/31.03.2015, proces-verbal în care s-a consemnat că primarul comunei, numita C., a subliniat:

"ca și anul trecut, trebuie curățate, cosite spațiile verzi și nu putem cu o persoană fizică, ci cu cineva care are un ÎI" (întreprindere individuală).

Înalta Curte constată că în cursul discuțiilor care au avut loc în Consiliul local în ședința respectivă nu s-a făcut nicio referire la persoana juridică cu care urma să fie încheiat contractul de prestări servicii.

Este adevărat că în anul anterior, 2014, fusese încheiat tot cu Întreprinderea Individuală B. Contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect furnizarea de servicii de întreținere peisagistică a obiectivului realizat din fonduri europene "Valorificarea potențialului turistic din Clisura Dunării - amenajare punct de atracție și Centru de informare și promovare turistică în Comuna Pojejena", dar este excesiv a se considera că, prin raportare la referirea pe care a făcut-o primarul în cadrul ședinței, la întreținerea spațiilor verzi ca și anul trecut, recurentul reclamant ar fi trebuit să anticipeze că decizia Consiliului local de a încheia un contract de prestări servicii și pentru anul 2015, având ca obiect întreținerea peisagistică a spațiilor verzi de pe raza comunei Pojejena, ar putea prezenta un beneficiu pentru fiica sa, în sensul că acel contract urma să fie încheiat cu întreprinderea individuală a fiicei sale.

Aceasta în condițiile în care în cadrul ședinței Consiliul local, potrivit consemnărilor din procesul-verbal, nu s-a făcut nicio referire la încheierea contractului cu o persoană juridică ce încheiase și anterior asemenea contracte cu primăria sau cu o persoană juridică ce are sediul în comuna Pojejena.

După cum s-a precizat anterior, alegerea persoanei juridice cu care urma să se încheie contractul era atribuția exclusivă a primarului care, cu ocazia audierii ca martor de către instanță, a expus motivele pentru care a ales întreprinderea individuală a fiicei recurentului reclamant și anume: a apreciat că ar fi mai ușoară derularea contractului cu o persoană juridică ce se afla deja în raporturi cu primăria, executarea făcându-se corespunzător, nu a căutat persoane juridice din alte localități întrucât a apreciat că s-ar adăuga costurile de deplasare și astfel ar fi împovarat bugetul comunei prin plata unor sume suplimentare.

În ședința Consiliului local nu au fost inițiate discuții cu privire la persoana juridică ce urma să presteze aceste servicii în anul 2015, pe baza de contract, astfel că primarul nu a prezentat consilierilor locali argumentele pe care le va avea în vedere la alegerea prestatorului, subliniind doar necesitatea întreținerii peisagistice a spațiilor verzi de pe raza comunei și în anul 2015 și faptul că respectivul contract nu poate fi încheiat cu o persoana fizică, ci cu o persoană juridică.

Înalta Curte apreciază că pentru a se reține, în cazul aleșilor locali, existența unui interes personal într-o anumită problemă, în sensul art. 75 din Legea nr. 393/2004, posibilitatea de a anticipa că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv trebuie să fie o posibilitate conturată de elemente obiective, concrete.

O probabilitate abstractă de anticipare a faptului că decizia autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru persoanele enumerate de textul de lege menționat nu este de natură să justifice reținerea existenței unui interes personal al aleșilor locali.

Or, în litigiul de față, asemenea elemente obiective nu au rezultat din probatoriul administrat, concluzia din raportul de evaluare contestat, validată de instanța de fond, întemeindu-se pe simple presupuneri care nu pot susține existența conflictului de interese în care s-a aflat recurentul reclamant cu ocazia adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015.

Cu privire la această posibilitate de anticipare pe care a avut-o recurentul reclamant, instanța de fond reține că posibilitatea încheierii ulterioare a unui contract în beneficiul întreprinderii individuale conduse de fiica reclamantului putea fi anticipată de acesta tocmai pe baza elementelor deja expuse, referitoare la încheierea anterioară a unor contracte cu obiect similar, în baza unor hotărâri de consiliu local asemănătoare.

Înalta Curte consideră că aceste împrejurari nu constituie elemente obiective, concrete, de natură să contureze o probabilitate suficient de puternică sub aspectul anticipării încheierii contractului de prestări servicii pentru întreținerea spațiilor verzi în anul 2015 cu întreprinderea individuală a fiicei recurentului reclamant, câtă vreme în ședința Consiliului local în care s-a aprobat încheierea contractului nu au avut loc niciun fel de discuții referitoare la persoana juridică cu care contractul va fi încheiat, iar atribuția legală de încheiere a contractului revenea autorității executive a unității administrativ teritoriale - primarului - și nu celei deliberative - consiliul local.

Simplul fapt că anterior, contracte de prestări servicii cu un obiect similar au fost încheiate cu întreprinderea individuală a fiicei recurentului reclamant nu este suficient, în aprecierea instanței de control judiciar, pentru a susține concluzia primei instanțe că reclamantul avea un interes personal în problema legată de aprobarea atribuirii unui contract de prestări servicii pentru întreținerea spațiilor verzi în comuna Pojejena, supusă dezbaterii în ședința Consiliului local Pojejena din 31.03.2015, interes care putea să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin în calitatea sa de consilier local, reglementate de art. 36 alin. (2), lit. b)-d) din Legea nr. 215/2001.

În ceea ce privește considerentul instanței de fond conform căruia legea nu impune, pentru definirea noțiunii de "interes personal într-o problemă" supusă dezbaterii, ca alesul local care participă la vot să anticipeze chiar încheierea contractului, fiind suficient ca acesta să poată întrevedea o simplă posibilitate ca hotărârea adoptată să-i aducă un beneficiu patrimonial acestuia ori persoanelor apropiate, dintre cele enumerate limitativ de textul legal, Înalta Curte constată că în cauză, beneficiul patrimonial putea fi obținut de către fiica recurentului reclamant tocmai ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii, astfel că anticiparea obținerii beneficiului însemna chiar anticiparea încheierii contractului.

Instanța de control judiciar reitereză faptul că decizia privind persoana juridică cu care contractul de prestări servicii urma să fie încheiat aparținea exclusiv primarului comunei, împrejurarea că recurentul reclamant a votat proiectul de hotărâre vizând încheierea acestui contract în condițiile în care întreprinderii individuale a fiicei sale i s-au atribuit anterior contracte având același obiect neputând justifica reținerea interesului personal al acestuia în adoptarea hotararii, întrucât acest interes trebuie să aibă în vedere o probabilitate puternică, serioasă a obținerii beneficiului, nu o simplă posibilitate abstractă.

Or, aspectele care au rezultat din probatoriul administrat nu contureaza o asemenea probabilitate puternică a obținerii beneficiului invocat pentru constatarea existenței unui conflict de interese în accepțiunea art. 70 din Legea nr. 161/2003.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută situația unui conflict de interese în privința recurentului reclamant, la momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 19/31.03.2015.

În consecință, constatând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înaltă Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, ca casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantul A. și va anula Raportul de evaluare nr. x/14.04.2016, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 310 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantul A.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/14.04.2016, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 martie 2018.