ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 274/2021

HOTĂRÂRE

19.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 274/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 18 septembrie 2018, Sindicatul Național Finanțe Publice - Sind FISC București în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat A. și alții, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale ale membrilor de sindicat la nivelul maxim stabilit în cadrul instituției pentru aceeași funcție, grad, treaptă și gradație în conformitate cu art. 1 alin. (5)

din O.U.G. nr. 83/2014 și obligarea pârâtelor la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate între salariul cuvenit potrivit prevederilor legale invocate și salariul efectiv încasat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. proc. civ. si art. 1 alin. (5

) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare.

La termenul din data de 29.11.2018 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Olt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Prin incheierea din data de 19.02.2019, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 C. proc. civ., tribunalul a constatat în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I și art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 95 pct. 1 C. proc. civ., că este competent general, material și teritorial să judece cauza.

Ulterior, prin încheierea din 03.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a fost disjunsă cererea de chemare în judecată cu privire la membra de sindicat A. și s-a format dosarul nr. x/2020, avându-se în vedere calitatea de personal contractual a acesteia.

La termenul de judecată din data de 23.06.2020 instanța a invocat excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Olt, având în vedere faptul că reclamanta din cauză nu are calitatea de funcționar public. A fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Olt și declinată cauza spre competentă soluționare secției I Civilă din cadrul Tribunalului Olt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I - conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020*.

La termenul din data de 09.09.2020 instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Olt, secția I - conflicte de muncă și asigurări sociale iar prin sentința civilă nr. 508/09.09.2020, Tribunalul Olt, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020*.

Prin sentința civilă nr. 6205 din 6 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale funcționale și teritoriale, invocata din oficiu. A declinat competenta de solutionare a cauzei privind reclamantul Sindicatul Național Finanțe Publice-SINDFISC în numele membrului de sindicat A. și pe pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competența și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în ședința publică din data de 19.02.2019, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, căreia i-a fost declinată competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018, a pronunțat o incheiere interlocutorie prin care, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 C. proc. civ., a constatat în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I și art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 95 pct. 1 C. proc. civ., că este competent general, material și teritorial să judece cauza.

Ulterior, deși pronunțase încheierea interlocutorie din data de 19.02.2019 prin care competența privind întreaga pricină fusese câstigată cauzei, Tribunalul Olt, secția a II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal a disjuns cererea de chemare în judecată cu privire la membra de sindicat A. formandu-se dosarul nr. x/2020, în care, la termenul de judecată din data de 23.06.2020 a invocat excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Olt.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că prin Decizia nr. 31/2019, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, reținând că Tribunalul Olt, secția a II-a a invocat a invocat exceptia necompetenței teritoriale după primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ. iar invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat că Tribunalul Olt, secția a II-a este competent să judece prezenta cauză, ca urmare a pronunțării unei încheieri interlocutorii prin care a reținut că este competentă material.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, Sindicatul Național Finanțe Publice - Sind Fisc București în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat A. și alții, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale ale membrilor de sindicat la nivelul maxim stabilit în cadrul instituției pentru aceeași funcție, grad, treaptă și gradație, iar instanța, a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Olt, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat incheierea interlocutorie din data de 19.02.2019, prin care, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 C. proc. civ., a constatat în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I și art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, coroborat cu art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 95 pct. 1 C. proc. civ., că este competent general, material și teritorial să judece cauza.

Ulterior, a disjuns cererea de chemare în judecată cu privire la membra de sindicat A., formându-se dosarul nr. x/2020, în care, la termenul de judecată din data de 23.06.2020 a invocat excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Olt, declinând soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția I civilă, care la rându-i a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 235 C. proc. civ. "Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase."

Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 131 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., încheierea prin care se stabilește competența are caracter interlocutoriu, instanța nemaiputând reveni asupra soluției.

Potrivit art. 131 verificarea competenței jurisdicționale se realizează la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și, din momentul în care instanța se declară legal învestită, potrivit art. 132 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rămâne competentă să soluționeze cauza.

Totodată, Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 31/2019, instanța supremă a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a invocat exceptia necompetenței după primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, în condițiile art. 131 din C. proc. civ., iar invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, corect Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că a fost câștigată în mod definitiv competența de soluționare a cauzei de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, respectiv Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În plus, cum, în speță, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat la termenul de judecată cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 C. proc. civ., că este competent general, material și teritorial să judece pricina, acesta nu mai avea posibilitatea de a reveni asupra excepției necompetenței materiale funcționale și teritoriale, fiind legată de încheierea interlocutorie pronunțată la 19 februarie 2019, astfel cum prevăd dispozițiile art. 235 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei rămânând câștigată Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.