ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3930/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 13 iulie 2018, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Romane, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să recalculeze și să acorde reclamanților salariul de funcție și sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru aceeași funcție - agent de poliție sau ofițer de poliție - și nivel de studii, după caz, care cuprinde și drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, precum și să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale constând în diferența dintre sumele primite de reclamanți și cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09 aprilie 2015, dar nu mai mult de data angajării, și până la data salarizării efective conform recalculării, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În urma disjungerii, cererea formulată de reclamantul A., în numele membrilor de sindicat S. și FF., domiciliați în județul Olt, a fost înregistrată în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, printre altele, a disjuns cererea formulată de reclamantul A., în numele membrilor de sindicat S. și FF., domiciliați în județul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect drepturi bănești, și a dispus formarea unui dosar distinct, în care a amânat pronunțarea la data de 15.02.2019.

Prin sentința nr. 1064 din 15.02.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu, și s-a declinat în favoarea Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în numele membrilor de sindicat S. și FF., și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect drepturi bănești.

Prin sentința civilă nr. 304/2019 din 12 iunie 2019, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în numele membrilor de sindicat S. și FF., și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române‚ către Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat conflict negativ de competență.

A dispus suspendarea procesului și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competentă în soluționarea conflictului de competență.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanții S. și FF., prin A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să recalculeze și să acorde reclamanților salariul de funcție și sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru aceeași funcție - agent de poliție sau ofițer de poliție - și nivel de studii, după caz, care cuprinde și drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, precum și să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale constând în diferența dintre sumele primite de reclamanți și cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09 aprilie 2015, dar nu mai mult de data angajării, și până la data salarizării efective conform recalculării, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, din perspectiva împrejurării că membrii sindicatului care au promovat prezenta acțiune, reclamanții S. și FF., au calitate de funcționari publici, acțiunea vizând drepturi salariale ca urmare a raporturilor de serviciu.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În ceea ce privește competența teritorială sunt aplicabile disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, 13.07.2018.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

De asemenea, se va avea în vedere că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 62/2011 privind dialogul social.

Prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 118 din 01 martie 2013, s-a reținut că în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea 54/2003 (abrogată în prezent prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Cu toate că prin această decizie s-au avut în vedere aspecte care privesc prevederile Codului muncii, considerentele ce au avut în vedere calitatea procesuală de reclamantă a unei organizații sindicale pot fi aplicate și în cauze care depășesc cadrul procesual al litigiilor de muncă. Conform Deciziei ÎCCJ nr. 1/2013, "atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului".

Prin urmare, având în vedere că A. a formulat acțiunea în numele membrilor săi, iar obiectul cauzei prezente vizează raporturile de serviciu ale membrilor săi, se reține că, în baza dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, acesta a depus acțiunea la instanța competentă aflată în raza sediului său, respectiv Tribunalul București.

Așadar, competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întrucât organizația sindicală prin intermediul căreia au formulat acțiunea reclamanții, respectiv A., are sediul în București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S. și FF. - ambii reclamanți prin A. și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.