ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4794/2019

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 06 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO LEX", în numele membrilor de sindicat, conform tabelului anexat, între care, și reclamanții A. și B., au chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:

- să recalculeze și să acorde reclamanților salariul de funcție și sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, 3.364 RON pentru funcțiile de agent de poliție, respectiv, 8.819 RON pentru funcțiile de ofițeri de poliție, după caz, care cuprinde și drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive;

- obligarea pârâtei să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale constând în diferența dintre sumele primite de reclamanți și cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 10.11.2015, dar nu mai mult de data angajării, și până la data salarizării efective conform recalculării, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, până la data plății efective;

- cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 11 martie 2019, instanța a dispus disjungerea cererilor formulate de către unii din reclamanții din cauză și constituirea unor noi dosare, respectiv, pentru reclamanții A. și B., cu numărul 6841/3/2019 și, în dosarul nou constituit, instanța, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, a invocat excepția necompetenței sale teritoriale.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 1619 din 11 martie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut, în esență, că în cauza de față, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" a formulat acțiunea în numele și pentru membrii de sindicat A. și B. - reclamanți în cauză, care au domiciliul în Râmnicu- Vâlcea, jud. Vâlcea, acțiunea fiind înregistrată după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 658 din 30 iulie 2018.

Chiar dacă reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" are sediul în mun. București, a considerat instanța, această parte nu apără un interes și un drept propriu în justiție, ci apără drepturile și interesele membrilor de sindicat, fiind un reprezentant al reclamanților - membri de sindicat, iar dispozițiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul stabilirii competenței teritoriale, în sensul că acțiunea care se introduce în numele reclamantului (membru de sindicat) de orice persoană de drept public sau privat (sindicat), este de competența instanței de la domiciliul reclamantului.

2.2). La data de 03 mai 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, care, prin sentința nr. 899/2019 din 21 iunie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex în numele membrilor de sindicat A. și B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Mun. București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ si Fiscal; în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Tribunalul București și, în temeiul art. 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație si Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, reținând, totodată, că este aplicabilă decizia R.I.L. nr. 1/2013 pronunțată de ÎCCJ, potrivit căreia în interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor nr. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Pe de altă parte, s-a reținut, chiar dacă s-ar considera că alături de calitatea de reclamant a sindicatului au calitatea de reclamanți si persoanele fizice nominalizate în tabel, care au calitatea de funcționari publici cu statut special, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Art. 269 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 prevede că dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru fiecare dintre reclamanți.

Atâta timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, instanța a considerat că, în determinarea competenței teritoriale, urmează să se țină seama de această calitate a sa de reclamant, astfel că, din moment ce reclamanții si-au exprimat voința în sensul sesizării Tribunalului București, această instanță rămâne competentă să judece, nemaiputându-și declina competența.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Vâlcea, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtei la recalcularea și acordarea unor drepturi salariale către reclamanți, acțiunea fiind formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la domiciliul reclamantului, situație reținută în mod corect de ambele instanțe aflate în conflict.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.".

Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Coroborând aceste prevederi legale, Înalta Curte reține că Sindicatul acționează ca mandatar procesual, titularul acțiunii în contencios administrativ fiind persoana fizică ale cărei interese sunt promovate, urmărite, iar competența teritorială, în contencios administrativ, se stabilește în funcție de domiciliul persoanei fizice.

Competența teritorială stabilită de art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În atari condiții, având în vedere că reclamanții A. și B., membri de SINDICAT, au domiciliul în mun. Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea și reținând că acțiunea a fost formulată ulterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex și B. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex și pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2019.