ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 642/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 26.02.2019, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt - Serviciul Fiscal Municipal Caracal, anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/06.02.2018 emise de AJFP Olt - Serviciul Fiscal Municipal Caracal și a Deciziei nr. x/13.04.2018 emise de DGRFP Craiova.

Prin Sentința civilă nr. 182 din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că actul administrativ-fiscal contestat vizează un debit total sub pragul de 3.000.000 RON.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 09.05.2019.

La primul termen de judecată, din data de 12 iunie 2019, instanța a admis cererea de amânare formulată de apărătorul ales al reclamantului și a amânat judecata la data de 25 septembrie 2019.

1.3. La termenul de judecată din 25 septembrie 2019, Tribunalul a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, și, prin Sentința civilă nr. 439 de la acea dată, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut Tribunalul dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, și faptul că domiciliul reclamantului este în București.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 8299 din 2 decembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

A apreciat instanța că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părți și judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii.

Astfel, Tribunalul Olt nu numai că avea datoria de a invoca excepția la primul termen de judecată, din 12 iunie 2019, dar avea și datoria să decline, chiar în condițiile în care apărătorul reclamantului formulase cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.

A mai reținut instanța și faptul că nu a fost administrată nicio probă în dovedirea faptului că reclamantul își are domiciliul în București, instanța de declinare acordând forță probantă unei simple declarații a acestuia.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Astfel cum rezultă din procedura derulată în fața primei instanțe învestite, consemnată la pct. 1 al prezentei decizii, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, din 12 iunie 2019, Tribunalul Olt a admis cererea de amânare formulată de apărătorul reclamantului.

Abia la al doilea termen (pentru care părțile nici nu au mai fost citate, având termen în cunoștință conform art. 229 alin. (1) C. proc. civ.), instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

3.2. Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.,

"(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligația judecătorului, din oficiu, de a verifica și de a stabili dacă instanța este competentă general, material și teritorial, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

3.3. Prin urmare, prima instanță sesizată nu a respectat dispozițiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a pune în discuție și de a soluționa excepția necompetenței teritoriale în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluționa cauza.

De altfel, în acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt - Serviciul Fiscal Municipal Caracal în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

Procesat de GGC - NN