ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4759/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 martie 2010, SC H.T.O. SRL Buzău a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea Deciziei nr. 402 din 3 noiembrie 2009 prin care pârâta a respins ca tardivă contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 57 din 27 martie 2009 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în sumă de 3.283.945 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA suplimentar, plus majorările de întârziere aferente. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta a ignorat faptul că societatea și-a schimbat sediul social după finalizarea inspecției fiscale, neefectuându-se comunicarea la noua adresă, prin poștă, ci potrivit art. 44 alin. (3) C. proc.

fisc., procedură care nu era aplicabilă. Prin Sentința nr. 280 din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 402/2009 și a dispus obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că este lipsită de eficiență juridică comunicarea efectuată de pârâtă prin publicitate la 17 aprilie 2009. În raport de data comunicării sub semnătură a deciziei de impunere către societatea reclamantă la 23 iulie 2009, instanța de fond a constatat ca fiind introdusă în termen contestația împotriva deciziei de impunere, motiv pentru care a și dispus obligarea autorității la soluționarea fondului plângerii prealabile.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că organul fiscal a încercat comunicarea deciziei de impunere prin toate modalitățile prevăzute de lege, după epuizarea celorlalte variante procedându-se la comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. fisc. În acest sens s-a arătat că decizia contestată a fost inițial comunicată prin poștă, recomandat cu confirmare de primire, fiind restituită organului fiscal pentru depășirea termenului de păstrare, după care s-a procedat la invitarea reclamantei la sediul instituției și în final, s-a efectuat comunicarea prin publicitate pe pagina de internet și la sediul pârâtei.

Prin întâmpinare, reclamanta a învederat că pârâta a procedat în mod abuziv la comunicarea prin publicitate, în condițiile în care decizia de impunere nu a fost comunicată la noul sediu social al societății, deși acesta devenise cunoscut din 1 august 2009, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în Registrul Comerțului. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 44 alin. (2) C. proc.

fisc., actul administrativ fiscal se comunică: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului sub semnătură; b) prin remiterea sub semnătură a actului administrativ de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau alte mijloace; d) prin publicitate. În alin. (3) al art. 44 se detaliază modul de efectuare a comunicării prin publicitate, respectiv afișarea la sediul organului fiscal și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a unui anunț privind emiterea actului administrativ fiscal, actul considerându-se comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

De menționat că, pe parcursul judecării în fond a cauzei, reclamanta a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., respinsă ca devenită inadmisibilă prin Decizia nr. 774 din 16 iunie 2011 a Curții Constituționale. Curtea a reținut că printr-o decizie anterioară nr. 536 din 28 aprilie 2011 s-a admis excepția și s-a constatat că dispozițiile sus-menționate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) C. proc.

fisc. În cauză, se constată că organul fiscal a respectat ordinea de realizare a modalității de comunicare a actului fiscal, neavând suport probator susținerea reclamantei privind comunicarea cu rea credință prin publicitate a deciziei de impunere. Astfel cum rezultă din actele dosarului, în perioada 20 februarie 2009 - 25 martie 2009 s-a desfășurat inspecția fiscală la sediul din județul Argeș al societății reclamante, aceasta fiind încunoștințată la 24 martie 2009 să se prezinte pentru a afla constatările și măsurile stabilite, adresă primită la aceeași dată și confirmată prin semnătură și ștampilă. De asemenea, reclamanta a confirmat la același sediu și primirea adresei din 27 martie 2009 prin care i se comunica să se prezinte pentru remiterea actelor de control încheiate, fără însă a da curs invitației.

La data de 31 martie 2009, actul de control a fost comunicat prin poștă, cu scrisoare recomandată, plicul fiind returnat cu mențiunea "expirat termenul de păstrare". În aceste împrejurări, organul fiscal a întocmit la 16 aprilie 2009 un referat în care s-a consemnat refuzul societății de a lua cunoștință de actele emise în urma inspecției fiscale, în baza căruia s-a procedat la comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., procesul-verbal menționând ca îndeplinită procedura de comunicare la data de 2 mai 2009. De menționat că la 27 martie 2009, aceeași dată la care reclamantei i s-a comunicat să se prezinte pentru înmânarea actelor de control, societatea a depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș cerere de înscriere a unor mențiuni printre care și schimbarea sediului în județul Buzău, prin încheierea din 1 aprilie 2009 admițându-se cererea de înregistrare.

Nu se poate susține însă că această mențiune era opozabilă organului fiscal de la data hotărârii tribunalului, întrucât prin aceeași încheiere s-a dispus publicarea actului modificator și a notificării în Monitorul Oficial - Partea a IV-a, fără a se depune însă dovada publicării și data acesteia, de la care ar fi operat opozabilitatea. În consecință, Curtea constată că în raport de data comunicării deciziei de impunere, 2 mai 2009, depunerea de către reclamantă a contestației la data de 24 august 2009 s-a făcut cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc., Decizia nr. 402 din 3 noiembrie 2009 prin care s-a constatat tardivitatea, fiind temeinică și legală.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 280 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC H.T.O. SRL prin Administrator Judiciar R.S. SPRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV