ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4759/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 24 martie 2010, SC H.T.O. SRL Buzău a chemat în

judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea

Deciziei nr. 402 din 3 noiembrie 2009 prin care pârâta a respins ca tardivă

contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 57 din 27 martie 2009

prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în sumă de

3.283.945 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA suplimentar, plus

majorările de întârziere aferente.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta a ignorat faptul că

societatea și-a schimbat sediul social după finalizarea inspecției fiscale,

neefectuându-se comunicarea la noua adresă, prin poștă, ci potrivit art. 44

alin. (3) C. proc. fisc., procedură care nu era aplicabilă.

Prin

Sentința nr. 280 din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat

Decizia nr. 402/2009 și a dispus obligarea pârâtei să soluționeze pe fond

contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că este lipsită de eficiență

juridică comunicarea efectuată de pârâtă prin publicitate la 17 aprilie 2009.

În raport de data comunicării sub semnătură a deciziei de impunere către

societatea reclamantă la 23 iulie 2009, instanța de fond a constatat ca fiind

introdusă în termen contestația împotriva deciziei de impunere, motiv pentru

care a și dispus obligarea autorității la soluționarea fondului plângerii

prealabile.

Împotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

pârâta a învederat că organul fiscal a încercat comunicarea deciziei de impunere

prin toate modalitățile prevăzute de lege, după epuizarea celorlalte variante

procedându-se la comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3) C.

proc. fisc.

În

acest sens s-a arătat că decizia contestată a fost inițial comunicată prin

poștă, recomandat cu confirmare de primire, fiind restituită organului fiscal

pentru depășirea termenului de păstrare, după care s-a procedat la invitarea

reclamantei la sediul instituției și în final, s-a efectuat comunicarea prin

publicitate pe pagina de internet și la sediul pârâtei.

Prin

întâmpinare, reclamanta a învederat că pârâta a procedat în mod abuziv la

comunicarea prin publicitate, în condițiile în care decizia de impunere nu a

fost comunicată la noul sediu social al societății, deși acesta devenise cunoscut

din 1 august 2009, astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în Registrul

Comerțului.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

fondat, urmând a fi admis și a se dispune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel,

potrivit art. 44 alin. (2) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal se

comunică:

a)

prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și

primirea actului sub semnătură;

b)

prin remiterea sub semnătură a actului administrativ de către persoanele

împuternicite ale organului fiscal;

c)

prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată

cu confirmare de primire sau alte mijloace;

d)

prin publicitate.

În

alin. (3) al art. 44 se detaliază modul de efectuare a comunicării prin

publicitate, respectiv afișarea la sediul organului fiscal și pe pagina de

internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a unui anunț privind

emiterea actului administrativ fiscal, actul considerându-se comunicat în

termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

De

menționat că, pe parcursul judecării în fond a cauzei, reclamanta a ridicat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) C. proc.

fisc., respinsă ca devenită inadmisibilă prin Decizia nr. 774 din 16 iunie 2011

a Curții Constituționale.

Curtea

a reținut că printr-o decizie anterioară nr. 536 din 28 aprilie 2011 s-a admis

excepția și s-a constatat că dispozițiile sus-menționate sunt neconstituționale

în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să

procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu

înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare

prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) C. proc. fisc.

În

cauză, se constată că organul fiscal a respectat ordinea de realizare a

modalității de comunicare a actului fiscal, neavând suport probator susținerea

reclamantei privind comunicarea cu rea credință prin publicitate a deciziei de

impunere.

Astfel

cum rezultă din actele dosarului, în perioada 20 februarie 2009 - 25 martie

2009 s-a desfășurat inspecția fiscală la sediul din județul Argeș al societății

reclamante, aceasta fiind încunoștințată la 24 martie 2009 să se prezinte

pentru a afla constatările și măsurile stabilite, adresă primită la aceeași

dată și confirmată prin semnătură și ștampilă.

De

asemenea, reclamanta a confirmat la același sediu și primirea adresei din 27

martie 2009 prin care i se comunica să se prezinte pentru remiterea actelor de

control încheiate, fără însă a da curs invitației.

La

data de 31 martie 2009, actul de control a fost comunicat prin poștă, cu

scrisoare recomandată, plicul fiind returnat cu mențiunea "expirat termenul

de păstrare".

În

aceste împrejurări, organul fiscal a întocmit la 16 aprilie 2009 un referat în

care s-a consemnat refuzul societății de a lua cunoștință de actele emise în

urma inspecției fiscale, în baza căruia s-a procedat la comunicarea prin publicitate

potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., procesul-verbal menționând ca

îndeplinită procedura de comunicare la data de 2 mai 2009.

De

menționat că la 27 martie 2009, aceeași dată la care reclamantei i s-a

comunicat să se prezinte pentru înmânarea actelor de control, societatea a

depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș cerere de înscriere

a unor mențiuni printre care și schimbarea sediului în județul Buzău, prin

încheierea din 1 aprilie 2009 admițându-se cererea de înregistrare.

Nu

se poate susține însă că această mențiune era opozabilă organului fiscal de la

data hotărârii tribunalului, întrucât prin aceeași încheiere s-a dispus

publicarea actului modificator și a notificării în Monitorul Oficial - Partea a

IV-a, fără a se depune însă dovada publicării și data acesteia, de la care ar

fi operat opozabilitatea.

În

consecință, Curtea constată că în raport de data comunicării deciziei de

impunere, 2 mai 2009, depunerea de către reclamantă a contestației la data de

24 august 2009 s-a făcut cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut

de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc., Decizia nr. 402 din 3 noiembrie 2009 prin

care s-a constatat tardivitatea, fiind temeinică și legală.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica sentința

atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

Sentinței nr. 280 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC H.T.O. SRL prin

Administrator Judiciar R.S. SPRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV