ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 decembrie 2010, reclamata S.C. AB O.H. SRL Cluj-Napoca a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 186 din 9 septembrie 2010, precum și deciziei de impunere nr. 327 din 13 iulie 2007 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale de 747.393 RON, reprezentând impozit de profit și TVA suplimentare, cu majorările de întârziere aferente.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organul de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere a procedat greșit, respingând plângerea ca nedepusă în termen, fără a avea în vedere împrejurarea că a existat un motiv temeinic pentru care nu s-a uzat de calea administrativă de atac, respectiv existența procesului penal, finalizarea căruia dă dreptul societății de a contesta debitul fiscal, stabilit în mod abuziv. Prin sentința civilă nr. 108 din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că decizia de impunere nr. 327 din 13 iulie 2007 și raportul de inspecție fiscală nr. 2340 din 12 iulie 2007 au fost comunicate reclamantei la data de 23 iulie 2007, contestația administrativă fiind înregistrată la data de 25 iulie 2010, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut sub sancțiunea decăderii de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc. Referitor la apărarea reclamantei, în sensul că termenul de 30 de zile ar curge de la data finalizării la 4 mai 2010 a procesului penal în care au fost implicate persoanele care reprezentau societatea comercială, instanța a constatat că acest aspect nu constituie o împrejurare mai presus de voința părții de natură a face aplicabile dispozițiile art. 103 C. proc.

civ., potrivit cărora actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. AB O.H. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal repunerea în termenul de formulare a contestației administrative și obligarea pârâtei la soluționarea fondului acesteia. Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond a procedat greșit, apreciind, cu o motivare sumară că nu ar fi incidente prevederile art. 103 C. proc. civ. În acest sens, reclamanta a arătat că nu s-a ținut cont de faptul că procesul penal avea prioritate, hotărârea instanței penale având autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei, făptuitor și vinovăția acestuia.

S-a mai precizat că dispozițiile art. 207 C. proc. fisc. se completează cu prevederile C. proc. civ., care în art. 103 prevede că nu intervine decăderea din termenul de exercitare a oricărei căi de atac când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Or, în cauză, a mai învederat reclamanta, există un motiv temeinic ce justifică repunerea în termenul de exercitare a contestației administrative, respectiv existența procesului penal. Reclamanta a formulat și critici cu privire la fondul litigiului, arătând că obligațiile fiscale stabilite de pârâtă nu au temei legal. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., dispozițiile acestui cod se completează cu prevederile C. proc. civ., deci și cu dispozițiile art. 103 invocate de reclamantă. Prevederile art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. reglementează o repunere în termen în condiții restrictive, când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să acționeze în termenul legal, în speță înăuntrul termenului de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.

Or, faptul că paralel cu controlul fiscal, s-a desfășurat și un proces penal în care a fost implicat administratorul societății reclamante, finalizat prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 4 mai 2010 nu constituie o împrejurare care, mai presus de voința părții, să justifice neexercitarea căii administrative de atac în termenul legal. De altfel, o astfel de împrejurare nu constituie singura condiție necesară pentru acordarea beneficiului repunerii în termen, fiind necesar ca acel fapt, mai presus de voința părții, să intervină înăuntrul termenului legal. Or, procesul penal a fost declanșat în anul 2006, inspecția fiscală desfășurându-se în perioada aprilie - iulie 2007, astfel încât nimic nu împiedica partea de a urma procedura legală prevăzută de C. proc.

fisc. pentru a contesta decizia de impunere. Instanța de fond a reținut în mod justificat că decizia emisă de pârâtă în soluționarea contestației este legală, decăderea prevăzută de art. 103 C. proc. civ. pentru neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură, reprezentând o sancțiune legală determinată de necesitatea stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală. În aceste împrejurări, s-a constatat în mod just că nu poate fi acordat beneficiul repunerii în termenul de exercitare a căii administrative de atac. De altfel, nu s-a făcut nici dovada că reclamanta a indicat motivele împiedicării și a exercitat actul de procedură în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Sub acest aspect, rezultă din actele dosarului că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a fost comunicată la 4 mai 2010, contestația administrativă fiind formulată la 25 iunie 2010. În consecință, pentru motivele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, fără a analiza și motivele ce privesc fondul pretențiilor, ce nu prezintă interes în raport de soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de S.C. AB O.H. SRL Cluj-Napoca împotriva sentinței nr. 108 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - CL