ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 3 decembrie 2010, reclamata S.C. AB O.H. SRL

Cluj-Napoca a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 186 din 9 septembrie 2010,

precum și deciziei de impunere nr. 327 din 13 iulie 2007 prin care s-au

stabilit în sarcina societății obligații fiscale de 747.393 RON, reprezentând

impozit de profit și TVA suplimentare, cu majorările de întârziere aferente.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat

că organul de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de

impunere a procedat greșit, respingând plângerea ca nedepusă în termen, fără a

avea în vedere împrejurarea că a existat un motiv temeinic pentru care nu s-a

uzat de calea administrativă de atac, respectiv existența procesului penal,

finalizarea căruia dă dreptul societății de a contesta debitul fiscal, stabilit

în mod abuziv.

Prin sentința civilă nr. 108 din 17 februarie

2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că decizia de impunere nr. 327 din 13 iulie 2007 și raportul

de inspecție fiscală nr. 2340 din 12 iulie 2007 au fost comunicate reclamantei

la data de 23 iulie 2007, contestația administrativă fiind înregistrată la data

de 25 iulie 2010, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut sub sancțiunea

decăderii de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.

Referitor la apărarea reclamantei, în sensul

că termenul de 30 de zile ar curge de la data finalizării la 4 mai 2010 a

procesului penal în care au fost implicate persoanele care reprezentau

societatea comercială, instanța a constatat că acest aspect nu constituie o

împrejurare mai presus de voința părții de natură a face aplicabile

dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora actul de procedură se va

îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta S.C. AB O.H. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând în principal repunerea în termenul de formulare a contestației

administrative și obligarea pârâtei la soluționarea fondului acesteia.

Astfel, reclamanta a învederat că instanța de

fond a procedat greșit, apreciind, cu o motivare sumară că nu ar fi incidente

prevederile art. 103 C. proc. civ.

În acest sens, reclamanta a arătat că nu s-a

ținut cont de faptul că procesul penal avea prioritate, hotărârea instanței

penale având autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei,

făptuitor și vinovăția acestuia.

S-a mai precizat că dispozițiile art. 207 C.

proc. fisc. se completează cu prevederile C. proc. civ., care în art. 103

prevede că nu intervine decăderea din termenul de exercitare a oricărei căi de

atac când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei.

Or, în cauză, a mai învederat reclamanta,

există un motiv temeinic ce justifică repunerea în termenul de exercitare a

contestației administrative, respectiv existența procesului penal.

Reclamanta a formulat și critici cu privire

la fondul litigiului, arătând că obligațiile fiscale stabilite de pârâtă nu au

temei legal.

Analizând actele și lucrările dosarului în

raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod

corect că, potrivit art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., dispozițiile acestui cod

se completează cu prevederile C. proc. civ., deci și cu dispozițiile art. 103

invocate de reclamantă.

Prevederile art. 103 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. reglementează o repunere în termen în condiții restrictive, când

partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei să acționeze în termenul legal, în speță înăuntrul termenului de 30

de zile de la comunicare prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.

Or, faptul că paralel cu controlul fiscal,

s-a desfășurat și un proces penal în care a fost implicat administratorul

societății reclamante, finalizat prin ordonanța de scoatere de sub urmărire

penală din 4 mai 2010 nu constituie o împrejurare care, mai presus de voința

părții, să justifice neexercitarea căii administrative de atac în termenul

legal.

De altfel, o astfel de împrejurare nu

constituie singura condiție necesară pentru acordarea beneficiului repunerii în

termen, fiind necesar ca acel fapt, mai presus de voința părții, să intervină

înăuntrul termenului legal.

Or, procesul penal a fost declanșat în anul

2006, inspecția fiscală desfășurându-se în perioada aprilie - iulie 2007,

astfel încât nimic nu împiedica partea de a urma procedura legală prevăzută de

C. proc. fisc. pentru a contesta decizia de impunere.

Instanța de fond a reținut în mod justificat

că decizia emisă de pârâtă în soluționarea contestației este legală, decăderea

prevăzută de art. 103 C. proc. civ. pentru neexercitarea oricărei căi de atac

și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură, reprezentând o sancțiune

legală determinată de necesitatea stabilirii unor termene imperative de natură

a disciplina activitatea procesuală.

În aceste împrejurări, s-a constatat în mod

just că nu poate fi acordat beneficiul repunerii în termenul de exercitare a

căii administrative de atac.

De altfel, nu s-a făcut nici dovada că

reclamanta a indicat motivele împiedicării și a exercitat actul de procedură în

termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Sub acest aspect, rezultă din actele

dosarului că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a fost comunicată la

4 mai 2010, contestația administrativă fiind formulată la 25 iunie 2010.

În consecință, pentru motivele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, fără a

analiza și motivele ce privesc fondul pretențiilor, ce nu prezintă interes în

raport de soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de S.C. AB O.H.

SRL Cluj-Napoca împotriva sentinței nr. 108 din 17 februarie 2011 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8

februarie 2012.

Procesat

de GGC - CL