ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3898/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul FN G.C.I.M.M. SA  I.F.N., a solicitat

anularea Deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2013 emisă de Curtea de Conturi, respectiv

a Încheierii nr. 34 din 28 martie 2013 emisă de Curtea de conturi în

soluționarea Contestației nr. 2927 din 28 martie 2013 și suspendarea

efectelor Deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2013 și a Încheierii nr. 34 din 28

martie 2013 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin

încheierea de ședință din data de 29 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2894/2/2013

s-a admis capătul de cerere privind suspendarea cererii formulate de

reclamantul FN G.C.I.MM., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a

României și s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2013

și a Încheierii nr. 34 din 28 martie 2013 până la soluționarea irevocabilă a Dosarului

nr. 2894/2/2013.

Împotriva

Încheierii pronunțate de instanța de fond, pârâta Curtea de Conturi a României

a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și

nelegală.

S-a

solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii prin care s-a admis

cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 1/2013,

cu trimiterea spre rejudecare a procesului în fond.

În

esență, s-a arătat în motivarea recursului, că instanța a încălcat regulile de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 159 C. proc. civ.,

respectiv citarea Curții de Conturi cu nerespectarea termenului de 5 zile

prevăzut de lege.

De

asemenea, s-a apreciat ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

coroborate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004, decizia în cauză fiind emisă cu

respectarea legislației aplicabile societăților comerciale cu capital de stat

din care Fondul face parte, chiar dacă este o instituție financiară nebancară.

S-a

mai arătat că nu a fost probată existența unei pagube iminente, realizarea

atribuțiilor în limitele stabilite și cu respectarea dispozițiilor actelor

normative privind organizarea și funcționarea Fondului, neputând constitui o

perturbare a activității acestuia.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 496 raportate la art. 488 alin. (1), pct.

5 și 8 C. proc. civ.

Prin

Încheierea din Camera de Consiliu din data de 13 februarie 2014, Înalta Curte a

dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității recursului,

cu mențiunea că poate fi formulat punct de vedere în termen de 10 zile de la

comunicare.

Intimatul

- reclamant a formulat în termen punct de vedere cu privire la raportul asupra

admisibilității recursului, solicitând a se constata că recursul este vădit

nefondat și, pe cale de consecință, inadmisibil.

Prin

Încheierea din data de 14 mai 2014, Înalta Curte, apreciind că recursul

îndeplinește cerințele de formă prevăzute de lege, că motivele de casare

invocate și dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C.

proc. civ., iar recursul nu este vădit nefondat, a admis în principiu recursul

declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Încheierii din 29 mai 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

fixând termen de judecată la data de 21 octombrie 2014, cu citarea părților.

Examinând

încheierea atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente

în cauză Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și

urmează a fi admis având în vedere considerentele expuse în continuare.

În

ceea ce privește criticile recurentei-pârâte privind încălcarea regulilor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 159 C. proc. civ., respectiv citarea

Curții de Conturi a României cu nerespectarea termenului de 5 zile înaintea termenului

de judecată, Înalta Curte le va respinge, în cauză nefiind incident motivul de

recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În

fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, recurenta-pârâtă

a fost citată prin fax la data de 28 mai 2013 pentru termenul de judecată din data

de 29 mai 2013, având în vedere că anterior a fost admisă cererea de

preschimbare formulată de intimatul-reclamant.

Susținerile

recurentei referitoare la imposibilitatea consilierului juridic desemnat să

asigure reprezentarea în cauză ca urmare a delegării acestuia pentru alte

dosare aflate pe rolul instanțelor, luând cunoștință de citația transmisă prin

fax după ședința de judecată nu au suport legal și în consecință nu constituie motiv

de nulitate.

Potrivit

dispozițiilor art. 160 alin. (1) C. proc. civ. recurenta-pârâtă avea posibilitatea

legală de a solicita amânarea procesului, în calitate de parte interesată,

posibilitate pe care aceasta nu a utilizat-o astfel că nu pot fi primite susținerile

acesteia potrivit cărora din motive obiective nu s-a putut asigura

reprezentarea instituției în fața instanței de judecată la termenul din dată de

29 mai 2013.

În

ceea ce privește criticile formulate de recurenta-pârâtă în temeiul motivului de

recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora

hotărârea privind suspendarea executării este lăsată la aprecierea judecătorului,

care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor

de fapt și de drept invocate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru

rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl

îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private, care

pot fi afectate.

Din

această perspectivă, instanța de recurs apreciază că în mod eronat s-a reținut prin

hotărârea atacată că est îndeplinită în cauză cerința cazului justificat,

astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004,

republicată.

Existența

unui caz bine justificat care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ

este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției

de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis în baza legii

și pentru executarea acesteia.

Simpla

existență a unei îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ

atacat, nu este de natură a conduce la soluția de suspendare a executării

acestuia, cu atât mai mult cu cât pentru verificarea susținerilor reclamantului

este necesară administrarea unui probatoriu complex în cadrul acțiunii în

anulare.

Instanța

de control judiciar constată că în mod greșit au fost reținute ca fiind

întemeiate susținerile intimatei-reclamante potrivit cărora există un dubiu cu privire

la aplicabilitatea în cazul acesteia a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2008, O.U.G.

nr. 79/2008, O.U.G. nr. 55/2010, a Legii nr. 500/2002 și a Legii nr. 672/2002

privind auditul public, aspect care s-ar circumscrie noțiunii de „caz bine

justificat”.

În

fapt, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 1211/2001

prin care s-a înființat FN G.C.I.M.M. SA reținând faptul că intimata-reclamantă

este o societate comercială pe acțiuni constituită în condițiile Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale republicată, ca instituție nebancară, cu capital

de risc, persoana juridică de drept privat, ignorând faptul că aceasta a fost constituită

de AN I.M.M.C. SA, printr-un aport social inițial de 5 milioane de lei, din

sumele alocate de la bugetul statului.

În

speță, intimata-reclamantă fiind o societate comercială cu capital majoritar de

stat, faptul că funcționează ca o instituție financiară nebancară nu schimbă

natura capitalului și prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr.

37/2008, O.U.G. nr. 79/2008, O.U.G. nr. 55/2010, Legii nr. 500/2002 și ale

Legii nr. 672/2002 privind auditul public.

Pe

de altă parte, instanța de recurs reține că în mod eronat s-a reținut prin

încheierea atacată ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat

apreciindu-se că măsurile dispuse prin actele contestate ar fi rezultatul unui

comportament discreționar și abuziv al Curții de Conturi ca și necompetența

acestei instituții deși activitatea de control s-a desfășurat în limitele

competențelor legale prevăzute de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 94/1992,

republicată iar aspectele privind competența legală în emiterea acelor

administrative atacate reprezintă aspecte de fond ale acțiunii în anulare pe

care instanța de fond nu le poate antama în cadrul cererii de suspendare a executării.

În

ceea ce privește condiția pagubei iminente, Înalta Curte constată că în mod greșit

s-a reținut prin încheierea atacată că reclamantul a probat existența unei

perturbări previzibile grave a funcționării instituției întrucât realizarea atribuțiilor

în limitele stabilite și cu respectarea dispozițiilor actelor normative privind

organizarea și funcționarea fondului, nu pot reprezenta o perturbare a

activității desfășurate de acesta.

Înalta

Curte constată că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că în

cauză sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, privind suspendarea acelor administrative

atacate, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.

488 pct. 8 C. proc. civ.

În

consecință, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20

din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința

recurată și va respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamant,

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Încheierii din 29 mai 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul FN

G.C.I.M.M. SA I.F.N., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 octombrie 2014.