ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1235/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

La 21 octombrie 2014, C.P.S. a M.A.N., a

formulat contestație la executare, solicitând - în contradictoriu cu B.E.J.

asociați B.Ș.C. și D.N. și cu D.M.Ș. - suspendarea executării silite până la

data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor

de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1248/2014.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 192 și următoarele și art. 711 C. proc. civ.,

contestatoarea a învederat instanței că prin sentința civilă nr. 2548 din 18

septembrie 2012, dată de către Tribunalul Argeș în Dosar nr. 6116/109/2011,

irevocabilă prin Decizia nr. 436 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești,

secția I-a civilă, s-a admis contestația formulată de S.C.M.D., în numele și

pentru contestatorul D.M.Ș. și anulându-se Deciziile nr. 18056 din 10 mai 2011

a Comisiei de contestații din cadrul M.A.P.N. și nr. 46723 din 1 ianuarie 2011

emisă de M.A.N., s-a menținut pensia de serviciu stabilită contestatorului în

baza Legii nr. 164/2001 modificată și completată, aflată în plată din luna

decembrie 2010.

S-a arătat că, prin

sentința menționată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a

pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina C.P.S.

a M.A.N. o obligație de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în

baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după

abrogarea acesteia la 1 ianuarie 2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea

înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile O.U.G. nr. 1/2011,

cu modificările și completările ulterioare, ultraactivând dispozițiile Legii nr.

164/2001.

S-a învederat că, în

ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești

irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind

menținut cuantumul pensiei anterioare, și Înalta Curte de Casație și Justiție

s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și

aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2011 pentru

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h)

din Legea nr. 119/2010, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu

ale personalului auxiliar de specialitate al instanței judecătorești și al

parchetelor de pe lângă acestea și pensiilor de serviciu ale personalului

diplomatic și consular, similar O.U.G. nr. 1/2011.

Potrivit acestei

decizii, se arată, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în

interesul legii și a stabilit că „sunt supuse revizuirii și pensiile care au

făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, atunci

când deciziile de recalculare emise (...) au fost anulate prin hotărâri

judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a

se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri".

S-a susținut că

soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție este aplicabilă, mutatis mutandis,

și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit

dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

S-a precizat că, prin

aplicarea actelor normative menționate, până în prezent reclamantului i s-a

păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31 decembrie 2010, așa cum, în fapt,

a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2548 din 18

septembrie 2012.

S-a solicitat,

totodată, să se cenzureze cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv al

onorariului executorului, sumă considerată a fi exagerat de mare și neconformă

cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2010.

Instanța, din oficiu,

la termenul din 12 ianuarie 2015, a invocat excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr.

57 din 12 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 6 București - Secția civilă a admis

excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță sesizată a reținut că prezenta cauză are ca obiect

lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința

civilă nr. 2548 din 18 septembrie 2012, competentă să se pronunțe asupra

acestei cereri, conform cu art. 713 alin. (3) C. proc. civ., fiind instanța ce

a pronunțat hotărârea ce se execută, respectiv Tribunalul Argeș.

Tribunalul Argeș, secția

pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin

sentința civilă nr. 802 din 1 aprilie 2015, a admis excepția de necompetență

materială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii

în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat pricina Înaltei Curți în vederea soluționării

conflictului.

Tribunalul a reținut

că reprezentantul contestatoarei,prezent în ședința publică din data de 1

aprilie 2015, a arătat că obiectul cererii îl reprezintă o contestație la

formele de executare întemeiată pe dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010,

de competența tribunalului.

S-a apreciat însă,

că, în speță, actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele

învestite cu autoritate publică și personalitate juridică și constituite expres

pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale în materie de asigurări

sociale, ci de către executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului -

pensionarul căruia trebuia să i se mențină în plată pensia de serviciu, așa cum

s-a stabilit prin titlul executoriu.

Prin urmare, s-a

constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010,

ei dispozițiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ., investirea vizând o

contestație la executare ce intră în competența materială a instanței de

executare.

Investită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, în baza art. 135 alin. (4) C.

proc. civ., Înalta Curte va constata că, în speță, competența materială în

soluționarea contestației la executare de față, revine Judecătoriei sectorului

6 București, pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți

de apel, iar conform cu art. 153 lit. i) din același act normativ, tribunalele

soluționează în primă instanță litigiile privind „contestațiile împotriva

măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi."

Sintagma „măsurile de

executare silită dispuse în baza prezentei legi” se referă la măsurile de

executare promovate de autoritățile prevăzute de lege și reglementate special

pentru aplicarea sistemului unic de pensii publice, în speță C.N.P.P., casele

teritoriale județene și cele sectoriale, etc., printre aceste măsuri

regăsindu-se, cu titlu exemplificativ, executarea debitelor datorate de

pensionari cu titlu de drepturi de pensie încasate necuvenit, din diferite

motive.

În speță, actele de

executare contestate nu au fost efectuate de organele investite cu autoritate

publică, constituite expres pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale

în materie de asigurări sociale, ci de către executorul judecătoresc, la

solicitarea creditorului, pensionarul căruia trebuia să i se mențină în plată

pensia de serviciu, astfel cum s-a stabilit prin titlul executoriu.

Prin urmare, se

constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010,

ci dispozițiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ., care dau soluționarea

contestației la executare în competența instanței de executare în a cărei

circumscripție își are sediul debitorul, respectiv Judecătoria sectorului 6

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2015.