ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1180/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1180/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra
conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei sectorului 6 București la data de 24 octombrie 2014, sub nr. 20211/303/2014,
contestatoarea C.P. Sectorială a M.A.N., în. contradictoriu cu intimații B.E.J.
Asociați B.Ș.C. și D.N., și R.A.D., au formulat contestație la executare prin
care au solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării
definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare
dispuse de B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional 1254/2014.
În
motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 4183 din
10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6139/109/2011,
rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de
reclamantul
R.A.D., s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr. 54608 din 10 decembrie 2010
și menținerea deciziei de pensionare emise de C.P. a M.A.N., întemeiate pe
dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Contestatoarea
a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței Tribunalului
Argeș, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G.
nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucra
judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență
legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011. Reclamantul
încearcă acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr. 241/2013,
potrivit art. 1 stabilește că pensiile recalculate sau revizuite, conform
prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
pensiilor și ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine
publică si siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu
modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici
decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit
pentru luna decembrie 2010."
Referitor la
onorariul executorului judecătoresc s-a învederat că potrivit procesului verbal
de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine
un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această
faza a executării, este în opinia contestatoarei exagerat de mare și neeonformă
cu dispozițiile art. 39 din Legea nr, 188/2000, cu modificările și completările
ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanței să cenzureze
onorariul acestuia.
În drept,
cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și art. 711 și din Legea nr.
134/2010 privind C. proc. civ.
Învestită
cu soluționarea acestei cereri, Judecătoria sectorului 6, București, prin
sentința civilă nr. 923 din 04 februarie 2015 a declinat competența de
soluționare a cauzei privind contestația ia executare în favoarea Tribunalului
Argeș.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța a reținut că din cererea de sesizare a instanței,
reiese că motivele invocate privesc modalitatea de calcul a pensiei, motiv care
se circumscrie contestației la titlu, competența în această materie aparținând
instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul
Argeș, potrivit art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010.
Tribunalul
Argeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, București și
constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți,
spre soluționare.
Pentru a
se pronunța astfel, această instanță a reținut că întrucât actele de executare
contestate nu au fost efectuate de organele investite ca
autoritate
publică și constituite expres pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale
în materie de asigurări sociale, ci de către executor judecătoresc, la
solicitarea creditorului, nu sunt incidente dispozițiile art. 153 lit. i) din
Legea nr. 263/2010. Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziții legale,
competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului
6, București, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contestației
la executare.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind
C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Întrucât ceea
ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea
diferită a conținutului cererii de sesizare, pentru stabilirea competenței
materiale este necesar a se identifica obiectul acțiunii, în funcție de care se
va determina instanța competentă în soluționarea cauzei.
Din cuprinsul
cererii de sesizare a instanței reiese că Judecătoria sectorului 6 București a
fost învestită cu cererea contestatoarei C.P. Sectorială a M.A.N. prin care a
solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr.
1254/2014, precum și reducerea onorariului executorului judecătoresc,
apreciindu-l ca fiind exagerat în raport de munca prestată și neiegal față de
dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Contestația la
executare a fost formulată ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G.
nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor acordate
beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță
națională, în temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 54608
din 10 decembrie 2010 emisă în favoarea intimatului R.A.D., a fost revizuită.
În cauza
supusă analizei, contestatoarea a solicitat instanței anularea tuturor actelor
de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea
în executare a sentinței civile nr. 4183 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului
Argeș nu mai poate fi continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act
normativ, în speță a O.U.G. nr. 1/201 1, în temeiul căruia legiuitorul a dispus
inițierea procesului de revizuire a pensiilor în funcție de alte criterii decât
cele menționate de Legea nr. 119/2010, inclusiv a acelor pensii ale căror
cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, cum este cazul în cauza
de față.
De asemenea,
prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat instanței constatarea
caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea Biroului Executorilor
Judecătorești Asociați B.Ș.C. și D.N.
Din
înscrisurile aflate la dosarul cauzei și aflate la filele 9-11 ale dosarului
Judecătoriei sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 4183 din
09
octombrie 2012, a fost admisă contestația S.C.M.D., în numele și pentru
contestatorul R.A.D., în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a M.A.N.
și M.A.N., și a fost dispusă anularea deciziei nr. 15098 din 29 aprilie 2011
emisă de Comisia de contestații din cadrul M.A.N. precum și Decizia nr. 54608
din 10 decembrie 2010 emisă de M.A.N., menținându-se, în plată, pensia de
serviciu stabilită conîestatorului în temeiul Legii nr, 164/2001, modificată și
completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
Pe
parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a
procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare
legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul I al Cărții a V-a din
Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Dispozițiile
art. 711 din actul normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contestatoarea
și-a întreprins demersul judiciar, prevăd că„ împotriva executării silite, a
încheierilor date de executoriii judecătoresc, precum și-împotriva oricărui act
de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați
prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare si în cazul
în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să
îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii".
Din
interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că acesta
reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în
situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt
vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel
obține, în instanță, anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și
uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.
Pe de
altă parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze
dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda
la executarea silită, neputând ti considerată drept un mijloc procedural
destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind
"apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul
contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în
discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar putea afecta grav
principiul autorității de lucru judecat.
Prin
urmare, față de scopul pentru care a fost sesizată instanța de judecată,
respectiv constatarea nulității tuturor actelor de executare dispuse de
executorul judecătoresc, respectiv controlul de legalitate al onorariului
stabilit în favoarea acestuia, obiectul cererii îl reprezintă contestație la
executare, iar nu contestație la titlu, așa cum greșit a reținut Judecătoria
sectorului 6, București.
Aceasta
întrucât, pe lângă faptul că potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ., judecătorul nu poate schimba
denumirea
sau temeiul juridic în cazul în care părțile au stabilit calificarea juridică
și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile,
contestatoarea întemeindu-și cererea
pe dispozițiile art. 711 din aceiași act normativ care reglementează
contestația la executare. Contestația la titlu vizează titlu! executoriu din
perspectiva înțelesului, întinderii și aplicării sale. De asemenea prin
intermediul contestației la titlu, nu se poate pune în discuție legalitatea
actelor de executare și nici nu se poate solicita constatarea nulității
acestora. Or, solicitarea con testatoarei vizează tocmai chestiunea legată de
constatarea nulității actelor de executare.
Prin urmare,
având în vedere că prin solicitarea adresată instanței, contestatoarea C.P.
Sectorială a M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de
executorul judecătoresc, ca urmare a întervenirii unor împrejurări în cursul
executării silite și care pot afecta legalitatea actelor de executare,
aplicabilitatea dispozițiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ. nu poate fi înlăturată decât printr-o interpretare greșită a dispozițiilor
care reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării
silite.
Prin
cererea sa, contestatoarea nu solicită lămuriri cu privire la înțelesul,
întinderea sau aplicarea titlului executoriu, și care potrivit art. 713 alin.
(3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. ar fi de competența instanței
care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeș, ci doar
învederează instanței intervenirea unei impediment în punerea în executare a sentinței
civile nr. 4183 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului Argeș.
Fața de
considerentele mai sus expuse, cererea formulată de contestatoarea C.P.
Sectorială a M.A.N., este o contestație la executare, reglementată de
dispozițiile art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Art. 713 alin.
(1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stabilește competența de
soluționare a cererilor formulate în temeiul dispozițiilor art. 711 din Legea nr.
134/2010 privind C. proc. civ. în favoarea instanței de executare.
Potrivit
dispozițiilor art. 650 din același act normativ, judecătoria este instanța
competenta, din punct de vedere material, să soluționeze contestațiile la
executare.
Prin
urmare, întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate a
stabilit că judecătoriile au plenitudine de competență în soluționarea
contestațiilor la executare, judecătoria sectorului 6 București va fi
competentă material să soluționeze contestația la executare formulată de C.P.
Sectorială a M.A.N., în contradictoriu cu intimații B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N.
și R.A.D. având ca obiect
anularea tuturor actelor
de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1254/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a contestației la executare formulată de
contestatoarea C.P. Sectorială a M.A.N., cu sediul în București, sector 6,
București, în contradictoriu cu intimații B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N., cu
sediul în București, sector 3, București și R.A.D. cu domiciliul în sat.
Băltem, com. Tigveni, județul Argeș, în favoarea Judecătoriei sectorului 6,
București.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 6 mai 2015.