ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1179/2015

Asupra conflictului de competență de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București ia data de 27

octombrie 2014, sub nr. 20329/303/2014, contestatoarea Casa de Pensii

Sectorială a M.A.N., în contradictoriu cu intimații B.E.J. Asociați B.Ș.C. și

D.N. și C.R., a formulat contestație la executare prin care a solicitat

suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a

contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de

B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional 1265/2014.

În motivarea cererii, contestatoarea a

arătat că prin sentința civilă nr. 2500/2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în

Dosarul nr. 6027/109/2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 499 din

06 martie 2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.R., s-a dispus

anularea Deciziei de pensionare nr. 79810 din 06 ianuarie 2011 și menținerea

deciziei de pensionare emise de Casa de pensii a M.A.N., întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 164/2001.

Contestatoarea a menționat că, prin

punerea în executare silită a sentinței Tribunalului Argeș, intimatul încearcă,

în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la

revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în

care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, în condițiile în care Legea 241/2013, prin art.

1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii

nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale O.U.G.

nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate

beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță

națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările

ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna

decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie

2010."

Referitor îa onorariul executorului

judecătoresc s-a învederat că potrivit procesului verbal de stabilire a

cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de

1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a

executării, sunt, în opinia contestatoarei, exagerat de mari și neconforme cu

dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările

ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanței, să cenzureze

onorariul acestuia.

În drept, cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 192 și art. 711 și din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.

învestită cu soluționarea acestei

cereri, Judecătoria sectorului 6, București, prin sentința civilă nr. 842 din

03 februarie 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei privind

contestația la executare în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut că din cererea de sesizare a instanței, reiese că motivele invocate

privesc modalitatea de calcul a pensiei, motiv care se circumscrie contestației

la titlu, competența în această materie aparținând instanței care a pronunțat

hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeș, potrivit art. 153 lit. i)

din Legea nr. 263/2010.

Tribunalul Argeș prin sentința civilă

nr. 761 din 26 martie 2015, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

6, București și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat

dosarul Înaltei Curți, spre soluționare.

Pentru a se pronunța astfel, această

instanță a reținut că întrucât actele de executare contestate nu au fost

efectuate de organele investite ca autoritate publică și constituite expres

pentru punerea în apiicare a dispozițiilor legaie în materie de asigurări

sociale, ci de către executor judecătoresc, la solicitarea creditorului, nu

sunt incidente dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010. Prin

urmare, în aplicarea acestei dispoziții legale, competența materială de

soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 6, București, ca instanță

cu plenitudine de competență în materia contestației la executare.

Cu privim la conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât ceea ce a determinat ivirea

prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită a conținutului

cererii de sesizare, pentru stabilirea competenței materiale este necesar a se

identifica obiectul acțiunii, în funcție de care se va determina instanța competentă

în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul cererii de sesizare a

instanței reiese că Judecătoria sectorului 6 a fost sesizată cu o cerere prin

care contestatoarea Casa de Pensii Sectorială a M.A.N. a solicitat anularea

tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1265/2014,

precum și reducerea onorariului executorului judecătoresc, apreciindu-l ca

fiind exagerat în raport de munca prestată și nelegai față de dispozițiile art.

39 din Legea nr. 188/2000,

Contestația la executare a fost formulată

ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți

din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în temeiul

cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 79810 din 06 ianuarie 2011

emisă în favoarea intimatului C.R., a fost revizuită.

În cauza supusă analizei,

contestatoarea a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare

efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea în executare a

sentinței civile nr. 2500/2012 a Tribunalului Argeș nu mai poate fi continuată

ea urmare a intrării în vigoare a unui aci normativ, în speță a O.U.G. nr.

1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus inițierea procesului de

revizuire a pensiilor, în funcție de alte criterii decât cele menționate de

Legea nr. 119/2010, inclusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost siabilit

prin hotărâre-judecătorească, cum este cazul în speță.

De asemenea, prin aceeași cerere, contestaioarea

a solicitat instanței constatarea caracterului nelegai al onorariului stabilit

în favoarea B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N.

Din înscrisurile aliate ia dosarul

cauzei și aflate la filele 45-46 ale dosarului Judecătoriei sectorului 6

București, rezultă că prin sentința civilă nr. 2500 din 3 8 septembrie 2012, a

fost admisă contestația S.C.M.D.U., în numele și pentru contestatorul C.R. în

contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a M.A.N. și M.A.N., și a fost

dispusă anularea Deciziei nr. 12223 din 14 aprilie 2011 emisă de Comisia din

cadrul M.A.N. precum și Decizia nr. 79810 din 06 ianuarie 2011 emisă de M.A.N.,

menținându-se, în plală, pensia de serviciu stabilită contestatorului în

temeiul Legii nr. 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna

decembrie 2010.

Pe parcursul punerii în executare a

hotărârilor judecătorești, ca fază finală a procesului civil, pot apărea

diferite incidente procedurale a căror soluționare legiuitorul a ales să o

reglementeze în cap. VI, Titlul I al Cărții a V-a din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ..

Dispozițiile art. 711 din actul

normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contesîatoarea și-a întreprins

demersul judiciar, prevăd că „ împotriva executării silite, a încheierilor date

ele executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act ele executare se

poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De

asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul

judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act

de executare silita în condițiile legii".

Din interpretarea literală a

dispozițiilor legale menționate, reiese că acesta reprezintă cadrul legal

pentru controlul legalității executării silite în situația în care pe parcursul

derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de modalitatea în care s-a

realizat executarea silită, putând astfel obține anularea sau îndreptarea

actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a

titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestația la titlu

este instituția destinată să expiiciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a îi

valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi

considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul

executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de

atac. Prin urmare, prin intermediul contestației la titlu, nu se pot examina

împrejurări de natură a repune în discuție o hotărâre judecătorească

irevocabilă, soluție ce ar putea afecta grav principiul autorității de lucru

judecat.

Prin urmare, față de scopul pentru

care a fost sesizată instanța de judecată, respectiv constatarea nulității

tuturor actelor de executare dispuse de executorul judecătoresc, respectiv

controlul de legalitate al onorariului stabilit în favoarea acestuia, obiectul

cererii îl reprezintă contestație la executare, iar nu contestație la titlu,

așa cum greșit a reținut Judecătoria sectorului 6, București.

Aceasta întrucât, pe lângă faptul că,

potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care

părțile au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au

înțeles să limiteze dezbaterile, contestatoarea întemeindu-și cererea pe

dispozițiile art. 711 din același act normativ care reglementează contestația

la executare. Contestația la titlu vizează titlu executoriu din perspectiva

înțelesului, întinderii și aplicării sale. De asemenea, prin intermediul

contestației la titlu, nu se poate pune în discuție legalitatea actelor de

executare și nici nu se poate solicita constatarea nulității acestora. Or,

solicitarea contestatoarei vizează tocmai chestiunea legată de constatarea

nulității actelor de executare.

Prin urmare, având în vedere că, prin

solicitarea adresată instanței, contestatoarea Casa de Pensii Sectorială a M.A.N.

a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc, ca

urmare a intervenirii unor împrejurări în cursul executării silite și care pot

afecta legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 711

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu poate fi înlăturată decâî

printr-o interpretare greșită a dispozițiilor care reglementează soluționarea

incidentelor apărute în cursul executării silite.

Prin cererea sa, contestatoarea nu

solicită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului

executoriu, și care potrivit art. 713 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ. ar fi de competența instanței care a pronunțat hotărârea

judecătorească, respectiv Tribunalul Argeș, ci doar învederează instanței

intervenirea unei impediment în punerea în executare a sentinței civile nr.

2500 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeș.

Față de considerentele mai sus expuse,

cererea formulată de contestatoarea Casa de Pensii sectorială a M.A.N., este o

contestație la executare, reglementată de dispozițiile art. 711 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ..

Art. 713 alin. (1) din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a

cererilor formulate în temeiul dispozițiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ. în favoarea instanței de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 650 din

același act normativ, judecătoria este instanța competentă, din punct de vedere

material, să soluționeze contestațiile la executare.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prin

dispozițiile legale mai sus evocate a stabilit că judecătoriile au plenitudine

de competență în soluționarea cererilor de contestație la executare,

Judecătoria sectorului 6 București va fi competentă material să soluționeze

contestația la executare formulată de Casa de Pensii Sectorială a M.A.N., în

contradictoriu cu intimații B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N. și C.R. având ca

obiect anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr.

1265/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

contestației la executare formulată de contestatoarea Casa de Pensii Sectorială

a M.A.N. cu sediul în București, sector 6, București, în contradictoriu cu intimații

B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N., cu sediul în București, sector 3, București și

C.R. cu domiciliul în Pitești, județul Argeș, în favoarea Judecătoriei

sectorului 6, București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

6 rnai 2015.