ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27 octombrie 2014, sub nr. 894/303/2015, disjuns din Dosarul nr. 20315/303/2014, contestatoarea C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimații B.E.J., Asociați B.Ș.C. și D.N., și G.T., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până ia data soluționării definitive a contestației ia executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional nr. 1274/2014.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr. 2470 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 5976/109/2011, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G.T., s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr. 1572 din 01 ianuarie 2011 și menținerea deciziei de pensionare emise de Casa de Pensii a M.A.N., întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 164/2001. Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței a Tribunalului Argeș, intimatul încearcă, în fapt, sa înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/201.1 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 1/2011, în condițiile în care Legea 241/2013, în art. 1 stabilește că pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale O.U.G.

nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. " Referitor la onorariul executorului judecătoresc, s-a învederat căs potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, este, în opinia contestatoarei, exagerat de mare și neconformă cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Din această perspectivă, a solicitat instanței să cenzureze onorariul acestuia. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și art. 711 și din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Învestită cu soluționarea acestei cereri, Judecătoria sectorului 6, București, prin sentința civilă nr. 304 din 19 ianuarie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare în tavoarea Tribunalului Argeș. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, întrucât prezenta cauză a fost disjunsă din Dosarul nr. 20315/303/2014 și are ca obiect lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2470 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeș, competența în această materie aparține instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeș, potrivit art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 872 din 09 aprilie 2015, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, București și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți, spre soluționare. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că din cererea de sesizare a instanței, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare și de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare. Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziții, legale, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 6, București, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contestației la executare.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită a conținutului cererii de sesizare, pentru stabilirea competenței materiale este necesar a se identifica obiectul acțiunii, în funcție de care se va determina instanța competentă în soluționarea cauzei. Din cuprinsul cererii de sesizare a instanței reiese că Judecătoria sectorului 6 a fost învestită cu o cerere prin care contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1274/2014, precum și reducerea onorariului executorului judecătoresc, apreciindu-l ca fiind exagerat în raport de munca prestată și nelegal față de dispozițiile art. 39 din Legea nr, 188/2000.

Contestația la executare a fost formulată ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/201 i privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică si siguranță naționala, în temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 79810 din 06 ianuarie 2011 emisă în favoarea intimatului G.T. a fost revizuită. În cauza supusă analizei, contestatoarea a solicitat instanței anuiarea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea în executare a sentinței civile nr. 2470/2012 a Tribunalului Argeș nu mai poate fi continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ, în speță a O.U.G.

nr. 1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, în funcție de alte criterii decât cele menționate de Legea nr. 119/2010, inciusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, cum este cazul în speță. De asemenea, prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat instanței constatarea caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea B.E.J., Asociați B.Ș.C. și .M. Din înscrisurile aflate ia dosarul cauzei și aflate la filele 14-17 ale dosarului Judecătoriei sectorului 6 București, rezultă că prin sentința civilă nr. 2470 din 18 septembrie 2012, a fost admisă contestata S.C.M.D., în numele și pentru contestatorul G.T., în contradictoriu cu C.S.P.

a M.A.N. și M.A.N., și a fost dispusă anularea Deciziei nr. 679 din 16 februarie 2011 emisă de Comisia de contestații din cadrul M.A.N. precum și Decizia nr. 1572 din 01 ianuarie 2011 emisă de M.A.N., menținându-se, în plată, pensia de serviciu stabilită contestatorului în temeiul Legii nr. 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010. Pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul 1 al Cărții a V-a din Legea nr. 34/2010 privind C. proc. civ.

Dispozițiile art. 711 din actul normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contestatoarea și-a întreprins demersul judiciar, prevăd că„ împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză sa efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii". Din interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că acesta reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu, Pe de altă parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda ia executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac.

Prin urmare, prin intermediul contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a. repune în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar putea afecta grav principiul autorității de lucru judecat. Contrar celor reținute de către Judecătoria sector 6 București, împrejurarea că la termenul de judecată din 19 ianuarie 2015, reprezentantul contestatoarei a precizat că înțeiege să formuleze și contestație la titlu, nu are nicio relevanță sub aspectul calificării cererii, întrucât, la acel termen, cererea cu care a fost învestită instanța nu mai putea fi modificată decât cu eludarea dispozițiilor art. 204 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care reglementează termenul și modalitatea unei atare modificări.

Chiar dacă art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010 stabilește competența tribunalului de a soluționa contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, textul legal condiționează ca aceste măsuri să fi fost dispuse „în baza prezentei legi", or, în speță, măsurile contestate de către contestatoare privesc actele dispuse de către executorul judecătoresc ca urmare a încuviințării executării silite în temeiul art. 665 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., eeea ce exclude competența materială a tribunalului. Art. 713 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul art. 711 din același cod în favoarea instanței de executare, iar art 650 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of.

nr. 753 din 16 octombrie 2014), statuează că instanța competentă material să soluționeze contestațiile la executare este „.judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Prin urmare, față de scopul pentru care a fost sesizată instanța de judecată, respectiv constatarea nulității tuturor actelor de executare dispuse de executorul judecătoresc, respectiv controlul de legalitate al onorariului stabilit în favoarea acestuia, obiectul judecății îl reprezintă contestație la executare, iar nu contestație la titlu, așa cum greșit a reținut Judecătoria sectorului 6, București în momentul în care a dispus măsura disjungerii la termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2015. În raport de cele reținute, susținerile reprezentantei contestatoarei referitoare la faptul că cererea trebuie calificată atât contestație ia executare cât și contestație la titlu, nu se probează.

Aceasta. întrucât, pe lângă faptul că, potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze contestatoarea întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 711 din același act normativ, care reglementează contestația la executare. Contestația la titlu vizează titlu executoriu din perspectiva înțelesului, întinderii și aplicării sale. De asemenea, prin intermediul contestației ia titlu, nu se poate pune în discuție legalitatea actelor de executare și nici nu se poate solicita constatarea nulității acestora.

Or, solicitarea contestatoarei vizează tocmai chestiunea legată de constatarea nulității actelor de executare. Prin urmare, având în vedere că, prin solicitarea adresată instanței, contestatoarea C.P.S. a M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc, ca urmare a interveniții unor împrejurări în cursul executării silite și care pot afecta legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), nu poate fi înlăturată decât printr-o interpretare greșită a dispozițiilor care reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite.

Prin cererea sa, contestatoarea nu solicită lămuriri cu privire fa înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, și care potrivit art. 713 alin. (3) Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), ar fi de competența instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeș, ci doar învederează instanței intervenirea unei impediment în punerea în executare a sentinței civile nr. 2470 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeș. Față de considerentele mai sus expuse, obiectul cererii formulate de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., este reprezentat de contestație la executare, reglementat de dispozițiile art 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate, a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competență în soluționarea contestațiilor la executare, Judecătoria sectorului 6 București va fi competentă material să soluționeze contestația la executare formulată de C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimații B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N. și G.T. pentru anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1274/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare formulată de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., cu sediul în București, sector 6, București, în contradictoriu eu intimații B.E.J., Asociați B.Ș.C. și D.N., cu sediul în București, sector 3, București și G.T. cu domiciliul în sat. Valea Turcului, com. Ștefanești, județul Argeș, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6, București, Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2015.