ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1182/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27 octombrie 2014, sub nr.

894/303/2015, disjuns din Dosarul nr. 20315/303/2014, contestatoarea C.P.S. a

M.A.N., în contradictoriu cu intimații B.E.J., Asociați B.Ș.C. și D.N., și

G.T., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea

executării silite până ia data soluționării definitive a contestației ia

executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J. Asociați

B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional nr. 1274/2014.

În motivarea

cererii, contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr. 2470 din 18

septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 5976/109/2011,

rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G.T., s-a

dispus anularea Deciziei de pensionare nr. 1572 din 01 ianuarie 2011 și

menținerea deciziei de pensionare emise de Casa de Pensii a M.A.N., întemeiate

pe dispozițiile Legii nr. 164/2001.

Contestatoarea

a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței a Tribunalului

Argeș, intimatul încearcă, în fapt, sa înlăture aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 1/201.1 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru

judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență

legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, în condițiile în

care Legea 241/2013, în art. 1 stabilește că pensiile recalculate sau

revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor și ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de

apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.

165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt

mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în

cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. "

Referitor la

onorariul executorului judecătoresc, s-a învederat căs potrivit procesului

verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi

revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în

această fază a executării, este, în opinia contestatoarei, exagerat de mare și

neconformă cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și

completările ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanței să

cenzureze onorariul acestuia.

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și art. 711 și din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea

acestei cereri, Judecătoria sectorului 6, București, prin sentința civilă nr.

304 din 19 ianuarie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei privind

contestația la executare în tavoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța a reținut că, întrucât prezenta cauză a fost disjunsă

din Dosarul nr. 20315/303/2014 și are ca obiect lămurirea întinderii și

aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2470 din 18

septembrie 2012 a Tribunalului Argeș, competența în această materie aparține

instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul

Argeș, potrivit art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Tribunalul

Argeș, prin sentința civilă nr. 872 din 09 aprilie 2015, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei sectorului 6, București și constatând ivit conflictul

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți, spre soluționare.

Pentru a se

pronunța astfel, această instanță a reținut că din cererea de sesizare a

instanței, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare și

de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a

contestației la executare. Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziții,

legale, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei

sectorului 6, București, ca instanță cu plenitudine de competență în materia

contestației la executare.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât ceea

ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea

diferită a conținutului cererii de sesizare, pentru stabilirea competenței

materiale este necesar a se identifica obiectul acțiunii, în funcție de care se

va determina instanța competentă în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul

cererii de sesizare a instanței reiese că Judecătoria sectorului 6 a fost

învestită cu o cerere prin care contestatoarea a solicitat anularea tuturor

actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1274/2014, precum și

reducerea onorariului executorului judecătoresc, apreciindu-l ca fiind exagerat

în raport de munca prestată și nelegal față de dispozițiile art. 39 din Legea

nr, 188/2000.

Contestația la

executare a fost formulată ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor

O.U.G. nr. 1/201 i privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică si

siguranță naționala, în temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de

vârstă nr. 79810 din 06 ianuarie 2011 emisă în favoarea intimatului G.T. a fost

revizuită.

În cauza supusă

analizei, contestatoarea a solicitat instanței anuiarea tuturor actelor de

executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea în

executare a sentinței civile nr. 2470/2012 a Tribunalului Argeș nu mai poate fi

continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ, în speță a

O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus inițierea procesului

de revizuire a pensiilor, în funcție de alte criterii decât cele menționate de

Legea nr. 119/2010, inciusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost stabilit

prin hotărâre judecătorească, cum este cazul în speță.

De asemenea,

prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat instanței constatarea

caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea B.E.J., Asociați

B.Ș.C. și .M.

Din

înscrisurile aflate ia dosarul cauzei și aflate la filele 14-17 ale dosarului

Judecătoriei sectorului 6 București, rezultă că prin sentința civilă nr. 2470

din 18 septembrie 2012, a fost admisă contestata S.C.M.D., în numele și pentru

contestatorul G.T., în contradictoriu cu C.S.P. a M.A.N. și M.A.N., și a fost

dispusă anularea Deciziei nr. 679 din 16 februarie 2011 emisă de Comisia de

contestații din cadrul M.A.N. precum și Decizia nr. 1572 din 01 ianuarie 2011

emisă de M.A.N., menținându-se, în plată, pensia de serviciu stabilită

contestatorului în temeiul Legii nr. 164/2001, modificată și completată și

aflată în plată în luna decembrie 2010.

Pe parcursul

punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a procesului

civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare

legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul 1 al Cărții a V-a din

Legea nr. 34/2010 privind C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 711 din actul normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contestatoarea

și-a întreprins demersul judiciar, prevăd că„ împotriva executării silite, a

încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act

de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați

prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul

în care executorul judecătoresc refuză sa efectueze o executare silită sau să

îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii".

Din

interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că acesta

reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în

situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt

vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel

obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar

lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu,

Pe de altă

parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze

dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda

ia executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural

destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind

"apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul

contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a. repune în

discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar putea afecta grav

principiul autorității de lucru judecat.

Contrar celor

reținute de către Judecătoria sector 6 București, împrejurarea că la termenul

de judecată din 19 ianuarie 2015, reprezentantul contestatoarei a precizat că

înțeiege să formuleze și contestație la titlu, nu are nicio relevanță sub

aspectul calificării cererii, întrucât, la acel termen, cererea cu care a fost

învestită instanța nu mai putea fi modificată decât cu eludarea dispozițiilor

art. 204 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care reglementează

termenul și modalitatea unei atare modificări.

Chiar dacă art.

153 lit. i) din Legea nr. 263/2010 stabilește competența tribunalului de a

soluționa contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, textul legal

condiționează ca aceste măsuri să fi fost dispuse „în baza prezentei

legi", or, în speță, măsurile contestate de către contestatoare privesc

actele dispuse de către executorul judecătoresc ca urmare a încuviințării

executării silite în temeiul art. 665 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., eeea ce exclude competența materială a tribunalului.

Art. 713 alin.

(1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilește competența de

soluționare a cererilor formulate în temeiul art. 711 din același cod în

favoarea instanței de executare, iar art 650 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M.

Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), statuează că instanța competentă material

să soluționeze contestațiile la executare este „.judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul

sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune

altfel.".

Prin urmare,

față de scopul pentru care a fost sesizată instanța de judecată, respectiv

constatarea nulității tuturor actelor de executare dispuse de executorul

judecătoresc, respectiv controlul de legalitate al onorariului stabilit în

favoarea acestuia, obiectul judecății îl reprezintă contestație la executare,

iar nu contestație la titlu, așa cum greșit a reținut Judecătoria sectorului 6,

București în momentul în care a dispus măsura disjungerii la termenul de

judecată din data de 19 ianuarie 2015.

În raport de

cele reținute, susținerile reprezentantei contestatoarei referitoare la faptul

că cererea trebuie calificată atât contestație ia executare cât și contestație

la titlu, nu se probează.

Aceasta.

întrucât, pe lângă faptul că, potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul

juridic în cazul în care părțile au stabilit calificarea juridică și motivele

de drept asupra cărora au înțeles să limiteze contestatoarea întemeindu-și

cererea pe dispozițiile art. 711 din același act normativ, care reglementează

contestația la executare. Contestația la titlu vizează titlu executoriu din

perspectiva înțelesului, întinderii și aplicării sale. De asemenea, prin

intermediul contestației ia titlu, nu se poate pune în discuție legalitatea

actelor de executare și nici nu se poate solicita constatarea nulității acestora.

Or, solicitarea contestatoarei vizează tocmai chestiunea legată de constatarea

nulității actelor de executare. Prin urmare, având în vedere că, prin

solicitarea adresată instanței, contestatoarea C.P.S. a M.A.N. a solicitat

anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc, ca urmare a

interveniții unor împrejurări în cursul executării silite și care pot afecta

legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 711 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), nu poate

fi înlăturată decât printr-o interpretare greșită a dispozițiilor care

reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite.

Prin cererea

sa, contestatoarea nu solicită lămuriri cu privire fa înțelesul, întinderea sau

aplicarea titlului executoriu, și care potrivit art. 713 alin. (3) Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

138/2014 publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014), ar fi de

competența instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv

Tribunalul Argeș, ci doar învederează instanței intervenirea unei impediment în

punerea în executare a sentinței civile nr. 2470 din 18 septembrie 2012 a

Tribunalului Argeș.

Față de

considerentele mai sus expuse, obiectul cererii formulate de contestatoarea

C.P.S. a M.A.N., este reprezentat de contestație la executare, reglementat de

dispozițiile art 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin urmare,

întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate, a stabilit că

judecătoriile au plenitudine de competență în soluționarea contestațiilor la

executare, Judecătoria sectorului 6 București va fi competentă material să

soluționeze contestația la executare formulată de C.P.S. a M.A.N., în

contradictoriu cu intimații B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N. și G.T. pentru

anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr.

1274/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare formulată

de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., cu sediul în București, sector 6, București,

în contradictoriu eu intimații B.E.J., Asociați B.Ș.C. și D.N., cu sediul în

București, sector 3, București și G.T. cu domiciliul în sat. Valea Turcului,

com. Ștefanești, județul Argeș, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6,

București,

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 mai 2015.