ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 874/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 874/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27 octombrie 2014, sub nr. 20336/303/2014,

contestatoarea C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimații B.E.J., Asociați

B.Ș.C. și D.N., și V.I., a formulat contestație la executare prin care a solicitat

suspendarea executării silite până ia data soluționării definitive a

contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J.,

Asociați B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional nr. 1302/2014.

în

motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 2507/2012,

pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6048/109/2011, rămasă irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 542 din 11 februarie 2013, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul V.I., s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr.

59028 din 01 ianuarie 2011 și menținerea deciziei de pensionare emise de Casa

de pensii a M.A.N., întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 164/2001.

Contestatoarea

a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2507

din 18 septembrie 2011, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea

prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând

autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a

fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011.

Reclamantul încearcă acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr. 241/2013,

potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform

prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor și ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine

publica și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu

modificările si completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici

decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit

pentru luna decembrie 2010."

Referitor la

onorariul executorului judecătoresc s-a învederat că potrivit procesului verbal

de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine

un onorariu de 1.240,00 lei, suma care, în raport de munca prestată în această

fază a executării, sunt, în opinia contestatoarei, exagerat de mari și

neconforme cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și

completările ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanței să

cenzureze onorariul acestuia.

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și art. 711 și din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ.

Învestită cu

soluționarea acestei cereri, Judecătoria sectoridui 6, București, prin sentința

civilă nr. 239 din 06 ianuarier 2015 a declinat competența de soluționare a

cauzei privind contestația la executare în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a

se pronunța astfel, instanța a reținut că din cererea de sesizare a instanței,

reiese că motivele invocate privesc, pe de o parte, aspecte ce privesc

cheltuielile ocazionate cu punerea în executare a sentinței civile nr. 2505/2012

pronunțată de Tribunalul Argeș, referitoare la cuantumul onorariului perceput

de executorul judecătoresc, și care atrage competența materială a Judecătoriei

sectorului 6, București, dar și motive care vizează intervenirea unor impedimente

la punerea în executare a sentinței menționate, și care, în raport de

dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 262/2010, atrag competența

exclusivă a instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv a

Tribunalului Argeș, împrejurări în raport de care competența urmează a se

stabili în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ..

Tribunalul

Argeș prin sentința civilă nr. 562 din 04 martie 2015, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei sectorului 6, București și constatând ivit conflictul

negativ de competență a înaintat dosarul înaltei Curți, spre soluționare.

Pentru a

se pronunța astfel, această instanță a reținut că întrucât actele de executare

contestate nu au fost efectuate de organele investite ca autoritate publică

constituite expres pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale în materie

de asigurări sociale, ci de către executor judecătoresc, ia solicitarea

creditorului, nu sunt incidente dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010,

ci dispozițiile art. 713 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziții legale, competența materială de

soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 6, București, ca instanță

cu plenitudine de competență în materia contestației la executare.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legai

sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât,

ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost

interpretarea diferită a conținutului cererii de sesizare, pentru stabilirea

competenței materiale este necesar a se identifica obiectul acțiunii, în

funcție de care se va determina instanța competentă în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul

cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta a sesizat Judecătoria sectorului

6, cu o cerere prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare

dispuse în Dosarul execuțional nr. 1302/2014 precum și reducerea onorariului

executorului judecătoresc, apreciindu-l ca fiind exagerat în raport de munca

prestată și nelegal față de dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000.

Acțiunea a

fost formulată ca urmare a intrării în vigoare, ulterior pronunțării sentinței

civile nr. 2507 din 2012 a Tribunalului Argeș, a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor

proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în

temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 59028 emisa în

favoarea iui Vărzaru Ilie fost revizuită.

Pe

parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a

procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare

legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul I al Cărții a V-a din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 711 din actul normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contestatoarea

și-a întreprins demersul judiciar, prevede că,, împotriva executării silite, a

încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act

de executare se poate face contestație de către cei

interesați

sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la

executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare

silita sau sa îndeplinească un act de executare silită în condițiile

legii".

Din

interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că acesta

reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în

situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt

vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel

obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar

lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă

parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze

dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda

la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural

destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fîind

"apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul

contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în

discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar putea afecta grav

principiul autorității de lucru judecat.

în cauza

supusă analizei, contestatoarea a solicitat instanței anularea tuturor actelor

de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind ca punerea

în executare a sentinței civile nr. 2507 din 2012 a Tribunalului Argeș nu mai

poate fi continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ, în

speță a O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus inițierea

procesului de revizuire a pensiilor, in funcție de alte criterii decât cele

menționate de Legea nr. 119/2010, inclusiv a acelor pensii ale căror cuantum a

fost stabilit prin hotărâre judecătorească.

De asemenea,

prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat instanței constatarea

caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea B.E.J. Asociați B.Ș.C.

și D.N.

Din

înscrisurile aflate la dosarul cauzei și aflate la fila 31 a dosarului

Tribunalului Argeș, prin sentința civilă nr. 207 din 18 septembrie 2012, a fost

admisa contestația S.C.M.D., în numele și pentru contestatorui V.I., în

contradictoriu cu C.S.P. a M.A.N. și M.A.N., și a fost dispusă anularea Deciziei

nr. 816 din 17 februarie 2011 emisă de Comisia de contestații din cadrul M.A.N.

precum, și Decizia nr. 59028 din 01 ianuarie 2011 emisă de M.A.N.,

menținându-se, în plată, pensia de serviciu stabilită contestatorului în

temeiul Legii nr, 164/2001, modificată și completata și aflată în plată în luna

decembrie 2010.

Prin

urmare, față de scopul pentru care a fost sesizată instanța de judecată, respectiv

constatarea nulității tuturor actelor de executare dispuse de executorul

judecătoresc, respectiv controlul de legalitate al onorariului

stabilit

în favoarea acestuia, obiectul cererii îl reprezintă contestație la executare,

iar nu contestație la titlu, așa cum greșit a reținut judecătoria sectorului 6,

București.

Aceasta

întrucât, pe lângă faptul că, potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul

juridic în cazul în care părțile, au stabilit calificarea juridică și motivele

de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se

încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora, contestatoarea

întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 711 din același act normativ, care

reglementează contestația la executare, contestația la titlu vizează titlu

executoriu din perspectiva înțelesului, întinderii și aplicării sale. De

asemenea, prin intermediul contestației la titlu, nu se poate pune în discuție

legalitatea actelor de executare și nici nu se poate solicita constatarea

nulității acestora. Or, solicitarea contestatoarea vizează tocmai chestiunea

legată de constatarea nulității actelor de executare.

Prin urmare,

având în vedere că prin solicitarea adresată instanței, contestatoarea C.P.S. a

M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul

judecătoresc, ca urmare a inîervemrii unor împrejurări în cursul executării

silite și care pot afecta legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea

dispozițiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu poate fi

înlăturată decât printr-o interpretare greșită a dispozițiilor care

reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite.

Prin

cererea sa, contestatoarea nu solicită lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea titlului executoriu, și care potrivit art. 713 alin. (3)

ar fi de competența instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească,

respectiv Tribunalul Argeș, ci doar învederează instanței intervenirea unei

impediment în punerea în executare a sentinței civile nr. 207 din 18 septembrie

2012 a Tribunalului Argeș.

De asemenea,

se observă că încuviințarea executării silite dispuse în cauză prin încheierea

din 09 septembrie 2014 a fost pronunțată de Judecătoria sectorului 6,

București, instanță care, în temeiul obligației legale statuate prin art. 711 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei

sale competențe și a constatat că este competentă material să soluționeze

cererea.

Este

adevărat că art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și

completările ulterioare, stabilește competența materială a tribunalului de a

soluționa contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, însă textul

privește, în mod explicit, ca aceste măsuri să fi fost dispuse "în baza

prezentei legi", or, măsurile contestate prin cererea formulată de C.P.S.

a M.A.N. privesc actele dispuse de executorul judecătoresc ca urmare a

încuviințării executării silite dispuse în

temeiul art. 665 alin.

(7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ceea ce exclude competența

materială a Tribunalului.

Față de

considerentele mai sus expuse, obiectul cererii formulate de contestatoarea C.P.S.

a M.A.N., este reprezentat de contestație la executare, reglementat de

dispozițiile art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Art. 713

alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a cererilor formulate în temeiul dispozițiilor art. 711 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în favoarea instanței de executare.

Potrivit

dispozițiilor art. 650 din același act normativ, judecătoria este instanța

competentă, din punct de vedere material, să soluționeze contestațiile ia

executare.

Prin urmare,

întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate a stabilit că

judecătoriile au plenitudine de competență în soluționarea cererilor de

contestație la executare, Judecătoria sectorului 6, va fi competentă material

să soluționeze contestația la executare formulată de C.P.S. a M.A.N., în

contradictoriu cu intimații B.E.J., Asociați B.Ș.C. și D.N., și V.I. pentru

anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1302/2014.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6,

București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi, 25 martie 2015.