ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 874/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27 octombrie 2014, sub nr. 20336/303/2014, contestatoarea C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimații B.E.J., Asociați B.Ș.C. și D.N., și V.I., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până ia data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J., Asociați B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional nr. 1302/2014.

în motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 2507/2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 6048/109/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 542 din 11 februarie 2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V.I., s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr. 59028 din 01 ianuarie 2011 și menținerea deciziei de pensionare emise de Casa de pensii a M.A.N., întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 164/2001. Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2507 din 18 septembrie 2011, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 1/2011. Reclamantul încearcă acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr. 241/2013, potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale O.U.G.

nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările si completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010." Referitor la onorariul executorului judecătoresc s-a învederat că potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, suma care, în raport de munca prestată în această fază a executării, sunt, în opinia contestatoarei, exagerat de mari și neconforme cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Din această perspectivă, a solicitat instanței să cenzureze onorariul acestuia. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și art. 711 și din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Învestită cu soluționarea acestei cereri, Judecătoria sectoridui 6, București, prin sentința civilă nr. 239 din 06 ianuarier 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din cererea de sesizare a instanței, reiese că motivele invocate privesc, pe de o parte, aspecte ce privesc cheltuielile ocazionate cu punerea în executare a sentinței civile nr. 2505/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, referitoare la cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc, și care atrage competența materială a Judecătoriei sectorului 6, București, dar și motive care vizează intervenirea unor impedimente la punerea în executare a sentinței menționate, și care, în raport de dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 262/2010, atrag competența exclusivă a instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv a Tribunalului Argeș, împrejurări în raport de care competența urmează a se stabili în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.. Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 562 din 04 martie 2015, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, București și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul înaltei Curți, spre soluționare. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că întrucât actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele investite ca autoritate publică constituite expres pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale în materie de asigurări sociale, ci de către executor judecătoresc, ia solicitarea creditorului, nu sunt incidente dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, ci dispozițiile art. 713 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziții legale, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 6, București, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contestației la executare. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legai sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Întrucât, ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită a conținutului cererii de sesizare, pentru stabilirea competenței materiale este necesar a se identifica obiectul acțiunii, în funcție de care se va determina instanța competentă în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta a sesizat Judecătoria sectorului 6, cu o cerere prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1302/2014 precum și reducerea onorariului executorului judecătoresc, apreciindu-l ca fiind exagerat în raport de munca prestată și nelegal față de dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000. Acțiunea a fost formulată ca urmare a intrării în vigoare, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 2507 din 2012 a Tribunalului Argeș, a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 59028 emisa în favoarea iui Vărzaru Ilie fost revizuită.

Pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul I al Cărții a V-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Dispozițiile art. 711 din actul normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contestatoarea și-a întreprins demersul judiciar, prevede că,, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silita sau sa îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii". Din interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că acesta reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fîind "apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar putea afecta grav principiul autorității de lucru judecat. în cauza supusă analizei, contestatoarea a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind ca punerea în executare a sentinței civile nr. 2507 din 2012 a Tribunalului Argeș nu mai poate fi continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ, în speță a O.U.G.

nr. 1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, in funcție de alte criterii decât cele menționate de Legea nr. 119/2010, inclusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească. De asemenea, prin aceeași cerere, contestatoarea a solicitat instanței constatarea caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea B.E.J. Asociați B.Ș.C. și D.N. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și aflate la fila 31 a dosarului Tribunalului Argeș, prin sentința civilă nr. 207 din 18 septembrie 2012, a fost admisa contestația S.C.M.D., în numele și pentru contestatorui V.I., în contradictoriu cu C.S.P. a M.A.N. și M.A.N., și a fost dispusă anularea Deciziei nr. 816 din 17 februarie 2011 emisă de Comisia de contestații din cadrul M.A.N.

precum, și Decizia nr. 59028 din 01 ianuarie 2011 emisă de M.A.N., menținându-se, în plată, pensia de serviciu stabilită contestatorului în temeiul Legii nr, 164/2001, modificată și completata și aflată în plată în luna decembrie 2010. Prin urmare, față de scopul pentru care a fost sesizată instanța de judecată, respectiv constatarea nulității tuturor actelor de executare dispuse de executorul judecătoresc, respectiv controlul de legalitate al onorariului stabilit în favoarea acestuia, obiectul cererii îl reprezintă contestație la executare, iar nu contestație la titlu, așa cum greșit a reținut judecătoria sectorului 6, București. Aceasta întrucât, pe lângă faptul că, potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora, contestatoarea întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 711 din același act normativ, care reglementează contestația la executare, contestația la titlu vizează titlu executoriu din perspectiva înțelesului, întinderii și aplicării sale. De asemenea, prin intermediul contestației la titlu, nu se poate pune în discuție legalitatea actelor de executare și nici nu se poate solicita constatarea nulității acestora. Or, solicitarea contestatoarea vizează tocmai chestiunea legată de constatarea nulității actelor de executare.

Prin urmare, având în vedere că prin solicitarea adresată instanței, contestatoarea C.P.S. a M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc, ca urmare a inîervemrii unor împrejurări în cursul executării silite și care pot afecta legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu poate fi înlăturată decât printr-o interpretare greșită a dispozițiilor care reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite. Prin cererea sa, contestatoarea nu solicită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, și care potrivit art. 713 alin. (3) ar fi de competența instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeș, ci doar învederează instanței intervenirea unei impediment în punerea în executare a sentinței civile nr. 207 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeș.

De asemenea, se observă că încuviințarea executării silite dispuse în cauză prin încheierea din 09 septembrie 2014 a fost pronunțată de Judecătoria sectorului 6, București, instanță care, în temeiul obligației legale statuate prin art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei sale competențe și a constatat că este competentă material să soluționeze cererea. Este adevărat că art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, stabilește competența materială a tribunalului de a soluționa contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, însă textul privește, în mod explicit, ca aceste măsuri să fi fost dispuse "în baza prezentei legi", or, măsurile contestate prin cererea formulată de C.P.S.

a M.A.N. privesc actele dispuse de executorul judecătoresc ca urmare a încuviințării executării silite dispuse în temeiul art. 665 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ceea ce exclude competența materială a Tribunalului. Față de considerentele mai sus expuse, obiectul cererii formulate de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., este reprezentat de contestație la executare, reglementat de dispozițiile art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Art. 713 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul dispozițiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în favoarea instanței de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 650 din același act normativ, judecătoria este instanța competentă, din punct de vedere material, să soluționeze contestațiile ia executare. Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competență în soluționarea cererilor de contestație la executare, Judecătoria sectorului 6, va fi competentă material să soluționeze contestația la executare formulată de C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimații B.E.J., Asociați B.Ș.C. și D.N., și V.I. pentru anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1302/2014.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, București. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 martie 2015.