ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 123/2016

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe fondul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 15 mai 2015, nr. 3007/303/2015, contestatoarea C.P.S. a M.A.N.. în contradictoriu cu intimatul S.A., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației ia executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J. Asociați, B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional nr. 1299/2014. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr. 2455 din 18 septembrie 2012. pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 5939/109/2011, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S.A., s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr. 60938 din 01 ianuarie 2011 și menținerea deciziei de pensionare emise de Casa de pensii a M.A.N., întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 164/2001.

Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2455 din 18 septembrie 2012, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G, nr. 1/2011 (referitoare ia revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat. ,,În condițiile în care hotărârea judecătorească a fot pronunțată în baza legislației anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011. Reclamantul încearcă acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr. 241/2013. potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale O.U.G.

nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011 cu modificările și completările ulterioare, ale căror euantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010. se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010". Referitor ia onorariul executorului judecătoresc s-a învederat eă potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, sunt, în opinia contestatoarei. exagerat de mari și neconforme cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Din această perspectivă, a solicitat instanței să cenzureze onorariul acestuia. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. C. proc. civ. Învestită cu soluționarea acestei cereri, Judecătoria secloruiui 6. București, prin sentința civila nr. 7155 din 24 septembrie 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare în favoarea Tribunalului Argeș. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca din eererea de sesizare a instanței.

reiese că motivele invocate privesc, pe de o parte, aspecte ce privesc cheltuielile ocazionate cu punerea în executare a sentinței civiie nr. 2455/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, referitoare la cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc, cerere care atrage competența materială a Judecătoriei sectorului 6, București, dar și motive care vizează intervenirea unor impedimente la punerea în executare a sentinței menționate, și care, în raport de dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, atrag competența exclusivă a instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv a Tribunalului Argeș, sens în care a hotărât Judecătoria sector 6, în aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Tribunalul Argeș, prin sentința civila nr. 2718 din 16 decembrie 2015, la rândul său, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București și. constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți, pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că întrucât actele de executare contestate nu au .fost efectuate de organele învestite ca autoritate publica constituite expres pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale în materie de asigurări sociale, ci de către executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului, nu suni incidente dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, ci dispozițiile art. 713 alin. (1) C. proc.

civ. Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziții legale, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 6, București, ca instanță cu plenitudine de competență în materia contestației la executare. Cu privire la conflictul negativ de competentă, cu a cărui judecată a fim legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele: Problema ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită a conținutului cererii de sesizare, astfel încât, pentru stabilirea competenței materiale este necesar a se identifica obiectul cererii deduse judecății, în funcție de care se va determina instanța competentă în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 15 mai 2015, reiese eă reclamanta C.P.S. a M.A.N. a sesizat Judecătoria sectorului 6, cu o cerere prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuțional nr. 1299/2014 precum și reducerea onorariului executorului judecătoresc, aprecundu-l ca fiind exagerat în raport de munca prestată și nelegal față de dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000. Acțiunea a fost formulată ca urmare a intrării In vigoare, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 2574 din 2012 a Tribunalului Argeș (titlul executoriu), a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

În temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 60938 din 01 ianuarie 2011 emisă în favoarea Iui S.A. a fost revizuită. Pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul I al Cărții a V-a C. proc. civ. Dispozițiile art. 711 din actul normativ mai sus menționat, (devenit art. 712 după republicarea C. proc. civ. în M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015). invocate ca temei legal al contestației la executare, prevăd: Împotriva executării silite, a încheierilor dale de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate jdee contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea. se poale face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză sâ efectueze o executare silită sau să îndeplinească im act de executare silita în condițiile legii". Din interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că acesta reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar putea afecta grav principiul autorității de lucru judecat. În cauza supusă analizei însă, contestatoarea a solicital instanței anularea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea în executare a sentinței civile nr. 2455 din 2012 a Tribunalului Argeș nu mat poate fi continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ, în speță a O.U.G.

nr. 1/2011. în temeiul căruia legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, în funcție de alte criterii decât cele menționate de Legea nr. 119/2010, inclusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească. De asemenea, prin aceeași cerere, eontestatoarea a solicitat instanței constatarea caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea B.E.J. Asociați, B.Ș.C. și B.N. Prin urmare, față de scopul pentru care a fost sesizată instanța de judecată, respectiv constatarea nulității tuturor actelor de executare dispuse de executorul judecătoresc, respectiv controlul de legalitate ai onorariului stabilit în favoarea acestuia, obiectul cererii îl reprezintă contestație la executare proprhi-zisă formulata de C.P.S.

a M.A.N., în calitate de debitor, iar nu contestație formulată de pensionarul debitor împotriva unei decizii emise de casa de pensii în temeiul Legii nr. 263/2010. ca măsură executorie (de exemplu, recuperarea unor debite ale beneficiarului de drept la pensie la bugetul asigurărilor sociaie de stat), așa cum greșit a reținut Judecătoria sectorului 6 București. Prin urmare, având în vedere că prin solicitarea adresată instanței, eontestatoarea C.P.S. a M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc, ca urmare a intervenim unor împrejurări în cursul executării silite și care pot afecta legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 711 C. proc.

civ. nu poate îi înlăturată având în vedere dispozițiile legale ce reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite. Prin cererea sa, conteslatoarea nu solicită lămuriri cu privire la înțelesul. întinderea. sau aplicarea titlului executoriu, și care, potrivit art. 713 alin. (3) ar fi de competența instanței care a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeș, ei doar învederează instanței intervenirea unei impediment în punerea în executare a sentinței civile nr. 2455 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeș. De asemenea, se observă că încuviințarea executării silite dispuse în cauză prin încheierea din 02 septembrie 2014 a fost pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, instanță care, în temeiul obligației legale statuate prin art. 131 alin. (1) C. proc.

civ., a procedat la verificarea propriei sale competențe și a constatat că este competentă material să soluționeze cererea (instanță de executare). Este adevărat că art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, eu modificările și completările ulterioare, stabilește competența materială a tribunalului de a soluționa contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, însă textul privește, m mod explicit, ca aceste măsuri de executare sâ fi fost dispuse „în baza prezentei legi'", așadar, de către casele de pensii. Or, în speță, actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele învestite eu autoritate publică, constituite expres pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale In materie de asigurări sociale, ci de către executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului, pensionarul căruia trebuia să i se mențină în plată pensia de serviciu, astfel cum s~a stabilit prin titlul executoriu.

În plus, prin sintagma „măsurile de executare silita dispuse în baza prezentei legi"' se înțeleg măsurile de executare promovate de autoritățile prevăzute de lege și reglementate special pentru aplicarea sistemului unic de pensii publice, în speță C.N.P.P., casele teritoriale județene și cele sectoriale ete. printre aceste măsuri regăsindu-se, cu titlu exemplificativ, executarea debitelor datorate de pensionari eu titlu de drepturi de pensie încasate necuvenit, din diferite motive ete. Prin urmare, se constată că, în cauză, pentru stabilirea competenței materiale, nu sunt incidente dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010. astfel că obiectul cererii formulate de contestatoarea C.P.S.

a M.A.N., este reprezentat de contestație la executare ; reglementat de dispozițiile art. 711 C. proc. civ. În acest context, trebuie precizat că art. 713 alin. (1) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul dispozițiilor art. 711 C. proc. civ. în favoarea instanței de executare. Art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificai prin Legea nr. 138/2014 (intrată în vigoare la data de 19 octombrie 2014, deci anterior sesizării instanței în speța de față, astfel încât norma este incidență în speță), prevede că Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar alin. (2) al acestui text de lege prevede că „ instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite. cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Prin urmare, dispozițiile invocate indică judecătoria ca fiind instanța competentă din punct de vedere material pentru soluționarea contestației la executare propriu-zise cu care Judecătoria sector 6 a fost învestită, instanță în favoarea căreia se verifică și criteriul teritorial în sensul celor prevăzute de art. 650 alin. (1) C. proc. civ. (debitoarea C.P.S. a M.A.N. având sediul în raza sectorului 6 București).

În raport de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, prin prezentul regulator, va stabili competența de soluționare a contestației ia executare In favoarea judecătoriei sectorului 6 București. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, Definitivă. Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 ianuarie 2016