ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 868/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 868/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 274/D din 10 septembrie 2013 Tribunalul Bacău a dispus,

condamnarea inculpatului I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prev. de art. 174 alin. (1) - 175 lit. c) C. pen. prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă

prev. de art. 183 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și a arestului preventiv de la 17 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatului și în baza art,71 C. pen., i s-au interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus păstrarea ca mijloc de probă a mijloacelor de

probă aflate în plicurile de la 1- 5, coletele nr. 1-8 toate consemnate la

filele 5 - 6 dosar, aflate Ia camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 372 lei

reactualizată, către Serviciul de Ambulanță Bacău și la plata sumei de 2.988,9

lei, reactualizată, către Spitalul Moinești

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus

prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a

hotărârii și s-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător din oficiu

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca situație

de fapt că, în perioada 31 decembrie 2012-04 ianuarie 2013, inculpatul I.C. pe

fondul consumului de alcool și al unor relații familiale tensionate, a lovit-o

pe soția sa I.R. cu pumnii și picioarele în zona capului, a feței, a

abdomenului și a membrelor, cauzându-i leziuni abdominale grave care au evoluat

în timp și care în final au condus la decesul victimei la data de 12 ianuarie 2013

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de

art. 174 - 175 lit. c) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. de art. 183

C. penal,

Totodată, instanța a reținut că fapta inculpatului este

cea de omor și nu de lovituri-cauzatoare de moarte deoarece acesta a lovit victima,

cu pumnii-și picioarele în zona capului, a feței, a abdomenului și a membrelor,

cauzându-i leziuni abdominale grave iar cu ocazia efectuării necropsiei pe

corpul victimei au fost relevate mai multe semne de violență (excoriații,

echimoze la nivelul feței, brațului stâng și gambei drepte, precum și o

fractură de piramidă nazală), aflate în faza de resorbție, datorită

intervalului de timp trecut dintre momentul producerii leziunilor și cel al

decesului victimei care a inclus și spitalizarea victimei pe o perioadă de

aproape o săptămână.

De asemenea, s-a mai constatat la necropsie că țesuturile

epicraniene prezintă infiltrat hemoragie difuz fronto - temporo - parietal

bilateral și occipital, format din multiple infiltrate hemoragice confluente,

intricate, roșii negricioase în resorbție. Nu în ultimul rând, cu ocazia

efectuării necropsiei s-a mai constatat că leziunile cranio - cerebrale și

faciale sunt contemporane celor abdominale, scheletul este integru și nu a fost

relevată existența vreunei rupturi de organe.

În primul rând, față de aceste concluzii, s-a constatat

că există legătură de cauzalitate între loviturile aplicate de inculpat, care a

aplicat mai multe lovituri victimei în zona feței și capului, cauzând acesteia

o hemoragie puternică, iar din raportul de constatare medico legală a rezultat

că victima prezenta un traumatism abdominal soldat cu ruptură de ansă

intestinală cu peritonită generalizată consecutivă, neglijată, care a fost

operată, complicată în evoluție cu șoc toxico-septic ; traumatism

cranio-cerebral și facial cu contuzii epicraniene, fractură nazală, echimoze,

plăgi contuze și mică lamă de hematom subdural și contuzie corticală, leziuni

traumatice contemporane leziunilor abdominale. Leziunile traumatice s-au putut

produce prin lovire cu și de mijloace contondente/corpuri dure.

Din punct de vedere al laturii subiective instanța a constatat

că inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Din probele administrate a

reieșit că inculpatul în decursul timpului s-a purtat destul de violent cu

aceasta, culminând cu episodul din data de 04 ianuarie 2013, când lovirile

aplicate de acesta au fost de o violență excesivă iar acțiunile inculpatului au

depășit cu mult limitele unei corecții, acesta acceptând posibilitatea

încetării din viață a victimei.

De asemenea, intenția de a ucide se stabilește în

funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a

făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care,

indiferent de materialitatea actului pot să confirme sau să infirme intenția de

a ucide.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere

gradul de pericol social al faptei, având în vedere modalitatea de comitere a

acesteia dar și atitudinea inculpatului care are 48 de ani, a fost căsătorit,

nu este încadrat în muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut de a

lungul timpului o atitudine extrem de violentă față de soția sa susținând că

soția sa a căzut de pe o scară de acces în podul locuinței, fapt contrazis de

ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a

pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă

de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar

determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în același sens este și Decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 74 din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în

interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la

pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) C. pen. nu se va face în mod automat,

prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de

criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.C.),

care a solicitat achitarea în temeiul prevederilor art. 10 lit. a C. proc. pen.,

iar în subsidiar inculpatul a solicitat menținerea încadrării juridice din

rechizitoriu și reducerea pedepsei aplicate.

Prin Decizia nr. 172 din 22 octombrie 2013, Curtea de

Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat I.C. și în

temeiul art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. coroborat cu art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a apelantului - inculpat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut

că, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cursul

procesului penal prima instanță a procedat la un examen judicios, prin evidențierea

mijloacelor de probă atât din faza urmăririi penale cât și din faza cercetării

judecătorești, făcând și referiri concrete la mijloacele de probă relevante,

iar prin operațiunea de sinteză a acestora a concluzionat pe deplin justificat

în sensul existenței faptei care a constituit obiectul actului de sesizare și a

vinovăției inculpatului, raportat la aceste considerente susținerile

inculpatului în sensul inexistenței infracțiunii de omor calificat nu au putut

fi însușite de către instanța de apel.

Totodată, s-a reținut că o deosebită relevanță a

prezentat pentru reținerea exactă a situației de fapt declarația martorului

Irava Ionel, fratele inculpatului, care a precizat că i-a lăsat singuri în

locuința sa pe victimă și inculpat iar la întoarcere a găsit victima în stare

gravă, cu multiple semne de violență vizibile la nivelul feței, acuzând dureri

violente la nivelul abdomenului. Totodată martorul a observat în locuință un

ghiveci de flori spart, din împrejurările relatate concluzionându-se în sensul

că după ce cei doi soți, victimă și inculpat au rămas singuri în locuință între

cei doi a izbucnit un conflict soldat cu agresiunea deosebit de violentă

exercitată de către inculpat, soldată cu moartea victimei.

Pe deplin justificat a procedat prima instanță și

atunci când a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de

omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. în raport de numărul

și intensitatea loviturilor, zonele vitale vizate, disproporția fizică evidentă

dintre victimă și inculpat cât și atitudinea ulterioară săvârșirii faptei,

atunci când a lăsat victima fără ajutor în ceea ce privește individualizarea judiciară

a pedepsei aplicate inculpatului, în condițiile în care inculpatul a negat

constant săvârșirea faptei, în raport de modalitatea de săvârșire, printr-o

agresiune extremă care relevă o periculozitate deosebită, prima instanță a

aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special.

Împotriva Deciziei nr. 172 din 22 octombrie 2013 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a declarat recurs

recurentul-inculpat I.C.

Întrucât inculpatul I.C. a declarat recurs înainte de

intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanței de recurs a

avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reține incidența

normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit

cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Instituind, o limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate

examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste

cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că

inculpatul I.C. nu a depus la dosar motivele de recurs în termenul legal, fiind

susținute oral de apărător la termenul din data de 11 martie 2014,

încălcându-se, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C, proc. pen., invocat de apărătorul inculpatului

I.C., oral, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit

nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a

fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din

oficiu.

Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că este fondat, raportat la intrarea în vigoare

a noului C. pen. la data de 01 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței

instituției aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 C. pen.

Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale

intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs

constată că se impune aplicarea legii penale noi, care este mai favorabilă sub

aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor.

Astfel, în speță de la data pronunțării deciziei din apel, 22

octombrie 2013, și până la data soluționării recursului -11 martie 2014 - a

intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind C. pen.

În determinarea legii penale incidente, analizând influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii ce„constituie,obiectul acuzației Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că fapta dedusă judecății se regăsește în legea penală

actuală în disp. art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen.,

vizând săvârșirea faptei asupra unui membru al familiei (soție).

Procedând la examenul legii penale succesive vis-a-vis

de caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe

în raport cu încadrarea juridică, față de caracterul autonom al instituțiilor

în ceea ce privește încriminarea și sancțiunea, Înalta Curte de Casație și

Justiție, arată următoarele;

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și

circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei

determină observația că legea nouă, prin disp. art. 189 C. pen. nu mai prevede

agravanta, care anterior acestei reglementări dădea caracterul calificat al

infracțiunii de omor - respectiv săvârșirea infracțiunii asupra soțului sau a

unei rude apropiate (art. 175 lit. c) C. pen. anterior). în cauză se regăsesc

însă disp. art. 199 alin. (1) C. pen., anume săvârșirea infracțiunii asupra

unui membru de familie, în acest sens se impune a fi avute în vedere disp. art.

177 C. pen. care determină înțelesul termenului, expresia de „membru de

familie" și care include printre alții și ascendenții.

Examinând încadrarea juridică dată faptei ca urmare a

situației tranzitorii se constată, așadar că fapta este sancționată în legea

nouă - art. 188 -199 alin. (1) C. pen., context în care se poate observa că

dacă în C. pen. anterior circumstanța agravantă era cea care dădea caracterul

calificat al faptei - art. 175 lit. c) în C. pen. actual această circumstanță

este reglementată în art. 199 alin. (1) între cele două circumstanțe neexistând

diferențe, ceea ce face ca fată de preluarea circumstanțelor din codul vechi în

codul actual și față de existența acesteia în acuzația inițială ca element

circumstanțial, la evaluarea în concret a caracterului mai favorabil al legii

noi să fie avută în vedere.

Față de cele ce preced, în compararea efectelor acuzației din

legea veche art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și efectele acuzației

în legea nouă - art. 188 - art. 199 alin. (1) C. pen. - Înalta Curte de Casație

și Justiție identifică ca fiind favorabilă legea nouă, în raport cu limitele de

pedeapsă prevăzute de legea nouă.

Având în vedere că în prezenta cauză se impune

reducerea proporțională a sancțiunii stabilite în raport cu limitele prevăzute

de legea penală nouă, Înalta Curte de Casație și Justiție va reduce această

pedeapsă de 16 ani închisoare în mod proporțional, fără a face o

reindividualizare a acesteia ținând seama și de aplicarea dispozițiilor art. 374

alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În cauza de față, identificând ca lege penală mai

favorabilă legea nouă (N.C.P) în temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea nr.

187/2012 cu referire la art. 5 din N.C.P. va aplica inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de aii 66 alin. (1) lit. a)

și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 68 C. pen. Totodată,

urmează a dispune aplicarea ar. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C,

pen. ca pedeapsă accesorie.

Față de considerentele Expuse

r

Înalta Curte de Casație

și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva Deciziei penale

nr. 172 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie.

Va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr.

274/D din 10 septembrie 2013 a Tribunalului Bacău numai cu privire la aplicarea

disp. art. 5 C. pen. și rejudecând:

Va reduce la 12 ani închisoare pedeapsa principală și 5

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a)

și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.de art. 188 rap. la

art. 199 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice

inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 lit.

a) și b) C. pen. și va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate

care nu sunt contrare prezentei decizii.

Conform art. 385

17

alin, (4) C. proc. pen,,

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 17 ianuarie 2013 la 11 martie 2014.

Văzând și dispozițiile ari. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva Deciziei

penale nr. 172 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală

nr. 274 D din 10 septembrie 2013 a Tribunalului Bacău numai cu privire la

aplicarea disp. art. 5 C. pen. și rejudecând:

Reduce la 12 ani închisoare pedeapsa principală și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a) și b)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.de ari. 188 rap. la art.

199 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului,

cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate

care nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive de la 17 ianuarie 2013 la 11 martie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

centru recurentul inculpat, în sumă de 300 lei, se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2014.