ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4173/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4173/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată inițial Tribunalului

Tulcea la data de 3 august 2011 și înregistrată sub nr. 2897/88/2011,

reclamanții B.R. și B.L.E. au solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul

pentru Situații de Urgență Delta Tulcea reîncadrarea pe funcțiile pe care au

fost angajați până la data de 15 iunie 2011, dată la care au fost puși la

dispoziția unității.

Ulterior, prin

cererea precizatoare reclamanții au indicat instanței de contencios

administrativ capătul principal de cerere ca fiind anularea Ordinelor nr.

37056/1/2011 și nr. 37061/1/2011 al inspectorului-șef prin care s-a dispus

trecerea în rezervă a acestora.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, reclamanții au fost angajații pârâtei, ocupând funcții operative

de intervenție la incendii și alte calamități, astfel B.R. pe cea de subofițer

operativ (servant) în echipajul nr. 2 de la autospeciala de luptă contra

incendiilor, și B.L.E. pe cea de subofițer operativ la Garda Nave Operative

Crișan, echipaj 2.

La data de 24 iunie

2011 fiind în concediu legal de odihnă reclamanții au fost chemați la serviciu

pentru a li se aduce la cunoștință o înștiințare prin care din data de 15 iunie

2011 prin Ordinul nr. S/37355/I din 15 iunie 2011 sunt puși la dispoziția

unității, unitatea fiind supusă unui proces de reorganizare urmare a măsurilor

privind încadrarea cheltuielilor MAI pentru anul 2011 în limitele bugetului

aprobat pentru salariații bugetari.

Urmare a plângerii

prealabile, formulată imediat după revenirea din concediu, pârâta a comunicat

un răspuns negativ fără a da reclamanților lămuririle necesare, în ceea ce

privește punerea la dispoziție, precum și asupra posibilității legale de mutare

prin ordin la Măcin.

Au apreciat

reclamanții că, măsurile luate sunt discriminatorii deoarece în aceiași unitate

există încadrate mai multe persoane soț și soție cărora nu li s-a aplicat

același tratament.

La data de 6 aprilie

2012, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au invocat excepția de

nelegalitate a Ordinelor MAI nr. 600 din 15 aprilie 2005, I/658 din 10 iunie

2011, I/527 din 26 mai 2011 și 7104 din 21 iunie 2011 al Inspectoratului

General al Situațiilor de Urgență (în continuare IGSU).

În motivarea

excepției s-a indicat faptul că, aceste acte normative nu au fost supuse

procedurii de publicare în M. Of. al României, partea I, conform dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 24/2000, modificată și completată, coroborată cu art. 7

alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007, astfel încât nu pot produce efecte juridice.

S-a mai arătat că

obligativitatea unei astfel de proceduri rezultă din dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 24/2000 impusă legilor și celorlalte acte normative adoptate

de parlament, hotărâri și ordonanțe ale guvernului, deciziile

primului-ministru, acte administrative ale autorităților autonome, precum și

ordinelor, instrucțiunilor emise de conducătorii organelor administrației

publice centrale de specialitate.

În concluzie, în

opinia reclamanților, cum actele în cauză nu sunt încadrate la excepțiile de la

publicare prevăzute în mod expres la art. 11, acestea trebuie a fi publicate

deoarece sunt acte cu caracter normativ.

Prin Încheierea de

ședință din data de 12 aprilie 2012 a fost sesizată Curtea de Apel Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a Ordinelor

MAI nr. 600 din 15 aprilie 2005, I/658 din 10 iunie 2011, I/527 din 26 mai 2011

și 7104 din 21 iunie 2011 al IGSU, fiind suspendată judecata cauzei.

Examinând excepția de

necompetență materială a Tribunalului Tulcea, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate.

În acest caz,

instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, a sesizat, prin încheiere motivată, instanța de contencios

administrativ competentă și a suspendat cauza, încheierea de sesizare a instanței

de contencios administrativ nefiind supusă niciunei căi de atac, iar încheierea

prin care se respinge cererea de sesizare, poate fi atacată odată cu fondul.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din lege "(...) litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (...) se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 617/36 din 07 mai 2012, având ca obiect

excepție nelegalitate act administrativ.

Prin întâmpinare,

pârâtul IGSU a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa procedurii prealabile, iar în ceea ce privește fondul respingerea

acțiunii ca nefondate.

Deși au solicitat

verificarea actelor administrative din perspectiva excepției de nelegalitate,

cei doi reclamanți nu au depus la dosarul cauzei copiile acestora pentru a

putea fi analizate criticile formulate.

Astfel, la termenul

de judecată din data de 13 septembrie 2012 instanța de judecată a pus în vedere

reclamanților îndeplinirea acestei obligații, sub sancțiunea prevăzută de art.

155

1

C. proc. civ.

La termenul de

judecată din 11 octombrie 2012 prin încheiere instanța a dispus suspendarea

judecății cauzei urmare a neîndeplinirii obligației de depunere a ordinelor

MAI.

Împotriva încheierii

anterior menționată, reclamanții au formulat recurs.

Prin Decizia nr. 4895

din 9 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 617/36/2012 Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

recursul declarat, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre

continuarea judecății la aceeași instanță.

Curtea de Apel

Constanța învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a procedat la

reluarea judecății, de astă dată fiind depuse la dosar actele administrative

solicitate.

Pârâtul MAI nu a

formulat întâmpinare dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat

respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.

Prin Sentința nr. 386

din 12 decembrie 2013, Curtea de Apel Constanța a respins excepția de

nelegalitate a Ordinelor MAI nr. 600 din 15 aprilie 2005, I/658 din 10 iunie

2011, I/527 din 26 mai 2011 și 7104 din 21 iunie 2011 al Inspectoratului

General al Situațiilor de Urgență ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reglementând excepția

de nelegalitate, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare

la momentul sesizării Curții prevede că, legalitatea unui act administrativ

unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate

fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau

la cererea părții interesate. Chiar dacă textul legal citat menționează în mod

expres doar actul administrativ unilateral cu caracter individual, Curtea a

apreciat că o atare procedură acoperă atât sfera actelor individuale, cât și a

celor cu caracter normativ.

În opinia instanței,

o astfel de interpretare este dedusă din împrejurarea că, pe de o parte, legea

nu interzice cercetarea legalității unui act administrativ normativ pe calea

excepției, acesta putând fi supus oricând controlului de legalitate potrivit

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte că, scopul

instituirii normei citate este acela de a reglementa procedural un mijloc de

apărare la îndemâna celui vătămat printr-un act administrativ nelegal, fie el

individual ori normativ.

În continuare

instanța a mai reținut următoarele:

Prin Ordinul nr. 600

din 15 aprilie 2005 Ministrul Administrației și Internelor a aprobat

competențele de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și

internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor,

comandanților unităților MAI, prevăzute în Anexa care face parte integrantă din

prezentul ordin.

În vederea emiterii

acestui ordin emitentul s-a conformat dispozițiilor art. 47 și 48 din Legea nr.

90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a

ministerelor precum și ale art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 63/2003 privind

organizarea și funcționarea MAI.

În cuprinsul

prezentei anexe sunt reglementate în mod expres următoarele competențele:

Ministrului Administrației și Internelor, a Secretarilor de stat și a

Secretarului General, Directorului Direcției Management, Resurse Umane,

Inspectorului General al Poliției Române, Inspectorului General al Poliției de

Frontieră Române, Directorului General al Direcției Generale de Informații și

Protecție Internă, Directorului General al Direcției Generale de Pașapoarte și

a Directorului Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a

Vehiculelor, Directorului General al Inspectoratului Național pentru Evidența

Persoanelor, Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații

de Urgență, Inspectorului General al Jandarmeriei Române, Directorului General

al Arhivelor Naționale, Directorului General al Direcției Generale de Poliție a

Municipiului București.

Prin Ordinul nr.

I/527 din 26 mai 2011 Ministrul Administrației și Internelor a dispus

stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în indicatorii în finanțare a

unităților finanțate de la Capitolul bugetar 61 ianuarie - Ordine publică și

siguranță națională.

Emiterea acestui

ordin s-a făcut în considerarea dispozițiilor Anexei nr. 3/19 din 06 din Legea

nr. 286/2010 bugetului de stat pe anul 2011, a art. 7 alin. (4) și art. 12

alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea

MAI, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008.

Prin Ordinul nr.

I/658 din 10 iunie 2011 Ministrul Administrației și Internelor a dispus măsuri

privind reorganizarea IGSU și a unităților subordonate acestuia.

Emiterea acestui

ordin s-a făcut în considerarea dispozițiilor Anexei nr. 3/19 din 06 din Legea

nr. 286/2010 bugetului de stat pe anul 2011, a art. 7 alin. (4) și art. 12

alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea

MAI, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008.

Prin Ordinul nr. 7104

din 21 iunie 2011 Inspectorul General al IGSU, în conformitate cu prevederile

Anexei nr. 3/19 din 06 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011

și a Ordinului ministrului nr. I/658 din 10 iunie 2011 a transmis Metodologia

privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii

în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la

nivelul IGSU.

În baza acestor

dispoziții legale Inspectorul șef din cadrul ISU Delta Tulcea a emis Ordinele

nr. 37056/I și 37061/I din 15 septembrie 2011 prin care a stabilit faptul că,

începând cu data de 15 septembrie 2011 plutonierul major B.V.R. și plutonierul

major B.L.E., puși la dispoziția unității în vederea reîncadrării sau trecerii

în rezervă, trec în rezervă în urma reorganizării și a reducerii unor funcții

din statul de organizare.

S-a făcut mențiune

despre faptul că la data emiterii ordinelor nu există posibilități de încadrare

în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale

ministerului.

Reclamanții au

invocat nerespectarea normelor de tehnică legislativă reglementate de Legea nr.

24/2000, respectiv nepublicarea Ordinelor MAI și IGSU în M. Of.

Referitor la

nepublicarea în M. Of. a Ordinelor care au stat la baza emiterii actelor

contestate, instanța a considerat că trebuie avute în vedere dispozițiile Legii

nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă în formularea sa inițială,

așa cum a fost publicată în M.Of. nr. 777/25.04.2004, în vigoare la data

emiterii ordinului. Astfel, prin art. 10 alin. (1) s-a instituit o normă cu

caracter de principiu general obligatoriu cu privire la obligativitatea

publicării în M. Of. al României, Partea I, a ordonanțelor și hotărârilor

Guvernului, actelor normative ale autorităților administrative autonome, precum

și ordinelor, instrucțiunilor și altor acte normative emise de organele

administrației publice centrale de specialitate.

S-a mai reținut că în

aplicarea și respectarea acestei legi, H.G. nr. 555/2001, pentru aprobarea

Regulamentului privind procedura la nivelul Guvernului pentru elaborarea,

avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare și,

ulterior, H.G. nr. 50/2005, pentru aprobarea aceluiași Regulament și care

abrogă H.G. nr. 555/2001 preiau în conținutul lor același principiu enunțat de

Legea nr. 24/2000, respectiv cel al obligativității publicării în M. Of. al

acestor categorii de acte administrative, însă, în art. 27 alin. (3) din H.G.

nr. 555/2001, ulterior, preluat în art. 28 alin. (3) din H.G. nr. 50/2005, cele

două H.G. au înțeles să excepteze de la acest regim de publicare - dacă legea

nu dispune altfel - "ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter

normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică

și siguranță națională".

În opinia instanței,

împrejurarea că erau acceptate anumite excepții de la regimul de publicare în

M. Of. rezultă în mod clar din modificările ulterioare aduse Legii nr. 24/2000,

respectiv prin includerea alin. (1

1

) la art. 10 prin Legea nr. 194/2007.

Prin urmare, s-a reținut că, o astfel de reglementare este, într-adevăr,

restrictivă, însă nu se poate aplica unui act administrativ cu caracter

normativ care este anterior intrării ei în vigoare, pe de o parte, iar, pe de

altă parte, modificarea legislativă prevăzută la art. 10 alin. (1

1

)

lit. b) indică drept excepție de la publicare actele administrative cu caracter

individual.

Instanța a reținut că

Ordinul nr. 600/2005 face parte din categoria actelor normative exceptate prin

H.G. nr. 555/2001 și respectiv H.G. nr. 50/2005 de la regimul de publicare în

M. Of. al României, astfel încât, și actele ulterioare cu caracter individual

emise în baza lui sunt valabile.

Pe de altă parte,

calificarea Ordinului MAI nr. 600/2005 ca fiind un act administrativ normativ

rezultă din gradul de întindere a efectelor juridice, efecte care se răsfrâng

asupra întregului sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

A apreciat instanța

că, același criteriu de întindere a efectelor juridice va fi aplicat și

celorlalte acte administrative, Ordinele MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011, I/527

din 26 mai 2011 și 7104 din 21 iunie 2011 al IGSU, situație în care s-a

constatat că acestea se referă la persoane determinate.

Față de cele arătate,

Curtea a constatat că motivele de nelegalitate invocate de reclamanți cu

privire la Ordinul MAI nr. 600/2005 nu se verifică, excepția de nelegalitate

fiind respinsă ca nefondată.

Totodată, s-a

apreciat că, față de conținutul lor, actele administrative menționate,

respectiv Ordinele MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011, I/527 din 26 mai 2011 și

7104 din 21 iunie 2011 al IGSU nu sunt acte cu caracter normativ, deoarece nu

se constituie în norme cu caracter general, aplicabile unui număr nelimitat de

situații și cu un anumit grad de repetabilitate.

Prin urmare, s-a

apreciat că Ordinele prezentate produc efectele pentru care au fost emise, iar

în temeiul lor a operat o reorganizare efectivă și reală a instituției pârâte,

în cadrul căreia au fost reduse posturi, inclusiv postul deținut de reclamanți,

urmând apoi o procedură de selecție, a cărei legalitate urmează a fi analizată

în acțiunea privind anularea actului administrativ.

Curtea a considerat

că instanța de contencios administrativ nu este în măsură să facă o analiză a

legalității ordinelor decât din punct de vedere formal, fără a avea

posibilitatea de a verifica oportunitatea măsurilor luate, respectiv condițiile

în care s-a realizat restructurarea posturilor și motivele pentru care au fost

restructurate anumite posturi și păstrate altele, astfel de competențe excedând

atribuțiilor puterii judecătorești.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții B.R. și B.L.E., invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Recurentul arată că

sentința recurată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a

reținut în mod greșit că nu trebuia îndeplinită condiția publicării în M. Of. a

Ordinelor contestate pentru asigurarea legalității acestora; instanța de fond a

apreciat în mod greșit că nu poate să analizeze motivele de nelegalitate

invocate de reclamanți în susținerea excepției de nelegalitate; instanța de

fond a respins în mod greșit excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, în

condițiile în care întreaga sa motivare are ca obiect netemeinicia acestei

excepții.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește

excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, instanța urmează a o respinge

în considerarea următoarelor argumente.

În cauză, recurenții

s-au conformat dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ., criticile formulate putând fi încadrate în vreunul din motivele de

nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., instanța judecă cauza, atât

sub aspectul legalității cât și al temeiniciei, nelimitându-se să examineze

doar hotărârea pronunțată de prima instanță, exclusiv pentru motivele de casare

prevăzute în art. 304 C. proc. civ.

Obiectul prezentului

litigiu îl constituie invocarea de către recurenții-reclamanți a excepției de

nelegalitate a Ordinelor MAI nr. 600/2005, I/527 din 26 mai 2011, nr. I/658 din

10 iunie 2011 și a Ordinului IGSU nr. 7104 din 21 iunie 2011.

Referitor la critica

privind nepublicarea în M. Of. a Ordinelor Ministerului Administrației și

Internelor nr. 600/2005 și nr. I/527 din 26 mai 2011, nr. I/658 din 10 iunie

2011 și a Ordinului IGSU nr. 7104 din 21 iunie 2011, Înalta Curte constată că

instanța de fond a reținut în mod corect atât caracterul acestor acte

administrative, cât și faptul că sunt exceptate de la publicare.

Prima instanță a

apreciat corect că Ordinul MAI nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de

gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor

de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților MAI, deși

este un act administrativ cu caracter normativ, nu a fost publicat în M. Of.,

întrucât la momentul adoptării sale erau în vigoare prevederile art. 35 alin.

(3) din Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre

adoptare, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, care stabileau imperativ că "nu

sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I (...)

ordinele (...) cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul

de apărare, ordine publică și siguranță națională".

Rațiunea nepublicării

Ordinul MAI nr. 600/2005 este legată și de domeniul său de reglementare

limitat, acesta fiind aplicabil doar unei categorii profesionale delimitate, și

anume personalului M.A.I., situație în care nu se impunea să fie adus la

cunoștința tuturor cetățenilor prin publicare în M. Of. al României.

Legalitatea

prevederilor art. 35 alin. (3) din Regulament nu poate fi pusă la îndoială și a

fost stabilită în repetate rânduri de Înalta Curte de Casație și Justiție, care

a constatat că acestea nu încalcă în niciun fel prevederile art. 10 și 11 din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, reliefată de exemplu prin Deciziile nr. 3626/2007, nr. 4430/2009, nr.

1565/2011, nr. 33/2014, este constantă în sensul afirmării legalității

Ordinului MAI nr. 600/2005.

Cât privește Ordinele

I/527 din 26 mai 2011, nr. I/658 din 10 iunie 2011 și a Ordinului IGSU nr. 7104

din 21 iunie 2011, s-a reținut în mod corect, în raport de domeniul de

reglementare caracterul de acte administrative individuale, astfel cum este

definită această noțiune de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În ceea privește

aceste acte administrative sunt incidente, astfel, dispozițiile art. 11 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, potrivit cărora nu erau supuse regimului de

publicare în M. Of. al României.

Ordinele menționate

nu conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu, adresate

unor persoane nedeterminate; ordinele prezentate produc efectele pentru care au

fost emise, iar în temeiul lor a operat o reorganizare efectivă și reală a

instituției intimate, în cadrul căreia au fost reduse posturi, inclusiv postul

deținut de recurenții-reclamanți.

De asemenea, în

contextul în care unele dintre anexele acestui act normativ au caracter

clasificat, se impune respectarea dispozițiilor în vigoare referitoare la

informațiile clasificate, precum și ale art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

24/2000, republicată, care precizează următoarele:

"(2) Nu sunt

supuse regimului de publicare în M. Of. al României:

b) actele normative

clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de

autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice

centrale de specialitate ".

În fine, după cum

bine a punctat judecătorul de la Curtea de Apel, instanța de contencios

administrativ nu este în măsură să facă o analiză a legalității ordinelor decât

din punct de vedere formal, fără a avea posibilitatea de a verifica

oportunitatea măsurilor luate, respectiv condițiile în care s-a realizat

restructurarea posturilor și motivele pentru care au fost restructurate anumite

posturi și păstrate altele, astfel de competențe excedând atribuțiilor puterii

judecătorești.

Conchizând, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență.

Respinge recursul

declarat de B.R. și B.L.E. împotriva Sentinței nr. 386 din 12 decembrie 2013 a

Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN