ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2754/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2754/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2754/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al jud. Giurgiu, mun. Giurgiu, jud. Giurgiu, să se constate nulitatea absolută a următoarelor ordine:
Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/658 din 10 iunie 2011, nesecret, nepublicat, cu anexe secrete-necomunicat;
Ordinul I.G.S.U. nr. 080211 din 11 iunie 2011, secret, nepublicat, cu anexe secrete - necomunicat;
Ordinul I.G.S.U. nr. 7104 din 21 iunie 2011, astfel cum a fost completat cu Ordinul I.G.S.U. nr. 7114 din 24 iunie 2011 și S/29.941 din 29.06.2011.
Pe cale de consecință, având în vedere și Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 15/205 din 21 septembrie 2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., a solicitat și următoarele:
- constatarea nulității absolute a măsurii punerii sale la dispoziție începând cu data de 15.06.2011 și anularea ordinului de punere la dispoziție - necomunicat;
- anularea examinării desfășurate la nivelul unității în perioada 23.06.-14.09.2011;
- constatarea nulității absolute a măsurii trecerii în rezervă a reclamantului, respectiv a Ordinului Inspectorului pentru Situații de Urgență al jud. Giurgiu și deci revocarea ordinului nr. 18.891 din 14.09.2011, comunicat de-abia în luna aprilie 2013, ca răspuns la mai multe memorii.
Pe cale de consecință, a solicitat repunerea sa în situația anterioară datei de 15.06.2011, respectiv aceea de subofițer operativ în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al jud. Giurgiu, Detașamentul de Pompieri Mihai Bravu, Giurgiu, acordarea tuturor drepturilor materiale restante și efective, cuprinzând solda de grad și funcție, norma de echipare, norma de hrană - norma 12B, plata orelor de noapte, precum și diferența de soldă de 25% reținută inițial pe o perioadă determinată, de 6 luni, care ulterior a fost reținută pe perioadă nedeterminată ,pe perioada ultimilor 3 ani, iar pentru reîncadrare, drepturile de soldă de la data trecerii în rezervă și până la data reîncadrării sale efective.
În subsidiar, dacă se va constata că măsura reorganizării a fost efectivă și reală, a solicitat obligarea pârâților la achitarea plăților compensatorii și a ajutoarelor la trecerea în rezervă ca urmare a disponibilizării, astfel cum sunt ele stabilite în Legea nr. 80/1995 modificată și completată și O.G. nr. 100/1999.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1409 din 7 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Giurgiu, ca neîntemeiată.
Calea de atac formulată
Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul A. a formulat recurs.
Ulterior, prin cererea formulată la data de 11 octombrie 2016, recurentul-reclamant A. a depus o cerere de renunțare la judecată, solicitând instanței să ia act de acest lucru.
Soluția instanței de recurs
Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 406 C. proc. civ. conform cărora:
„(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.”
De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 406 alin. (5) C. proc. civ., instanța va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat de reclamantul A. și, pe cale de consecință, va anula în tot sentința civilă nr. 1409 din 7 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1409 din 7 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Anulează în tot hotărârea recurată.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2016.