ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2048/2015

Decizia nr. 2048/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2012, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență "Vlașca" al județului Giurgiu, să fie pronunțată o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea absolută a următoarelor ordine: Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. I/658 din 10 iunie 2011, nesecret, nepublicat, Ordinul IGSU nr. 080211 din 11 iunie 201, secret, nepublicat, Ordinul IGSU nr. 7104 din 21 iunie 2011, astfel cum a fost completat cu OIGSU nr. 7114 din 24 iunie 2011 și S/29.941 din 29 iunie 2011.

Reclamantul a solicitat să se constate și nulitatea absolută a măsurii punerii sale la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011, comunicată prin adresa nr. 1.100612 din 23 iunie 2011, de care aluat cunoștință ulterior, fiind o măsură dispusă retroactiv, anularea examinării desfășurate la nivelul unității în perioada 23 iunie - 14 septembrie 2011, dar și cele desfășurate ulterior în luna august 2011, constatarea nulității absolute a trecerii sale în rezervă, respectiv a Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Vlașca" al Județului Giurgiu, nr. 18.900/I din 14 septembrie 2011.

Pe cale de consecință, reclamantul a solicitat repunerea sa în situația anterioară datei de 15 iunie 2011, respectiv aceea de subofițer tehnic principal, radiotelefonist, în cadrul ISU "Vlașca" al județului Giurgiu, acordarea tuturor drepturilor materiale restante și efective, cuprinzând solda de grad și funcție, diferența de soldă de 25% reținută inițial pe o perioadă determinată, de 6 luni, care ulterior a fost reținută pe o perioadă nedeterminată, de la data trecerii în rezervă și până la data reîncadrării sale efective (repunerii în funcția deținută anterior), cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile; excepția anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată; excepția inadmisibilității acțiunii avându-se în vedere precizările cu privire la natura juridică a actelor atacate în instanță; pe fond, respingerea acțiunii formulate ca nefondată.

Pârâtul ISU "Vlașca" a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității acțiunii.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Prin Sentința civilă nr. 490 din 04 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește petitele acțiunii referitoare la anularea Ordinului de trecere în rezervă nr. 18900/I din 14 septembrie 2011 emis de IGSU Vlașca Giurgiu și constatării nulității măsurii de trecere în rezervă și a măsurii de punere la dispoziție a reclamantului.

A fost disjunsă soluționarea cererii de anulare a OMAI nr. I/658 din 10 iunie 2011 și OIGSU nr. 080211 din 11 iunie 2011 și s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen la data de 04 martie 2013, cu citare părți.

În ceea ce privește anularea OMAI nr. I/658 din 10 iunie 2011 și OIGSU nr. 080211 din 11 iunie 2011, s-a format Dosarul nr. 1103/2/2013, în care Curtea de Apel București a scos cauza de pe rol și trimis-o la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

S-au avut în vedere la luarea acestei măsuri, dispozițiile art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, apreciind că obiectul acțiunii se încadrează în dispozițiile art. IV, litigiu privind funcționarii publici.

În consecință, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost învestit în prezentul dosar cu soluționarea cererii reclamantului A. de anulare a Ordinului MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011 și Ordinului IGSU nr. 080211 din 11 iunie 2011, formându-se Dosarul nr. x/3/2013.

S-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, în raport de aspectul că dispozițiile art. IV din Legea nr. 2/2013 modifică art. 109 din Legea nr. 18/1999 privind funcționarii publici nu au aplicabilitate în speța de față deoarece reclamantul nu are calitatea de funcționar public ci de cadru militar conform Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Prin Sentința civilă nr. 4233 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2013.

Prin Sentința nr. 2703 din 13 octombrie 2014, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată și a respins acțiunea ca nefondată.

Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile invocate în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a măsurilor premergătoare s-a apreciat ca fiind neîntemeiată deoarece deși a fost emis ordinul de punere la dispoziție a reclamantului, pârâții nu au făcut dovada comunicării acestuia, fiind comunicat exclusiv ordinul de trecere în rezervă, nu și OMAI nr. I/658 din 10 iunie 2011 și OIGSU nr. 080211 din 11 iunie 2011 a căror anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată, precum și OIGSU nr. 7104 din 21 iunie 2011.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut, în esență, că Ordinele contestate în cauză nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ ci reprezintă acte administrative cu caracter individual având ca obiect aprobarea Organigramelor unităților MAI și IGSU, nefiind supuse regimului publicării în Monitorul Oficial al României prevăzut de art. 11 din Legea nr. 194/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.

Împotriva Sentinței nr. 2703 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel București a declarat recurs Ministerul Afacerilor Interne invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Apreciază recurentul că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanța de fond în mod eronat a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, ignorând dispozițiile Legii nr. 554/2004, care statuează obligația reclamantului de a anexa la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Critica referitoare la greșita soluție de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi reținută, întrucât corect s-a reținut că, în absența unor dovezi că MAI și IGSU ar fi comunicat intimatului-reclamant ordinele atacate, nu poate fi limitat accesul acestuia la justiție conform art. 21 din Constituția României, anexele acestor ordine fiind clasificate.

Prin urmare, nu poate fi reținută omisiunea intimatului-reclamant de a solicita autorității publice emitente revocarea acestuia, termenul pentru formularea procedurii începând să curgă de la comunicarea actului administrativ, condiție care nu este întrunită, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În altă ordine de idei, nici critica referitoare la nepublicarea în Monitorul Oficial al României a Ordinelor contestate nu poate fi reținută, în considerarea următoarelor argumente.

În acest context, Înalta Curte constată că esențială pentru soluționarea prezentei cauze este calificarea Ordinelor atacate ca fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale, în raport de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică.

Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conținutul acestuia și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.

Actul administrativ individual este un act administrativ concret care privește un subiect de drept.

Așadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică.

Înalta Curte constată că Ordinele contestate în cauză nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci reprezintă acte administrative cu caracter individual având ca obiect aprobarea Organigramelor unităților MAI și IGSU, nefiind supuse regimului publicării în Monitorul Oficial al României prevăzut de art. 11 din Legea nr. 194/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.

Odată stabilit faptul că ordinele contestate sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: "(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: "Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual".

Prin urmare, Înalta Curte constată că, instanța de fond, în mod corect a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport cu un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinelor invocate în speță.

În concluzie, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinței civile nr. 2703 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2015.

Procesat de GGC - CT