ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura în fața primei instanțe

Prin

acțiunea adresata Curții de Apel Craiova la data de 01 iunie 2012, reclamantul

N.F.C. PFA a solicitat, în contradictoriu cu parata Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurala și Pescuit, anularea următoarelor acte:

-

Decizia Comisiei de Contestații materializata în Raportul final de contestații

pentru Măsura 112 - sesiunea 1 iulie 2011,

-

Notificarea cererii de finanțare eligibile neselectate pentru finanțare nr.

1761 din 07 mai 2012

-

Notificarea solicitantului privind modificarea punctajului aferent criteriilor

de selecție nr. 4600 din 15 martie 2012

-

Notificarea solicitantului nr. 12317 din 09 mai 2012 privind contestația

formulate.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 764/2012 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de

reclamantul N.F.C. PFA prin N.F.C. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a anulat Notificarea solicitantului nr.

4600 din 15 martie 2012 cu privire la modificarea punctajului aferent

criteriilor de selecție și Notificarea solicitantului nr. 12317 din 09 mai 2012

privind contestația depusă.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a admis că pârâta are

posibilitatea de a efectua reverificări asupra unei cereri de finanțare chiar

și după centralizarea rezultatelor și întocmirea raportului de evaluare, însă

anterior publicării acestuia din urma și notificării solicitanților.

Potrivit

dispozițiilor legale incidente, invocate chiar de pârâtă în justificarea

reevaluării, nu rezultă posibilitatea revenirii asupra rezultatelor

verificărilor concretizate într-un raport de evaluare publicat și asupra cărora

solicitantul a fost înștiințat oficial.

În

speță, rezultatul evaluării a fost concretizat în raportul de evaluare din

decembrie 2011, reclamantul fiind informat prin Notificarea nr. 4489 din 10

decembrie 2011, conform căreia cererea a fost declarată eligibilă și punctată

cu 20 de puncte, raportul de selecție a fost publicat în februarie 2012,

reclamantul fiind din nou notificat de pârâtă prin Notificarea nr. 823 din 07

februarie 2012 cu privire la faptul ca i-a fost aprobată cererea de finanțare

și s-a emis contractul nr. C 112011141700247.

Aceste

acte administrative au intrat în circuitul civil prin comunicarea lor către

reclamant, fiind supuse principiului irevocabilității actelor administrative,

neputând fi revocate prin manifestarea unilaterală a pârâtei.

Sub

acest aspect, pentru considerentele expuse, instanța a apreciat ca

reverificarea efectuată de către pârâtă a unei cereri de finanțare deja

aprobate este nelegală, iar actele administrative rectificative contestate nu

pot fi apreciate ca valabile.

Pe

de altă parte, Curtea a constatat că documentele solicitate de pârâtă nu sunt

însă prevăzute de Ghidul solicitantului versiunea 04 din mai 2011, în vigoare

la data solicitării de finanțare, ci în versiunea 05 a Ghidului publicat pe

site-ul oficial al APDRP la data de 2 noiembrie 2011, după data finală de

depunere a solicitării de finanțare.

Cele

două versiuni din Ghid sunt diferite în ceea ce privește dovada apartenenței la

o formă asociativă, versiunea 04 prevăzând că dovada se face cu un document

care atestă că solicitantul este înregistrat într-o formă asociativă în

domeniul proiectului, inclusiv act constitutiv, în timp ce în versiunea 05 se

solicită cererea de aderare avizată de consiliul de administrație și aprobată

de adunarea generală și declarație expresă de recunoaștere a actului constitutiv.

Rezultă

cu evidență că în procedura de reverificare pârâta s-a raportat în mod greșit

la prevederile Ghidului solicitantului versiunea 05, publicat pe site-ul

oficial al APDRP la data de 2 noiembrie 2011, după data finală de depunere a

solicitării de finanțare și, prin urmare, inaplicabil cererilor depuse în iulie

2011.

În

ceea ce privește Nota internă nr. 3570 din 14 februarie 2012, invocată de

pârâtă în apărare, instanța a constatat că aceasta este data pentru o abordare

unitară a criteriului de selecție S4, însă aplicarea ei reclamantului este

retroactivă, după ce acestuia i s-a notificat, la data de 10 decembrie 2011,

eligibilitatea și acordarea punctajului de 20 la criteriul S4.

Această

notă internă nu constată fraude, făcând doar referire la faptul că trebuie

verificate documentele depuse de solicitant, iar interpretarea dată de către

pârâtă, prin notificarea solicitantului privind modificarea punctajului aferent

criteriilor de selecție nr. 4600 din 15 martie 2012 este incorectă.

Instanța

a apreciat că verificarea se realizează conform ghidului valabil la momentul

iulie 2011 - versiunea 04, publicat în mai 2011, nu a unui alt ghid din

noiembrie 2011, ale cărui cerințe reclamantul nu mai putea să le îndeplinească.

Condițiile de accesare și eligibilitatea se verifică la momentul depunerii

proiectului (a cererii de accesare și a dosarului), în funcție de criteriile în

vigoare la acel moment, care erau previzibile și accesibile reclamantului și

față de care acesta a putut să-și conformeze conduita. Aplicarea cerințelor

unui ghid ulterior, pentru documente pe care reclamantul le-a depus conform

ghidului din iulie 2011 este, așadar, nelegală.

De

asemenea, instanța a reținut că atât prin nota internă, cât și prin Ghidul

solicitantului valabil în iulie 2011, pârâta nu are competențe să analizeze

semnături și să se bazeze pe suspiciuni proprii, ci trebuie să verifice

documente, iar reclamantul a dovedit că face parte dintr-o formă asociativă

prevăzută de lege, prezentând adeziunea și adeverința de membru, iar în ceea ce

privește cooperativa agricolă, aceasta deține actul constitutiv, statutul și

certificatul de înregistrare, deci documente care sa îi certifice existența

juridică legală.

3.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva

acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a declarat recurs,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta pârâtă a făcut o expunere rezumativă a

istoricului cauzei și a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

interpretarea greșită a probelor și cu încălcarea prevederilor ce reglementează

atribuțiile autorității naționale de management, procedura de verificare și

cerințele impuse proiectelor aferente Măsurii 112 din cadrul Programului

Național pentru Dezvoltarea Rurală precum și organizarea și funcționarea

cooperației agricole.

În

ceea ce privește proiectul intimatului reclamant, recurenta pârâtă a arătat că,

în cadrul reverificării criteriului de selecție S4, s-a constatat că

solicitantul a prezentat o adeverință de membru al Cooperativei Agricole M.,

însoțită de statut, act constitutiv, certificat de înregistrare și certificat

constatator, dar doi membri ai Consiliului de administrație al cooperativei au

același nume și același domiciliu, fiind încălcate prevederile art. 29 alin.

(3) din Legea nr. 566/2004, a cooperației agricole, și art. 15 din Statutul

asociației.

De

asemenea, s-au constatat o serie de nereguli cu privire la existența unor

diferențe între semnăturile aplicate pe cererea de aderare și semnăturile

membrilor fondatori din Statutul cooperativei, iar adeverința care demonstrează

calitatea de membru a fost emisă anterior cererii de aderare.

În

drept, recurenta pârâtă a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art.

304 pct. 9, art. 304

1

și art. 242 alin. (2) C. proc. civ., O.U.G.

nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu modificările și completările

ulterioare; Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, disponibil

pe site-ul www.apdrp.ro sau www.madr.ro; Decizia nr. C(2008)3831, decizie

notificată ulterior României prin adresa nr. 204671 din 17 iulie 2008; Ghidul

solicitantului aferent Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri",

din cadrul PNDR, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării

rurale nr 720 din 28 11.2008, cu modificările și completările ulterioare; H.G.

nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor

cofinanțate din FEADR prin PNDR, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 566/2004 a cooperației agricole; Ordinul nr. 28/3101.2011 emis de

M.A.D.R.

4.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de

recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, demersul judiciar

al intimatului reclamant vizează, în esență, refuzul rezolvării cererii de

finanțare pentru proiectul "Instalarea tânărului fermier N.F.C. pentru

prima dată ca șef al exploatației agricole", înregistrată cu nr. F

112011141700247.

Măsurile

dispuse de autoritatea competentă au fost motivate pe împrejurarea că

documentele depuse de intimatul - reclamant nu respectă prevederile Ghidului

solicitantului și au fost dispuse după ce, în urma unei prime verificări și

evaluări a cererii de finanțare, prin notificarea nr. 823 din 10 decembrie

2011, solicitantul a fost înștiințat că programul este eligibil, fiind punctat

cu 20 puncte, iar ulterior a fost emisă notificarea beneficiarului privind

selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare.

Din

cuprinsul Ghidului Solicitantului pentru accesarea Măsurii 112 "Instalarea

tinerilor fermieri" versiunea 04 din mai 2011 rezultă că la pct. 12.1 se

cerea ca solicitantul să depună un "document care atestă că acesta este

înregistrat într-o formă asociativă în domeniul proiectului emis de către

grupul de producători/societate/cooperativă/cooperativă agricolă/organizație de

îmbunătățiri financiare însoțit de documentul de înființare al acestora

(inclusiv act constituit/aviz de recunoaștere pentru grupul de producători).

Acest document se atașează numai pentru dovedirea criteriului de selecție "Solicitantul

este membru al unei forme asociative recunoscute conform legislației naționale

în vigoare".

În

cuprinsul versiunii 05 din octombrie 2011 a aceluiași Ghid, la pct. 12.1 se

cerea emiterea unui document de către cooperativele agricole constituite conform

Legii nr. 506/2004 cu modificările și completările ulterioare, reprezentat de

cererea de aderare avizată de consiliul de administrație și aprobată de

adunarea generală și declararea expresă a recunoașterii actului constitutiv.

Cerința

depunerii unor documente care nu erau cuprinse în Ghidul Solicitantului în

vigoare la data depunerii cererii de finanțare - 08 iulie 2011 este nelegală,

încălcând principiul neretroactivității legii civile, cum în mod corect a

reținut și prima instanță.

Înalta

Curte nu contestă dreptul autorității de a reverifica ulterior conformitatea și

eligibilitatea cererii de finanțare însă, inițial, s-a pornit această procedură

"pentru punctarea unitară a criteriului de selecție S 4 privind

apartenența la o formă asociativă a solicitantului finanțării

nerambursabile".

În

realitate, nu au fost avute în vedere numai documentele cerute de Ghidul

Solicitantului 04, ci au fost solicitate documente cerute de un alt ghid,

elaborat după ce a fost aprobată cererea de finanțare depusă de reclamant.

Astfel,

cererea de avizare vizată de consiliul de administrație și aprobată de adunarea

generală și declararea expresă a recunoașterii actului constitutiv nu fac parte

dintre documentele pe care reclamantul avea obligația să le depună.

Totuși,

aceste documente au fost depuse cu ocazia reverificării .

Totodată,

Înalta Curte reține că suspiciunile legate de unele "semnături" sau o

posibilă legătură de rudenie, deoarece s-a constatat că două persoane din

consiliul de administrație poartă același nume de familie, nu sunt probate cu

documente și în mod corect instanța de fond nu le-a luat în considerare drept

motive de respingere a cererii de finanțare.

Împrejurarea

că adeverința care atestă calitatea de membru cooperator este emisă înainte ca

reclamantul să depună o cerere prin care să solicite calitatea de membru în

cadrul Cooperativei Agricole M. nu reprezintă un motiv real de respingere a

cererii deoarece autoritatea avea obligația să solicite clarificări din partea

reclamantului, putând fi vorba despre o simplă eroare materială asupra

înregistrării datei unuia dintre acte, mai ales că cererea de finanțare fusese

deja aprobată, iar solicitantul avea speranța legitimă a încheierii

contractului.

Pe

de altă parte, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect că nota

internă nr. 3570 din 14 februarie 2012, emisă în vederea unei abordări unitare

a criteriului de selecție S4, este ulterioară notificărilor menționate mai sus

și nu face referire la existența unor suspiciuni de fraudă care să justifice

reverificarea documentației.

În

acest context, măsura administrativă dispusă de autoritatea emitentă întrunește

elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2

alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, având un evident caracter excesiv,

disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu

interesul public urmărit.

Așa

cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența Curții de Justiție a

Uniunii Europene, ținând cont de tradițiile constituționale comune statelor

membre, măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să

răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și să

nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale

destinatarului(e.g hotărârea din 13 decembrie 1979, Hanur c. Land

Rheinland-Pfalz, C-44/79; Hotărârea din 24 septembrie 1985, The Queen, ex parte

E.D.&F.Man (Sugar) LTD c. Intervention Board for Agricultural Produce, C -

181/84.

Pe

lângă toate aceste argumente, trebuie precizat și faptul că la nivelul secției

de contencios administrativ a Înaltei Curți, pentru că s-a constatat existența

unei practici neunitare în soluționarea litigiilor cu același obiect, a fost

adoptată o soluție de principiu pentru unificarea soluțiilor contradictorii și

s-a stabilit că "verificarea ulterioară de către APDRP a cererii de

finanțare, sub aspectul acelorași condiții, în raport cu o versiune a Ghidului

solicitantului care nu era în vigoare la data depunerii cererii este nelegală,

întrucât încalcă principiul neretroactivității legii civile și întrunește

elementele unei executări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2

alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004".

Pentru

a fi respectat principiul dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune pronunțarea

soluției în raport de soluția de principiu adoptată pentru că, așa cum Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, între alte spețe și cauza Beian,

deși divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecințe

inerente oricărui sistem juridic care se bazează pe jurisdicții de fond, rolul

unei jurisdicții supreme este exact acela de a regla aceste contradicții de

jurisprudență și să nu devină ea însăși o sursă de insecuritate juridică,

întrucât persistența în timp a unei practici judecătorești neunitare este în

sine contrară principiului securității raporturilor juridice, principiu

consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul

dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va

respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

împotriva Sentinței nr. 764/2012 din 11 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2014.

Procesat

de GGC - GV