ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2015

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 martie 2014

revizuenta SC D.M. SRL a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 2582 din 22

martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr.

23878/302/2012.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că prin Decizia civilă nr. 318 din 8 martie 2012 a

Tribunalului Vâlcea a fost admis recursul declarat împotriva Sentinței civile

nr. 9975 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost modificată

în parte sentința și a fost obligată SC M.R.L. IFN la plata către SC V.S. SRL a

sumei de 40.898, 27 lei cu titlul de despăgubiri și cheltuieli de judecată,

deși s-a invocat excepția puterii de lucru judecat pe calea recursului

exercitat împotriva Sentinței civile nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei

Sector 5 București, pronunțată în Dosarul nr. 23878/302/2012.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Intimata R.L. IFN SA

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, solicitând

admiterea excepției și, în consecință, respingerea cererii de revizuire, ca

tardiv formulată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca

neîntemeiată.

Prin Decizia nr.

43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca tardivă

cererea de revizuire formulată de revizuenta SC D.M. SRL împotriva Sentinței

nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București,

în Dosarul nr. 23878/302/2012.

Pentru a decide

astfel, din verificarea informațiilor de pe portalul instanțelor, Curtea de

Apel Pitești a constatat că revizuenta a declarat recurs împotriva sentinței,

ce formează obiectul revizuirii deduse judecății, la data de 31 mai 2013,

apreciind astfel că cel mai târziu la data respectivă se putea considera

comunicată Sentința civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei

Sectorului 5 București, moment din care a început să curgă termenul de

revizuire de o lună.

Întrucât cererea de

revizuire dedusă judecății a fost formulată la data de 14 martie 2014, instanța

a constatat nerespectarea termenului de o lună, motiv pentru care, a admis

excepția tardivității cererii de revizuire.

Împotriva Deciziei

nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revizuenta SC D.M. SRL

București a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

După un scurt istoric

al cauzei, în argumentarea recursului, revizuenta a susținut, în esență, că

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ.

Aceasta întrucât,

susține recurenta, având în vedere regula ce stabilește ordinea exercitării

căilor de atac, termenul de o lună a început să curgă de la data pronunțării

Deciziei nr. 685 din 17 februarie 2014 a Tribunalului București, în Dosarul nr.

23878/302/2012 și, prin urmare, cererea de revizuire formulată la data de 14

martie 2014 a fost promovată înlăuntrul termenului de o lună de zile defipt de

lege.

În plus, susține

recurenta, în dispozitivul deciziei atacate se arată că aceasta este

irevocabilă, însă dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. dispun expres

că în situația revizuirii cerute pentru hotărâri potrivnice calea de atac este

recursul.

Ca atare, apreciază

că Decizia nr. 43/R-Cont din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în

Dosarul nr. 208/46/2014, este nelegală, motiv pentru care, solicită admiterea

recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare,

conform art. 312 C. proc. civ.

Intimata SC R.L. IFN

SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității

recursului, motivat de împrejurarea că recursul a fost formulat împotriva unei

decizii irevocabile, solicitând admiterea excepției și, în consecință,

respingerea recursului, ca inadmisibil.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) și art.

299 cu referire la prevederile 322 alin. (1) pct. 7 și art. 328 C. proc. civ.,

excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata SC R.L. IFN SA prin

întâmpinare, constată că aceasta nu este întemeiată și, pe cale de consecință,

va respinge excepția invocată, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ. "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept

de apel, precum și cele date în apel".

Potrivit prevederilor

alin. (1) al art. 328 C. proc. civ.: "hotărârea dată asupra revizuirii

este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită",

iar conform alin. (2) al aceluiași text legal: "dacă revizuirea s-a cerut

pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în

care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei

hotărâre este irevocabilă".

Prin urmare,

hotărârile pronunțate în recurs ale curților de apel, ale tribunalelor, chiar

dacă se revizuiesc în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (cum este situația

de față), sunt supuse recursului, neputând fi primite susținerile intimatei

formulate în argumentarea admiterii excepției inadmisibilității prezentului

recurs.

Analizând decizia

recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile

formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele care succed:

Conform dispozițiilor

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună și

se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 și 7 C.

proc. civ., de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost

date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.

În speță,

recurenta-revizuentă apreciază în mod greșit că hotărârea recurată a fost dată

cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 324 pct. 1 C. proc.

civ., susținând că termenul de o lună a început să curgă de la data pronunțării

Deciziei nr. 685 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, în

Dosarul nr. 23878/302/2012 și, prin urmare, cererea de revizuire formulată la

data de 14 martie 2014 ar fi fost promovată înlăuntrul termenului de o lună de

zile defipt de lege.

Aceasta întrucât,

hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu este Decizia nr. 685 din 17

februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr.

23878/302/2012, ci Sentința civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr. 23878/302/2012.

În acest context,

instanța de revizuire a reținut în mod corect că legea nu impune cerința de a

se fi exercitat mai întâi calea de atac a recursului, înainte de a se recurge

la calea de atac a revizuirii, o atare soluție fiind justificată de faptul că

spre deosebire de recurs, care, în principiu, urmărește remedierea erorilor de

drept, revizuirea are drept scop, de regulă, îndreptarea erorilor în legătură

cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă, cele două căi de atac

fiind complementare și, prin urmare, putând fi fi exercitate concomitent.

Căile de atac și

termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice

împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici

părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de

la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la

modalitatea în care acestea se calculează.

În cauză, hotărârea a

cărei anulare s-a solicitat este Sentința civilă nr. 2582 din 22 martie 2013

pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr.

23878/302/2012, iar termenul legal de o lună de la comunicare prevăzut de art.

324 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă cel mai târziu de la 31 mai

2013, dată la care partea a înțeles să declare recurs împotriva sentinței ce a

format obiectul revizuirii, întrucât cel mai târziu la data respectivă se poate

considera comunicată Sentința civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei

Sectorului 5 București, aspecte ce au fost reținute cu justețe și de Curtea de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În condițiile în care

cererea de revizuire a fost formulată la data de 14 martie 2014, revizuenta a

încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat

cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul legal menționat,

împrejurare în raport de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de

tardivitate, celelalte aspecte nu au mai fost analizate, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității formulării

cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face

de prisos analiza fondului.

Nu în ultimul rând,

este de menționat că, în pofida mențiunilor cu privire la calea de atac făcute

în cuprinsul unei hotărâri, potrivit art. 261 pct. 7 C. proc. civ., esențială

este calea de atac recunoscută de lege.

Astfel, simpla

susținere a recurentei-revizuente în sensul că în dispozitivul deciziei

recurate se arată că aceasta este irevocabilă, însă dispozițiile art. 328 alin.

(2) C. proc. civ. dispun expres că în situația revizuirii cerute pentru

hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, nu poate duce în mod automat

la admiterea prezentului recurs în sensul dorit de recurentă, câtă vreme prin

această mențiune părții nu i s-a creat vreun prejudiciu procesual.

În plus, calea de

atac este dată de lege, nu de judecător, iar atunci când instanța, în aplicarea

prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., menționează în mod greșit

în hotărâre calea de atac ori termenul în care aceasta poate fi exercitată (în

speță "irevocabilă"), părților le este deschisă calea de atac

îngăduită de lege, iar nu cea eronat arătată de către judecător.

În consecință, Înalta

Curte constată că nu este incident motivul de nelegalitate instituit de pct. 9

al art. 304 C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal interpretând și aplicând corect legea, dând

o corectă eficiență textelor de lege incidente în speță, decizia recurată fiind

la adăpost de orice critică.

Pentru toate

argumentele care preced, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta

SC D.M. SRL București împotriva Deciziei nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursului.

Respinge recursul

declarat de recurenta SC D.M. SRL București împotriva Deciziei nr. 43/R-CONT

din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2015.

Procesat

de GGC - NN