ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2015

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 martie 2014 revizuenta SC D.M. SRL a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr. 23878/302/2012. În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin Decizia civilă nr. 318 din 8 martie 2012 a Tribunalului Vâlcea a fost admis recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 9975 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost modificată în parte sentința și a fost obligată SC M.R.L. IFN la plata către SC V.S. SRL a sumei de 40.898, 27 lei cu titlul de despăgubiri și cheltuieli de judecată, deși s-a invocat excepția puterii de lucru judecat pe calea recursului exercitat împotriva Sentinței civile nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Sector 5 București, pronunțată în Dosarul nr. 23878/302/2012.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Intimata R.L. IFN SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, solicitând admiterea excepției și, în consecință, respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată. Prin Decizia nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC D.M. SRL împotriva Sentinței nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr. 23878/302/2012.

Pentru a decide astfel, din verificarea informațiilor de pe portalul instanțelor, Curtea de Apel Pitești a constatat că revizuenta a declarat recurs împotriva sentinței, ce formează obiectul revizuirii deduse judecății, la data de 31 mai 2013, apreciind astfel că cel mai târziu la data respectivă se putea considera comunicată Sentința civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, moment din care a început să curgă termenul de revizuire de o lună. Întrucât cererea de revizuire dedusă judecății a fost formulată la data de 14 martie 2014, instanța a constatat nerespectarea termenului de o lună, motiv pentru care, a admis excepția tardivității cererii de revizuire. Împotriva Deciziei nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revizuenta SC D.M.

SRL București a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După un scurt istoric al cauzei, în argumentarea recursului, revizuenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ. Aceasta întrucât, susține recurenta, având în vedere regula ce stabilește ordinea exercitării căilor de atac, termenul de o lună a început să curgă de la data pronunțării Deciziei nr. 685 din 17 februarie 2014 a Tribunalului București, în Dosarul nr. 23878/302/2012 și, prin urmare, cererea de revizuire formulată la data de 14 martie 2014 a fost promovată înlăuntrul termenului de o lună de zile defipt de lege.

În plus, susține recurenta, în dispozitivul deciziei atacate se arată că aceasta este irevocabilă, însă dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. dispun expres că în situația revizuirii cerute pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul. Ca atare, apreciază că Decizia nr. 43/R-Cont din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 208/46/2014, este nelegală, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 C. proc. civ. Intimata SC R.L. IFN SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, motivat de împrejurarea că recursul a fost formulat împotriva unei decizii irevocabile, solicitând admiterea excepției și, în consecință, respingerea recursului, ca inadmisibil.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) și art. 299 cu referire la prevederile 322 alin. (1) pct. 7 și art. 328 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata SC R.L. IFN SA prin întâmpinare, constată că aceasta nu este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge excepția invocată, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel". Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 328 C. proc.

civ.: "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar conform alin. (2) al aceluiași text legal: "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă". Prin urmare, hotărârile pronunțate în recurs ale curților de apel, ale tribunalelor, chiar dacă se revizuiesc în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (cum este situația de față), sunt supuse recursului, neputând fi primite susținerile intimatei formulate în argumentarea admiterii excepției inadmisibilității prezentului recurs.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 și 7 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare. În speță, recurenta-revizuentă apreciază în mod greșit că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 324 pct. 1 C. proc.

civ., susținând că termenul de o lună a început să curgă de la data pronunțării Deciziei nr. 685 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. 23878/302/2012 și, prin urmare, cererea de revizuire formulată la data de 14 martie 2014 ar fi fost promovată înlăuntrul termenului de o lună de zile defipt de lege. Aceasta întrucât, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu este Decizia nr. 685 din 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. 23878/302/2012, ci Sentința civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr. 23878/302/2012.

În acest context, instanța de revizuire a reținut în mod corect că legea nu impune cerința de a se fi exercitat mai întâi calea de atac a recursului, înainte de a se recurge la calea de atac a revizuirii, o atare soluție fiind justificată de faptul că spre deosebire de recurs, care, în principiu, urmărește remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regulă, îndreptarea erorilor în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă, cele două căi de atac fiind complementare și, prin urmare, putând fi fi exercitate concomitent. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. În cauză, hotărârea a cărei anulare s-a solicitat este Sentința civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul nr. 23878/302/2012, iar termenul legal de o lună de la comunicare prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă cel mai târziu de la 31 mai 2013, dată la care partea a înțeles să declare recurs împotriva sentinței ce a format obiectul revizuirii, întrucât cel mai târziu la data respectivă se poate considera comunicată Sentința civilă nr. 2582 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, aspecte ce au fost reținute cu justețe și de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În condițiile în care cererea de revizuire a fost formulată la data de 14 martie 2014, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul legal menționat, împrejurare în raport de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte nu au mai fost analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului. Nu în ultimul rând, este de menționat că, în pofida mențiunilor cu privire la calea de atac făcute în cuprinsul unei hotărâri, potrivit art. 261 pct. 7 C. proc.

civ., esențială este calea de atac recunoscută de lege. Astfel, simpla susținere a recurentei-revizuente în sensul că în dispozitivul deciziei recurate se arată că aceasta este irevocabilă, însă dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. dispun expres că în situația revizuirii cerute pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, nu poate duce în mod automat la admiterea prezentului recurs în sensul dorit de recurentă, câtă vreme prin această mențiune părții nu i s-a creat vreun prejudiciu procesual. În plus, calea de atac este dată de lege, nu de judecător, iar atunci când instanța, în aplicarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., menționează în mod greșit în hotărâre calea de atac ori termenul în care aceasta poate fi exercitată (în speță "irevocabilă"), părților le este deschisă calea de atac îngăduită de lege, iar nu cea eronat arătată de către judecător.

În consecință, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de nelegalitate instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal interpretând și aplicând corect legea, dând o corectă eficiență textelor de lege incidente în speță, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică. Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC D.M. SRL București împotriva Deciziei nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității recursului. Respinge recursul declarat de recurenta SC D.M. SRL București împotriva Deciziei nr. 43/R-CONT din 13 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2015. Procesat de GGC - NN