ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2223/2015

Decizia nr. 2223/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 205 din 23 septembrie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL având ca obiect anularea Deciziei de soluționare a contestației privind procesul verbal de constatare din 21 ianuarie 2013 și a măsurii de recuperare a ajutorului de stat în sumă de 1.051.764,49 lei.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurenta a susținut că:

- i s-a refuzat nelegal administrarea probei cu martori și prin aceasta i s-a încălcat dreptul la apărare garantat de Constituție și Convenția Europeană;

- s-au aplicat greșit normele de drept material; nu s-a observat că legea nu prevede în mod explicit interdicția/procedura în cazul schimbării categoriei de păsări, referindu-se strict la respectarea celor 6 măsuri de bunăstare a păsărilor;

- societatea a fost indusă în eroare de unii angajați din cadrul B.-Centrul Județean Prahova, fiind consiliată în sensul că se poate schimba categoria păsărilor din fermă, cu îndrumarea de a semna un nou angajament; cu toate acestea, după mai mult de 7 luni s-a emis notificarea de respingere, însă dacă angajamentul era incorect nu trebuia înregistrat;

- la data efectuării controlului, cât și la data emiterii actului administrativ, schema de ajutor de stat era suspendată iar prevederile H.G. nr. 838/2010 erau lipsite de efecte juridice, fiind emis Ordinul nr. 239/2012 și, corelativ, Măsura 215 pentru bunăstarea păsărilor;

- decizia schimbării categoriei de păsări din fermă a fost determinată de un caz fortuit, constând în criza mondială și problemele de pe piața avicolă din România; nu a avut intenția de a frauda banul public, ci, dimpotrivă, de a avea o activitate profitabilă care să ajute economia.

Intimatele Agenția B. și B. Prahova au formulat întâmpinări înregistrate la 17, respectiv, 18 decembrie 2013, cu conținutul identic, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esență, intimatele au arătat că la controlul de la fața locului s-a constatat că recurenta nu are autorizație sanitar-veterinară pentru profilul de activitate „Găini rase grele” pentru care a încasat ajutorul de stat și și-a asumat voluntar Angajamentul din 30 noiembrie 2010, iar potrivit art. 4 lit. d) din H.G. nr. 838/2010 aceasta reprezintă o condiție minimă și continuă de elegibilitate. Practic, la locația din Albești Paleologu, județul Prahova s-a găsit o altă fermă, care desfășoară o activitate cu un alt proces tehnologic decât cel inițial, pentru care Direcția Sanitar Veterinară a considerat necesară emiterea unei noi autorizații.

Cu toate că a încheiat un angajament multianual cu Centrul Județean B. Prahova nu a notificat-o cu privire la modificările survenite și nu a solicitat, anterior acestora, vreun punct de vedere.

Prin încheierea pronunțată la data de 20 februarie 2015 s-a constatat, conform raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și că nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

Înalta Curte a admis în principiu recursul, dispunând ca judecata să se realizeze cu citarea părților, conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Atât recurenta, cât și intimata B. - Centrul Județean Prahova au formulat concluzii scrise, reiterându-și principalele argumente prezentate anterior în sprijinul poziției lor procesuale.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea soluției curții de apel.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a supus controlului de legalitate Decizia nr. 2165 din 7 martie 2013 prin care intimata-pârâtă B. Centrul Județean Prahova i-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare din 21 ianuarie 2013, pentru debitul de 1.051.764,49 lei către bugetul național, la care se adaugă accesoriile aferente.

Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta nu și-a respectat angajamentul de a utiliza ajutorul de stat acordat pentru categoria de păsări pentru care a aplicat, o perioadă de cinci ani, confirmând legalitatea soluției administrative de calificare a ajutorului ca fiind „necuvenit”, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din O.G nr. 14/2010.

La aceeași concluzie a ajuns și Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situația de fapt.

Astfel, la data de 30 noiembrie 2010, recurenta a semnat documentul intitulat „Angajament asumat voluntar în favoarea bunăstării păsărilor conform prevederilor art. 4 lit. b) al H.G. nr. 838/2010 cu modificările și completările ulterioare. Perioada 2010-2015 (inclusiv)”, prin care se obliga să respecte toate cele 6 măsuri prevăzute la art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 838/2010, pentru „ferma de găini producție rase grele” din com. Albești Paleologu, Județul Prahova.

În baza acestui angajament, recurenta a beneficiat de ajutor de stat, conform schemei prevăzute la art. 1 din H.G. nr. 838/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor, care la rândul său, implementează Liniile directoare comunitare privind ajutoarele în agricultură și silvicultură în perioada 2007-2013, Regulamentul (Convenția Europeană) nr. 1.698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, precum și Regulamentul (Convenția Europeană) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (Convenția Europeană) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală.

Contrar susținerilor recurentei și în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că schimbarea categoriei de păsări pentru care i s-a aprobat ajutorul de stat, din categoria „găini rase grele” în categoria „pui de carne” încalcă angajamentul asumat și nu poate fi justificată prin rațiunile de natură economică invocate.

Categoria de păsări este indicată la Anexa nr. 1 a angajamentului ca fiind „găini reproducție rase grele” și reprezintă un element esențial la calculul „sumelor acordate pentru acoperirea costurilor suplimentare și a pierderii de venituri datorate aplicării măsurilor de bunăstare a păsărilor”. Conform Anexei nr. 1 la hotărârea de guvern menționată, diferențele dintre cele două categorii de păsări sunt, din perspectiva ajutorului acordat, semnificative: total lei pentru fiecare unitate din categoria asumată: 1.362,91 lei, în timp ce din categoria modificată: 721,77.

În acest cadru, depunerea de către recurentă, pe parcursul celui de-al doilea an vizat de angajament, a unei noi cereri inițiale anuale (din 25 mai 2012), a unei noi autorizații sanitar-veterinare și a unui nou angajament asumat voluntar în favoarea bunăstării păsărilor din 25 mai 2012 pentru o altă categorie de păsări are semnificația încălcării obligațiilor asumate prin angajamentul precedent și, corelativ, a determinării incidenței prevederilor care reglementează recuperarea ajutorului de stat acordat necuvenit: art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010 și art. 19-20 din H.G. nr. 838/2010.

Recurenta nu se poate apăra invocând „sfaturile” primite de la funcționarii B. și nici cazul fortuit.

Trecând peste împrejurarea că societatea nu a fost în măsură să prezinte nici un mijloc de probă care să-i susțină afirmația că prepușii B. - Centrul Județean Prahova i-ar fi indicat să procedeze în această manieră, Înalta Curte notează că până la data depunerii noii documentații, 25 mai 2012, recurenta nu a comunicat intimatelor intenția sa de schimbare a categoriei de păsări deși aceasta a necesitat - necontestat- modificarea tehnologiei de creștere a păsărilor sub mai multe aspecte și un interval de timp semnificativ pentru adaptarea locației și a instalațiilor existente.

Procedând astfel, recurenta și-a asumat practic riscul ca în evaluarea noului angajament soluția administrativă să îi fie defavorabilă, ceea ce s-a și întâmplat, fără a putea să transfere responsabilitatea asupra autorității publice implicate în procedură, câtă vreme art. 4

1

din HG nr. 838/2010 interzice acordarea ajutoarelor de stat pentru măsurile deja aplicate.

La acest punct, instanța de recurs mai reține că nu este admisibilă proba cu martori (semnatarul celor două procese verbale de constatare a neregulilor și funcționarul care l-a supravegheat și aprobat verbal pe reprezentantul recurentei), conform art. 309 alin. (5) C. proc. civ., în condițiile în care scopul probei constă în a se demonstra că anterior întocmirii actelor atacate funcționarii B. ar fi avut o altă optică decât cea exprimată în cuprinsul acestora.

În fine, nici invocarea „cazului fortuit” nu o poate exonera pe recurentă de răspundere. Fără a analiza dacă elementele invocate se pot circumscrie „cazului fortuit”, Înalta Curte constată că prin angajamentul asumat recurenta s-a obligat să anunțe în scris B. - Centrul Județean Prahova „orice modificare adusă datelor din prezentul angajament sau cazurile de forță majoră în termen de 15 zile lucrătoare de la data producerii evenimentului sau maxim 10 zile calendaristice de la obținerea documentelor justificative”.

Or, cum s-a reținut deja, recurenta a anunțat schimbarea categoriei de păsări doar odată cu depunerea documentației aferente pentru obținerea unui nou ajutor de stat, nefiind preocupată de clarificarea situației existente în privința ajutorului de stat aflat în derulare.

Este real că recurentei nu i s-a reproșat că a schimbat condițiile în care a beneficiat de ajutorul de stat în scopul fraudării bugetului național și nici nu s-au reținut alte elemente cu conotații penale. Însă, cadrul normativ indicat anterior nu condiționează restituirea ajutorului necuvenit de dovedirea unor asemenea împrejurări, fiind suficientă constatarea făcută la controlul de la fața locului din 19 noiembrie 2012 în sensul schimbării categoriei de păsări pentru care s-a aprobat ajutorul de stat.

Cât privește emiterea în anul 2012 a unor acte administrative cu valoare normativă de către ministerul de resort, aceasta este lipsită de relevanță, în condițiile în care încălcările imputate au fost analizate prin prisma obligațiilor asumate de recurentă și a cadrului normativ în vigoare la momentul respectiv, H.G. nr. 838/2010 fiind în vigoare în întreaga perioadă de referință.

Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive apte să conducă la reformarea sentinței atacate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 205 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2015.