ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2017/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta APIA - Centrul Județean Bacău, suspendarea executării Deciziei de excludere de la plată nr. x007 din 02 februarie 2015 și a Deciziei de închidere a angajamentului nr. x din 02 februarie 2015 pentru măsura 215 - plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachet b - păsări, emise de pârâtă.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 66/2015 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean Bacău, și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de excludere de la plată nr. x007 din 2 februarie 2015 și a deciziei de închidere a angajamentului nr. x din 2 februarie 2015, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare a acelorași acte administrative.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 66/2015 din 30 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.3.1. În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanțele de fapt ale cauzei, respectiv depunerea, de către S.C. A. S.R.L., a cererii de ajutor privind măsura 215 - Plăți privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, transferul de exploatație, inclusiv a angajamentelor și declarațiilor, intervenit între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., și a arătat că actele administrative contestate au fost întocmite de instituția recurentă pentru că la data transferului S.C. A. S.R.L. nu întrunea una din condițiile de eligibilitate generale pentru accesarea angajamentului, și anume nu deținea autorizație sanitar-veterinară.

Începând cu data de 29.11.2013, autorizația din 05 iulie 2012 emisă pe numele societății S.C. A. S.R.L. nu a mai fost valabilă, întrucât, așa cum rezultă din adresa DSVSA Neamț din 18 mai 2015, administratorul societății a solicitat renunțarea la această autorizație, drept pentru care societatea respectivă nu mai putea desfășura activitatea de creștere a păsărilor în perioada 29.11.2013 - 15.04.2014.

Reclamantul nu a putut prezenta dovezi din care să rezulte faptul că Autorizația nr. x/2012 ar fi fost valabilă în perioada noiembrie 2013 - aprilie 2014 sau dacă era valabilă și la data respectivă.

A concluzionat că cererea reclamantei-intimate de suspendare a executării actelor administrative nu întrunește condițiile speciale de admisibilitate, iar documentele prezente la dosar nu puteau dovedi împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

1.3.2. La termenul din 30 mai 2017, recurenta-pârâtă a invocat motivul de recurs privind necompetența materială a Curții de Apel Bacău, arătând că, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea a două acte administrative emise de APIA - Centrul județean Bacău.

Față de acest aspect, a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre soluționare, instanței competente.

1.4. Apărările intimatei

1.4.1. Legal citată, intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A argumentat că, prin sentința civilă recurată, s-a dispus în mod legal admiterea cererii de suspendare a Deciziei de excludere de la plată nr. x007 din 2 februarie 2015 și a deciziei de închidere a angajamentului din 2 februarie 2015, emise de pârâtă, instanța analizând în mod temeinic îndeplinirea în cauză a cerințelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) și s) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a reținut corect că actele a căror suspendare se solicită au fost emise pe o interpretare dată de D.S.V.A. Neamț, cu referire la faptul că prin emiterea Autorizației sanitare-veterinare nr. x/2013, Autorizația nr. x/2012 nu ar mai fi fost valabilă, că nu s-a invocat nici un temei legal potrivit căruia o autorizație sanitară-veterinară eliberată unui agent economic și-ar pierde valabilitatea prin emiterea unei autorizații și altui agent economic și nu a depus un înscris din care să rezulte că Autorizația nr. 26/2012 ar fi fost anulată, retrasă sau suspendată.

Intimata a notificat, prin completarea formularului M3, transferul exploatației, astfel încât nu a existat nicio perioadă în care spațiul să nu fie autorizat sanitar-veterinar, chiar dacă în perioada 29.11.2013 - 16.04.2014 au fost doi deținători de autorizație, S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L.

Intimata-reclamantă, căreia i s-a transferat integral exploatația, a preluat angajamentul, fiind incidente dispozițiile art. 44 Regulamentul CE 1977/2006, care stabilesc că pentru asumarea angajamentului cesionarul trebuie să dețină autorizație sanitar-veterinară.

Cu privire la condiția pagubei iminente, instanța de fond în mod legal a reținut că intimata are credite de o valoare însemnată, în derulare, fără a dispune de fonduri suficiente pentru achitarea acestora, iar executarea actelor a căror suspendare a solicitat-o împiedică depunerea documentației de subvenții pentru anul în curs.

1.4.2. Referitor la motivul de recurs privind necompetența materială a instanței care a pronunțat hotărârea recurată, intimata-reclamantă a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., această excepție poate fi invocată doar până la primul termen de judecată pe fond. A mai arătat că acțiunea în anulare a fost soluționată pe fond de către Curtea de Apel Bacău.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 februarie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-pârât, constată următoarele:

2.2.1. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., anume când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, nu este fondat.

Argumentul intimatului, privind faptul că recurenta nu ar mai putea invoca acest motiv de casare, de ordine publică, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., este neîntemeiat, în condițiile în care excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău a fost invocată prin întâmpinarea depusă la fond, dezbătută și respinsă la termenul la care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 66/2015.

Raportat la faptul că obiectul cauzei are o componentă patrimonială, a cărei valoare depășește plafonul de 1.000.000 RON, în mod corect a stabilit Curtea de Apel Bacău, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că este competentă din punct de vedere material în a soluționa prezenta cauză.

2.2.2. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Deciziei de excludere de la plată nr. x007 din 02 februarie 2015 și a Deciziei de închidere a angajamentului nr. x din 02 februarie 2015 pentru măsura 215 - plăți în favoarea bunăstării animalelor - pachet b - păsări, emise de pârâta-recurentă.

În motivarea actelor administrative contestate s-a reținut că, începând cu data de 29.11.2013 autorizația din 05 iulie 2012 emisă de D.S.V.A. Neamț pe numele cedentului S.C. A. S.R.L. nu a mai fost valabilă, că S.C. A. S.R.L. a desfășurat activitate de creștere a păsărilor în perioada 29.11.2013 - 15.04.2014 fără a deține autorizație, nerespectând condiția general obligatorie privind deținerea autorizației sanitar-veterinare pe întreaga exploatație pe toată perioada angajamentului.

Prima instanță a admis cererea reclamantei, apreciind, în esență, că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Înalta Curte constată că, în speță, înscrisurile și argumentele reclamantei-intimate au conturat în mod convingător o situație de fapt contrară celor reținute prin actele contestate, anume faptul că exploatația a fost autorizată sanitar-veterinar inclusiv pentru perioada 29.11.2013 - 15.04.2014, împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Îndeplinirea condiției referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din punerea în executare a actelor administrative contestate, cu consecința imediată și directă a afectării grave a activității intimatei-reclamante, în contextul creditelor contractate și a fluxului de încasări și plăți.

Se mai reține și că prin Sentința civilă nr. 111/2015 din 25 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea principală formulată de S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, și, în consecință, a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 17/P/20.04.2015, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la A.P.I.A.- Centrul Județean Bacău sub nr. 1378 din 05.03.2015, Decizia de închidere a angajamentului nr. x din 2 februarie 2015 și adresa de soluționare a contestației din 30.03.2015.

A admis acțiunea conexă astfel cum a fost precizată, formulată de S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu aceeași pârâtă, și a anulat adresa din 30.03.2015, Decizia de excludere de la plată a S.C. B. S.R.L. nr. x007 din 2.02.2015, Decizia de închidere a angajamentului nr. x din 2 februarie 2015, înștiințarea din 17 februarie 2015 și adresa din 2 februarie 2015 și pe cale de consecință a obligat pârâta să emită decizii de plată în favoarea S.C. B. S.R.L. pentru anul II de angajament pentru suma de 659.394 euro și să efectueze plata.

A constatat prelungită de drept măsura suspendării dispusă în Dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015

În motivarea acestei soluții, Curtea de Apel a constatat, în esență, că reclamantele au deținut autorizație sanitară-veterinară pentru exploatație, astfel că a fost respectat angajamentul atât de S.C A. S.R.L. cât și de S.C. B. S.R.L., neputându-se reține existența unei nereguli.

Hotărârea de anulare, în primă instanță, a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind întrunirea condiției cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, reținându-se că nici motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean Bacău împotriva Sentinței nr. 66/2015 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2017.

Procesat de GGC - NN