ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3776/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 17/P din 20.04.2015 și a Procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare din 05.03.2015.

Prin precizările formulate, reclamanta a solicitat și anularea actelor premergătoare procesului-verbal, respectiv Decizia de închidere a Angajamentului nr. 597/2015 și Decizia prin care a fost soluționată contestația.

Totodată, în temeiul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a solicitat ca instanța, în caz de admitere a acțiunii, să constate că operează de drept prelungirea suspendării actelor contestate.

Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 235/32/2015, reclamanta S.C. B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, anularea Adresei nr. 13/P/16/P din 30.03.2015, Deciziei de excludere de la plată nr. b2007 din 02.02.2015, Deciziei de închidere a angajamentului nr. 596 din 02.02.2015, a Înștiințării de respingere din controlul administrativ nr. 10944 din 17 decembrie 2014, obligarea pârâtei să emită decizii de plată pentru suma de 659.394 euro și comisioanele pe care le plătește băncii C.

Totodată, reclamanta a înțeles să invoce excepția inexistenței unui act administrativ emis de un organ competent cu privire la constatarea nevalabilității autorizației sanitare-veterinare nr. 26/2012 emisă pentru S.C. A. S.R.L. și excepția nelegalității Adreselor nr. 27609 din 27 octombrie 2014 și nr. 30774 din 1 decembrie 2014, emise de DSVSA Neamț.

Ulterior, reclamanta a depus precizări prin care a solicitat, ca o consecință a constatării îndeplinirii condițiilor de eligibilitate și obligării la emiterea deciziei de plată, ca instanța să dispună obligarea pârâtei la efectuarea plății sumei de 659.394 euro.

De asemenea, a arătat că "inexistența unui act administrativ" nu reprezintă o excepție propriu-zisă, ci o apărare, neînțelegând să invoce nelegalitatea, în accepțiunea art. 4 din Legea nr. 554/2004, a adreselor emise de DSVSA Neamț deoarece nu reprezintă acte administrative.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 111 din 25 iunie 2015, a admis acțiunea principală formulată de reclamantă, a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 17/P/20.04.2015, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APIA - Centrul Județean Bacău sub nr. x din 05.03.2015, Decizia de închidere a angajamentului nr. 597 din 2.02.2015 și Adresa de soluționare a contestației nr. 13/P/16/P din 30.03.2015.

Totodată, a admis acțiunea conexă astfel cum a fost precizată, formulată de S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu aceeași pârâtă, a anulat Adresa nr. x/P/16/P din 30.03.2015, Decizia de excludere de la plată a S.C. B. S.R.L. nr. b2007 din 02.02.2015, Decizia de închidere a angajamentului nr. 5960 din 02.02.2015, Înștiințarea nr. 10944 din 17 februarie 2015 și Adresa nr. x/02.02.2015 și, în consecință, a obligat pârâta să emită decizii de plată în favoarea S.C. B. S.R.L. pentru anul II de angajament pentru suma de 659.394 euro și să efectueze plata.

De asemenea, a constatat prelungită de drept măsura suspendării dispusă în dosar nr. x/2015 și nr. x/32/2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, criticând încălcarea unor acte normative și solicitând admiterea căii de atac așa cum a fost formulată, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă critică cele reținute de prima instanță, prin considerentele aflate la pagina 13 a sentinței atacate, conform cărora:

"relevant în cauză se reține, din conținutul cererii de ajutor că, la pct. 1 la date de identificare solicitant este inserat denumire exploatație și nu denumirea agentului economic".

În aprecierea recurentei-pârâte, raționamentul instanței de fond, care are drept concluzie faptul că exploatația a fost autorizată continuu, nu este corect, întrucât prin denumirea "exploatație sau unitate", în accepțiunea legislației sanitar-veterinare nu se înțelege strict locația unde se desfășoară activitatea de creștere.

Nu poate fi separată persoana juridică a solicitantului/beneficiarului de sprijin financiar de persoana juridică ce are calitatea de operator autorizat conform legii pentru a desfășura o anumită activitate și care își asumă obligații în ceea ce privește respectarea normelor sanitar-veterinare.

În conținutul cererii de ajutor, denumirea exploatației este denumirea agentului economic ce desfășoară activitate de creștere a păsărilor, în condițiile legii, autorizat sanitar-veterinar care solicită sprijin din fonduri europene și presupune respectarea unor condiții și asumare de obligații în conformitate cu Manualul de Proceduri aprobat prin OMADR nr. 233/2013, pct. 2.1.3 și cu prevederile OMADR nr. 1438/2014.

Referitor la valabilitatea autorizației sanitar-veterinare a S.C. A. S.R.L., recurenta-pârâtă consideră că în mod greșit prima instanță a apreciat că aceasta nu a fost anulată până în prezent, iar pentru ca autorizația nr. 26/2012 să înceteze prin renunțare, era nevoie ca aceasta să fie dublată de reacția organului emitent, concretizată într-un act bilateral de retractare.

Recurenta-pârâtă consideră că autorizația sanitar-veterinară nr. 26/2012 și-a încetat valabilitatea la cererea titularului care a depus cerere în acest sens, anexând și originalul actului, fără a exista vreo dispoziție legală în sensul emiterii unui act administrativ de retractare sau a posibilității coexistenței în același timp a două autorizații.

De asemenea, prin motivele de recurs se critică aplicarea prin similitudine a prevederilor art. 12 din Ordinul nr. 57/2010, care fac trimitere la cazul în care un agent economic își schimbă denumirea.

Referitor la afirmația instanței de fond, care, la pag. 17, observă că transferul nu putea fi anulat, recurenta-pârâtă consideră că, deși operațiunea poate fi anulată numai de părți sau de instanță, aceasta nu a fost considerată valabilă, pentru că nu respectă art. 82 din Regulamentul (CE) nr. 122/2009.

Actele administrative emise de Centrul Județean Bacău sunt în conformitate cu pct. 2.3.5. și 2.3.6.2. din Manualul de Proceduri aprobat prin OMADR nr. 233/2013, conform cărora, trebuie parcurse anumite etape, iar documentele administrative se întocmesc după modelele prezentate în anexe.

Mai arată recurenta-pârâtă că, anterior solicitării din data de 17.10.2014, instituția nu avea suspiciuni referitoare la lipsa de valabilitate a autorizației, că, inițial s-a procedat la purtarea unei corespondențe cu cele două societăți și că nu are competență în ceea ce privește controlul activității direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor.

Prin întâmpinare, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului, invocând, în esență, că recursul nu este încadrat în motivele expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și faptul că se critică situația de fapt reținută de prima instanță.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar reiese faptul că intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat un ajutor în cadrul Măsurii 215 - Plăți pentru bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, motiv pentru care a semnat un angajament prin care se obliga și să "dețină autorizație sanitar-veterinară pentru toate exploatațiile de creștere a păsărilor" în perioada 2012-2017, iar "nerespectarea acestei condiții de eligibilitate, oricând pe perioada derulării angajamentului, atrage respingerea solicitării și returnarea sumelor încasate, după caz".

În data de 16.04.2014, între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. a intervenit transferul integral al exploatației.

Autoritatea recurentă a considerat că această operațiune nu poate fi luată în considerare, deoarece autorizația sanitar-veterinară emisă pentru S.C. A. S.R.L. și-a încetat valabilitatea în data de 28.11.2013, iar în data de 29.11.2013 s-a emis o nouă autorizație pentru S.C. B. S.R.L., motiv pentru care prima societate nu a avut autorizație în perioada 29.11.2013 - 15.04.2014, nu putea să-și desfășoare activitatea de creșterea păsărilor și-a încălcat angajamentele asumate, iar ajutorul trebuie recuperat.

Soluția propusă de recurenta-pârâtă se bazează pe interpretarea formală a normelor legale incidente cauzei fără să le aplice la situația concretă.

Astfel, conform actelor de la dosar, rezultă că cele două societăți au intenționat să efectueze transferul exploatației în luna septembrie 2013.

Datorită unor împrejurări obiective, formalitățile legale nu au putut să fie efectuate până în luna aprilie 2014, când a fost notificată recurenta-pârâtă.

În vederea transferării exploatației, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost nevoită să arate autorității competente emitente a autorizației sanitar-veterinare că înțelege să nu se mai folosească de acest document, motiv pentru care în data de 29.11.2013 a fost eliberată o altă autorizație sanitar-veterinară pe numele S.C. B. S.R.L..

DSVSA Neamț, autoritatea competentă pentru emiterea autorizației sanitar-veterinară nu a anulat autorizația S.C. A. S.R.L. și nici nu a luat act de renunțarea la aceasta.

Abia prin adresa din 18.05.2015, la cererea recurentei-pârâte, a emis un punct de vedere în sensul că societatea a renunțat la autorizație, iar recurenta a considerat astfel că, începând cu data de 29.11.2013, S.C. A. S.R.L. a desfășurat activitate de creștere a puilor nefiind autorizată sanitar-veterinar.

Or, o atare interpretare atât a elementelor de fapt, cât și a normelor legale incidente, este greșită.

În realitate, S.C. A. S.R.L. și-a continuat activitatea de creștere a puilor, deoarece autorizația sa era valabilă timp de 5 ani, iar după efectuarea formalităților de transfer a exploatației, activitatea a fost continuată de cea de-a doua societate, de asemenea, autorizată.

Înalta Curte constată că în data de 28.11.2013, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a dorit să realizeze formalitățile de transfer a exploatației, însă acest aspect nu s-a putut realiza și, în vederea efectuării operațiunii a fost nevoită (și nu de bunăvoie) să arată că nu dorește să mai continue activitatea deoarece, astfel cum a precizat și DSVSA Neamț, nu poate fi emisă o altă autorizație, cât timp prima autorizație sanitar-veterinară este folosită de o altă societate.

Se remarcă faptul că, potrivit legislației interne, nu pot coexista nouă autorizații sanitar-veterinare pentru aceeași exploatație, însă în vederea transferului de exploatație, tot în conformitate cu legea internă, dar și cu reglementările europene, ambele societăți sunt obligate să arate care este numărul autorizației ce le-a fost emisă, ceea ce reprezintă o neconcordanță clară a legislației specifice.

Prin urmare, dispozițiile invocate de recurenta-pârâtă, respectiv, pct. 6 lit. A) - Criterii de eligibilitate generale din Ghidul Solicitantului aprobat prin Decizia APIA nr. 156/2013, pct. 2.1.3. din Manualul de Proceduri aprobat prin OMADR nr. 233/2013, art. 82 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 și pct. 2.3.6.2 din Manualul de Proceduri a fost respectat de intimatele-reclamante deoarece ambele societăți au deținut/dețin autorizație sanitar-veterinară pentru perioada în care și-au desfășurat activitatea în cadrul exploatației de creștere a puilor.

Față de acestea și ținând seama că prin motivele de recurs nu s-au adus critici celorlalte aspecte care au condus la admiterea acțiunilor conexe, respectiv nemotivarea actului administrativ, inexistența unei note de constatare/proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. și lipsa prejudiciului, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău împotriva sentinței nr. 111 din 25 iunie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2017.