ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1509/2017

Asupra recursului de față

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. x/29.09.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.07.2014 emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În cadrul cererii de anulare reclamanta a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrative mai susmenționate, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 12 februarie 2015, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.07.2014, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceluiași proces-verbal.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă dezvoltă critici vizând încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existența cazului bine-justificat și iminența producerii unei pagube.

1) Prima critică formulată de recurenta-pârâtă vizează faptul că prima instanță, prin considerentele menționate în hotărâre a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Susține, în esență, că aspectele reținute de prima instanță de fond în susținerea cazului bine justificat nu se pot încadra în categoria acelor circumstanțe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noțiuni și care, astfel cum s-a reținut în jurisprudența constantă, se pot referi la necompetența autorității care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul, ori astfel de situații care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei. Or, în cauză, a analiza temeinicia susținerilor initmatei-reclamante legate de4 nedovedirea neregulilor menționate în titlu de creabnță, echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalității sau dimpotrivă a nelegalității actului administrativ, instanța pronunțându-se asupra probelor de vizează fondul litigiului.

2) A doua critică adusă încheierii recurate are în vedere aprecierile instanței de fond privind paguba iminentă. Susține recurenta-pârâtă că executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004 . Chiar dacă din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, din punct de vedere juridic, însă, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Mai afirmă recurenta-pârâtă că recuperarea prejudiciului produs din culpa intimatei-reclamante este obligatorie pentru derularea FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

În concluzie, solicită instanței de recurs să rețină cauza spre rejudecare și să respingă cererea de suspendare formulată de S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente.

Prin Procesul de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25.07.2014 s-a solicitat recuperarea ajutorului financiar în valoare de 670.906,70 RON, reținându-se ca temei de drept art. 11, 17 și art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 dispoziții ce ar corespunde încălcării regulilor privind conflictul de interese și cele privind realitatea cheltuielilor solicitate spre decontare la Agenție în cazul selecției de oferte organizate de reclamant pentru atribuirea contractului de lucrări - arhitectura, unde a fost declarat câștigător ofertantul S.C. B. S.R.L.

Prin decizia de soluționare a contestației nr. x/29.09.2014 s-a respins contestația formulată de S.C. "A." S.R.L. formulată împotriva procesului-verbal menționat anterior.

Recurenta-reclamantă a formulat acțiune în anularea actelor administrativ-fiscale, menționate mai sus, în cadrul căreia a solicitat suspendarea executării acestora, în temeiul dispozițiilor art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Curtea de Apel Bacău a admis în parte acțiunea, în sensul că a pronunțat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.07.2014, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea aceluiași proces-verbal, reținând că decizia de soluționare a contestației nu este un act susceptibil a fi pus în executare.

Criticile dezvoltate prin cererea de recurs, vizează, în primul rând, faptul că prima instanță în analiza cazului bine justificat s-a raportat la aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale actului administrativ a cărui suspendare se solicită, ce țineau de fondul cauzei

Înalta Curte are în vedere, în primul rând dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Condiția existenței cazului "bine justificat", sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că, prin considerentele hotărârii atacate, prima instanță a înțeles să analizeze condiția existenței pagubei iminente, raportându-se la aparența de nelegalitate cu privire la constatările din actul de control referitoare la încălcarea regulilor privind realitatea cheltuielilor solicitate spre decontare Agenției, în sensul că reclamanta a solicitat decontarea facturilor emise de S.C. B. S.R.L. pentru încasarea contravalorii unor lucrări care au fost executate în realitate de S.C. C. S.R.L.

În verificarea acestui aspect, prima instanță nu a făcut vreo referire la motivele de netemeinicie și nelegalitate dezvoltate de reclamantă în acțiunea privind anularea actului de control, ci, s-a raportat la situația, potrivit căreia, la momentul soluționării cererii de suspendare, încă nu era clarificată situația cheltuielilor și decontării facturilor emise de S.C. B. S.R.L. către S.C. A. S.R.L., pe rolul Tribunalului Bacău existând litigiu ce face obiectul Dosarului nr. x/2011 în legătură cu plata contravalorii lucrărilor executate în baza contractului nr. x/2007.

Așadar, acesta a fost singurul considerent pe care prima instanță și-a întemeiat raționamentul și convingerea că în speță s-a făcut dovada existenței cazului bine justificat, raționament împărtășit și de instanța de control judiciar.

Raportat la probele administrate Înalta Curte constată că, reclamanta a indicat și argumentat suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat.

În ceea ce privește cea de a doua critică referitoare la condiția iminenței producerii unei pagube, prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de "pagubă iminentă" are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte reține că și această condiție este îndeplinită în raport de impactul pe care valoarea debitului îl are asupra activității societății reclamante, impact dovedit cu actele depuse la dosar referitoare la numărul de salariați, contractele de credit în derulare, iar din balanța contabilă rezultă că fondurile sunt insuficiente pentru plata datoriilor, astfel cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond.

Raționamentul juridic al Înaltei Curți dezvoltat anterior este confirmat chiar de Curtea de Apel Bacău, care prin sentința nr. 46 din 12 mai 2016 a soluționat fondul cauzei, în sensul admiterii acțiunii formulate de S.C. A. S.R.L. și anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de pârâta A.F.I.R.

În acest context, principiile consacrate de Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă sunt pe deplin respectate, soluția de suspendare a executării fiind de natură a preveni aplicarea arbitrară a legii și crearea unei pagube semnificative, dificil de reparat, în patrimoniul societății reclamante.

Temeiul legal al soluției pronunțată în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva încheierii din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2017.