ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3117/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3117/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Neamț, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.09.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 29026 din 25 august 2014 emise de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 iunie 2014.
Prin sentința civilă nr. 437 din 25 martie 2015, Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că actul atacat este emis de o autoritatea publică centrală.
Soluția primei instanțe
Prin sentința nr. 99 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost anulată decizia de soluționare a contestației administrative din 04 august 2014 emisă de AFIR și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 iunie 2014.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea în totalitate a hotărârii.
Recurenta apreciază că instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentul CE nr. 2988/1995, contractul de finanțare, H.G. nr. 224/2006 și Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312. Se arată că a rezultat din actele care au stat la baza emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 iunie 2014 faptul că intimata S.C. A. S.R.L. înregistrează obligații de plată restante către Banca B.
Din aceste considerente echipa de control, care a încheiat procesul-verbal în discuție, a considerat că intimata a încălcat criteriul de eligibilitate EG3-"Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate(anexa 4.3)". Astfel, recurenta arată că beneficiarul Măsurii 312 din cadrul Programului FEADR, S.C. A. S.R.L., a înregistrat obligații de plată restante către Banca B., pentru care s-au demarat procedurile de executare silită, apreciind că nu mai sunt respectate de către beneficiar condițiile în baza cărora s-a acordat sprijinul financiar nerambursabil, conform descrierilor și angajamentelor asumate prin cererea de finanțare și contractul de finanțare.
Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. A. S.R.L. arată că în realitate recurenta nu aduce critici de nelegalitate, ci reiterează aceleași argumente din apărările formulate la fond prin întâmpinare, motiv pentru care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
II. Procedura de soluționare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24.02.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 29.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
Cu privire la fondul recursului
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Criticile formulate de recurentă nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, care reține corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către instanța de primă jurisdicție la situația de fapt dedusă judecății, motiv pentru care hotărârea primei instanțe va fi menținută ca legală, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că a fost efectuat un control ex post de către Biroul Control Proiecte Finalizate al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 N-E Iași, în data de 9.12.2013, la locul de realizare a proiectului în comuna Dobreni, județul Neamț, iar organul de control a reținut că beneficiarul nu a pus la dispoziție documentele necesare stabilirii eligibilității.
Ulterior acestui moment beneficiarul a transmis o parte din documente, iar organul de control a reținut că nu s-a făcut dovada achitării ratelor către Banca B., de la care beneficiarul a luat împrumut pentru a realiza investiția prin Program FEADR. Astfel, s-a reținut că prin neprezentarea niciunui document din care să rezulte un grafic de eșalonare a datoriilor cu unitatea bancară sau achitarea acestora, beneficiarul nu a demonstrat viabilitatea proiectului, încălcându-se astfel criteriul de eligibilitate EG3- Microîntreprinderea trebuie să nu fie în dificultate(anexa 4.3).
A concluzionat organul de control că prin neregulile constatate, reclamanta a încălcat obligațiile contractuale asumate prin contractul de finanțare din 30 mai 2011, precum și dispozițiile legale aplicabile, respectiv O.U.G. nr. 13/2006 și Programul Național de Dezvoltare Rurală.
Analizând dispozițiile legale aplicabile cauzei și contractul de finanțare invocat, instanța de control judiciar reține, în deplin acord cu considerentele instanței de fond, că recurenta a aplicat o măsură radicală fără analiza detaliată, aplicată și argumentată a tuturor condițiilor definite de Ghidul solicitantului pentru încadrarea unei întreprinderi în dificultate.
Astfel, recurenta a calificat reclamanta ca fiind microîntreprindere în dificultate numai pentru considerentul că societatea a acumulat datorii, deși acest fapt trebuia analizat împreună cu celelalte simptome prezentate în Ghidul solicitantului, care precizează în dispozițiile din cap. 4 pct. 4.3 teza finală faptul că "chiar în cazul în care nici una din condițiile a) sau b) nu este îndeplinită, o firmă este considerată în dificultate când prezintă simultan următoarele simtome: cifra de afaceri este în scădere, înregistrează pierderi, acumulează datorii, scade fluxul în numerar."
Or, organul de control nu a analizat îndeplinirea simultană a parametrilor indicați mai sus, ci, constatând faptul că societatea a acumulat datorii, a apreciat că intimata-reclamantă este o societate în dificultate și a dispus retragerea finanțării, măsură sancționată în mod corect de instanța de fond, întrucât încalcă dispozițiile legale.
Măsura dispusă de recurentă nu poate fi acceptată având în vedere și prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 care definesc neregularitatea, ca fiind orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Or, autoritatea recurentă nu a demonstrat existența unei neregularități, ci, dimpotrivă, a aplicat în mod nelegal măsura restituirii finanțării, deși nu a procedat la analiza detaliată, cumulativă și argumentată a condițiilor prezentate în contractul de finanțare, pentru încadrarea intimatei-reclamante în categoria unei microîntreprinderi în dificultate.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 99/2015 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.