ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1611/2015

Decizia nr. 1611/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Piatra Neamț, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.:

(i) anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 aprilie 2012 privind proiectul S.M.I.S., cu titlul ”Modernizare strada ... din Municipiul Piatra Neamț care asigură singura ieșire din oraș spre zona de Nord-Vest a județului Neamț”, beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamț;

(ii) suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 aprilie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, și suspendarea executării pornite prin somația nr. 27/1/2012/70964;

(iii) anularea Deciziei nr. 115 din 12 iunie 2012 de soluționare a contestației administrative.

Prin Încheierea din 25 octombrie 2012, pronunțată în Dosar nr. x/32/2012, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 aprilie 2012.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul Municipiul Piatra Neamț, iar prin Decizia nr. 5358 din 22 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2012/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a casat hotărârea instanței de fond, cu trimitere spre rejudecare, pentru lipsa din dosar a încheierii de dezbateri.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr. x/32/2012/a1/*.

Prin sentința civilă nr. 75 din 29 mai 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Conturi a României și, în consecință, a respins față de această pârâtă cererea de suspendare executare act administrativ.

A admis cererea de suspendare a Notei de constatare din 5 aprilie 2012 și a executării pornite prin somația nr. 27/1/2012/70964, formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamț - prin primar în cauza privind acțiunea promovată de acesta în contradictoriu cu pârâtele B. și C., în sensul că a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 17 aprilie 2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, având ca obiect anularea aceluiași act administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat, mai întâi, că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, având în vedere că obiectul cauzei de față este suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 aprilie 2012, emisă de A., numai acest pârât având căderea de a executa obligația stabilită prin actul administrativ.

Analizând fondul cauzei, în raport de actele dosarului și de dispozițiile art. 14 - 15 din Legea 554/2004, prima instanță a reținut îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ce privește cazul bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, s/a constatat că prin sentința nr. 280 din 13 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2012, s-a admis acțiunea de fond, în sensul că s-a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 aprilie 2012, soluție care poate fi considerată ca o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, în sensul prevăzut de sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ce privește paguba iminentă, aceasta este justificată prin cuantumul relativ ridicat al sumei de executat, pentru care reclamanta ar avea nevoie de alocări suplimentare din bugetul local, de natură a afecta bugetul localității.

Împotriva sentinței civile nr. 75 din 29 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul A., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulate de Unitatea Administrativ Teritoriale Piatra Neamț, ca nefondată.

În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că dispozitivul sentinței este contradictoriu, în sensul în care la pag. 5 alin. (2) din sentință instanța de fond a arătat că ”admite cererea reclamantei de suspendare a Notei de constatare din 5 aprilie 2012”, iar la alin. (3) din aceeași sentință ”dispune suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 17 aprilie 2012.”

Recurentul a argumentat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, anume a admis cererea de suspendare a executării pornite prin somația nr. 27/1/2012/70964, deși acest capăt de cerere nu a fost formulat niciodată.

În fine, a mai argumentat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea, în condițiile în care sentința civilă invocată de către instanța de fond a fost casată și, prin urmare, a fost lipsită de efecte, iar instanța de fond nu a motivat corespunzător în ce ar consta paguba iminentă suferită de către intimat.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului - pârât, reține că nu subzistă în cauză motive legale de casare a hotărârii recurate, în considerarea celor în continuare arătate.

Mai întâi, se constată că, prin Încheierea din data de 8 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din minuta și dispozitivul sentinței nr. 75 din 29 mai 2014, în sensul că la paragraful 3, numărul Notei de constatare se va trece din 5 aprilie 2012, cum este corect, în loc de 17 aprilie 2012, cum din eroare s-a trecut, astfel încât susținerile recurentului privind existența unor dispoziții contradictorii în sentința contestată sunt lipsite de suport.

Motivul de recurs întemeiat pe faptul că instanța de fond ar fi acordat mai mult decât s-a cerut este, de asemenea, neîntemeiat, în condițiile în care, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul-intimat Municipiul Piatra Neamț, prin primar, a solicitat atât suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 aprilie 2012, cât și suspendarea executării pornite prin somația nr. 27/1/2012/70964.

În continuare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

În speță, judecătorul fondului a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă, reținând ca îndeplinite în cauză condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Înalta Curte nu se va mai raporta, însă, sub aspectul cazului bine justificat, la sentința civilă nr. 280 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/32/2012, prin care s-a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 aprilie 2012, soluție desființată de către instanța de control judiciar, care a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Se reține însă că, în cauză, activitatea de control s-a desfășurat în baza Raportului de audit al Autorității de Audit din 22 decembrie 2011, moment de la care a început efectiv activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare.

Activitatea de control-audit a avut ca obiect exclusiv verificarea și analizarea atribuirii, încheierii și executării unor contracte din prima jumătate a anului 2010, contractele care fac obiectul notei de constatare fiind încheiate după cum urmează: contractul de servicii la data de 17 martie 2010; contractul de servicii la data de 26 martie 2010; contractul de lucrări la data de 05 mai 2010, pentru toate reținându-se că au fost atribuite fără organizarea unei licitații adecvate.

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 05 aprilie 2012 a fost emisă în baza recomandărilor formulate de către Autoritatea de Audit în Raportul de audit de operațiuni pentru P.O.R. din 22 decembrie 2011, prin preluarea constatărilor, concluziilor și corecțiilor propuse, având ca temei juridic O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 925/2006 și O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte constată că organul de control a considerat incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, care intrase în vigoare la data de 30 iunie 2011, deși fapta fusese săvârșită sub imperiul O.G. nr. 79/2003, făcând aplicarea art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, care prevedea că pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.

Însă, prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2014 și declarat neconstituțional art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța constituțională a reținut că legiuitorul, configurând dispozițiile tranzitorii ale

art. 66

din O.U.G. nr. 66/2011, a ales drept criteriu pentru rezolvarea situațiilor tranzitorii existența în curs de desfășurare a unor activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în sensul că pentru aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G.

nr. 79/2003

se aplică această ordonanță numai dacă activitățile menționate sunt în curs desfășurare. În schimb, dacă aceste activități nu sunt în curs de desfășurare, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G.

nr. 79/2003

se realizează prin prisma noilor prevederi. Or, cele două acte normative cuprind, în privința activităților de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reguli de drept substanțiale specifice, astfel încât, optând pentru un asemenea criteriu, legiuitorul a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o

lege

ulterioară, străină acestuia.

Urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G.

nr. 79/2003

cu cele ale O.U.G.

nr. 66/2011

, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În consecință, examinând cauza din această perspectivă, Înalta Curte reține că există împrejurări

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat

, circumscrise cazului bine justificat, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt fondate, față de cuantumul sumei pretinse și faptul că au fost luate măsuri concrete în vederea executării.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 75 din 29 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.