ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3354/2015

Decizia nr. 3354/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea a actului administrativ unilateral - titlul de creanță, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, nr. înregistrare MDRT CA-11325 din 12 februarie 2013/Primăria Piatra Neamț 8274 din 25 februarie 2013, emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anexată în OPIS-ul însoțitor cu nr. 1. ca fiind nelegală și netemeinică, anularea deciziei nr. 136 din 23 aprilie 2013 de soluționare a contestației administrative, consecință a anularii actului atacat prin prezenta cerere și anterior prin Contestația administrativă, anexată în OPIS-ul însoțitor cu nr. 2.

S-a solicitat de asemenea Curții de Apel Bacău, în aplicarea art. 15 alin. (1) cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ atacat nota de constatare CA-11325 din 12 februarie 2013 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 217 din 19 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Notei de constatare CA-11325/12.02.2013 formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamț - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 217 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 din noul C. proc. civ..

Recurentul și-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ., însă argumentele prezentate ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ.

Referitor la criticile aduse sentinței de fond, prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

Arată în continuare, că referitor la caracterul executoriu al actului administrativ ca și argumente prezentare de reclamantă în susținerea cererii de suspendare reprezintă motive temeinice de natură a crea a îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului contestat.

Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a arătat că este îndeplinită, având în vedere că din dovezile depuse la dosar s-a probat iminența producerii pagubei invocate.

În fine, s-a susținut că prin executarea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminentă nu reprezintă un argument suficient care să conducă la concluzia că această cerință ar fi îndeplinită.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 15 septembrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat de reclamantul Municipiul Piatra Neamț, prin Primar, ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, precum și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea ori casarea acesteia.

Recurentul-reclamant Municipiul Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a învestit instanța de judecată cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ fiscal, respectiv nota de constatare CA-11325 din 12 februarie 2013 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin această notă de constatare s-au stabilit în sarcina sa obligații suplimentare către bugetul de stat în valoare totală de 3.135.078,18 lei.

Verificând îndeplinirea celor două condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care trimit dispozițiile art. 15 din același act normativ, „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”, Curtea de apel a ajuns la concluzia că cererea de suspendare este neîntemeiată.

Această concluzie este corectă, ea fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Argumentând soluția preconizată și răspunzând punctual, în același timp, criticilor recurentei, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la „cazul bine justificat”

Argumentele recurentei nu pot fi primite în contextul în care în cuprinsul considerentelor sentinței s-a reținut de mai multe ori că instanța este limitată la a examina „aparența de nelegalitate” ori „aparența unei greșeli privind interpretarea prevederilor legale și contractuale”, etc., nu se regăsesc pe tărâmul procedurii reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Fără a tranșa problemele litigioase ale raportului juridic fiscal în care sunt angrenate părțile, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că „îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ” presupune cu necesitate „pipăirea” fondului.

Este exact ceea ce judecătorul de la curtea de apel a făcut, din multitudinea de critici formulate de reclamantă, decelând două motive de aparentă nelegalitate a actelor administrativ fiscale, decurgând din faptele și actele juridice sancționate, încheierea contractului făcându-se în septembrie 2010, cu aplicarea O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Înalta Curte remarcă faptul că recurenta nu a combătut în niciun mod argumentele redate de judecătorul fondului, recursul său cuprinzând considerații cu caracter general privind prezumția de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Or, acceptând punctul său de vedere se ajunge la situația absurdă că dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 nu ar mai putea conduce niciodată la admiterea unei cereri de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, ceea ce, în mod evident, nu poate fi primit.

Conchizând în această privință, Înalta Curte reține că, într-adevăr, nu există dubii serioase în privința modului în care s-au stabilit efectele, în nota de constatare, titlu de creanță în accepțiunea O.U.G. nr. 66/2011, CA-11325 din 12 februarie 2013 înregistrată la U.A.T. Municipiul Piatra Neamț cu nr. 8274 din 25 februarie 2013, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, o corecție financiară în executarea contractului de finanțare nr. 776 din 16 iunie 2010.

Spunem că toate aceste aspecte urmează a se clarifica în cadrul acțiunii în anulare, elementele reținute fiind însă suficiente pentru a concluziona că este nu îndeplinită condiția „cazului bine justificat”.

Referitor la „paguba iminentă”

La acest punct, Înalta Curte reține că aspectele învederate de recurentă în privința elementelor probatorii sunt complet lipsite de fundament.

La prima instanță s-au administrat probe cu înscrisuri din care a rezultat că executarea silită a început.

În plus, după cum judicios a remarcat judecătorul de la curtea de apel, aceasta condiție este improbabilă, întrucât prin art. 2 alin. (2) și (4) din O.G. nr. 14/2013 s-a prevăzut expres de legiuitor că sumele care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite în aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 se vor suporta de la bugetul de stat.

Toate aceste împrejurări justifică neîndeplinirea condiției „pagubei iminente”, ele fiind apreciate corespunzător de prima instanță.

Mai mult decât atât, nu există nicio premisă de drept și de fapt care să ducă la concluzia iminenței producerii unei pagube în patrimoniul recurentului și care ar putea conduce la perturbarea gravă a funcționării acestei autorități publice; pe de altă în care recurentul-reclamant nu a făcut dovada că prin întreruperea activității de reabilitare s-ar întrerupe însăși funcționarea centrelor sociale reabilitate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat, reținând că sunt neîndeplinite condițiile legale pentru acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Piatra Neamț, prin Primar, împotriva sentinței nr. 217 din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2015.