ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6412/2013

Decizia nr. 6412/2013

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată în cadrul Dosarului nr. x/280/2007 al Judecătoriei Pitești, secția civilă, cerere disjunsă și care a făcut obiectul Dosarului nr. x/280/2011 al aceleiași instanțe, care a declinat, prin Sentința civilă nr. 740 din 28 ianuarie 2011, competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cerere înregistrată sub același număr de dosar pe rolul curții de apel la data de 1 aprilie 2011 și precizată la 24 octombrie 2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții SC "B." SA, C., Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, solicitând să se constate nulitatea absolută a:

Prin cererea conexă formulată în cadrul Dosarului nr. x/280/2007 al Judecătoriei Pitești, secția civilă, cerere disjunsă și care a făcut obiectul Dosarului nr. x/280/2011 al aceleiași instanțe, care a declinat, prin Sentința civilă nr. 739 din 28 ianuarie 2011, competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cerere înregistrată sub același număr de dosar pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 1 aprilie 2011 și precizată la 24 octombrie 2011, reclamantul G. a chemat în judecată pe pârâții, SC "B." SA, C., Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, solicitând să se constate nulitatea absolută a:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2011 s-a dispus conexarea celor două cereri.

Prin întâmpinare, pârâta SC "B." SA a invocat excepția tardivității formulării cererii principale și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea conexă.

Prin întâmpinare, pârâta C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, în considerarea faptului că numai părțile raportului de drept administrativ dedus judecății au calitate procesuală pasivă în cauză, în timp ce organele de conducere ale unei persoane juridice (pârâta fiind director general al SC "B." SA) nu au calitate procesuală în litigiile în care figurează ca părți persoanele juridice pe care le reprezintă.

De asemenea, a susținut excepțiile invocate de pârâta SC "B." SA.

Curtea de apel a pus în vedere reclamanților să precizeze pe care dintre cele două capete de cerere au chemat în judecată pe fiecare dintre pârâți, obligație căreia nu s-au conformat reclamanții.

Prima instanță a invocat, la rândul său, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în privința capătului 2 al cererii principale referitor la anularea Anexei 22 la H.G. nr. 1705/2006, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie raportat la întreaga cerere conexă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Ministrul Economiei pe capătul 2 al cererii conexe referitor la anularea Anexei 22 la H.G. nr. 1705/2006.

Hotărârea și considerentele Curții de Apel

Prin Sentința civilă nr. 1904 din 16 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării capătului I al cererii principale, referitor la anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 22 mai 2000.

A respins capătul I al cererii principale formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții SC "B." SA, C., Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, ca tardiv formulat.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în privința capătului II al cererii principale, referitor la anularea anexei nr. 22 a H.G. nr. 1705/2006.

A respins capătul II al cererii principale, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția autorității de lucru judecat.

A respins capătul I al cererii conexe formulată de reclamantul G., în contradictoriu cu pârâții SC "B." SA, C., Ministerul Economiei, pentru existența autorității de lucru judecat.

A respins capătul II al cererii conexe formulat în contradictoriu cu pârâtul SC "B." SA, pentru existența autorității de lucru judecat.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie.

A respins cererea conexă formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministrul Economiei pe capătul II al cererii conexe.

A respins capătul II al cererii conexe formulat în contradictoriu cu acești pârâți, ca îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

- În ceea ce privește cererea principală, se dovedește întemeiată excepția tardivității formulării capătului I al cererii, referitor la anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria D. din 22 mai 2000 emis de Ministerul Mediului și Comerțului în favoarea SC B. SA, întrucât potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ individual, cererea în anulare poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau de la data luării la cunoștință asupra conținutului actului, după caz.

Coroborând situația de fapt în cauză cu dispoziția art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că la data formulării cererii principale, termenul de decădere de un an era împlinit, el începând să curgă de la data asigurării publicității actului administrativ (care, în cazul de față, este totodată titlul atestând dreptul de proprietate al beneficiarului său), prin înscrierea lui în cartea funciară, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996, înscriere care a avut loc etapizat, în anii 2001 - 2003.

- Întemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților în privința capătului II al cererii principale, referitor la anularea Anexei 22 la H.G. nr. 1705/2006, întrucât acest act administrativ este emis de Guvernul României și se referă la inventarul bunurilor din domeniul public al statului. Pârâții chemați în judecată neavând legătură nici cu emiterea și nici cu efectele produse de acest act administrativ, legitimarea lor procesuală pasivă nu este justificată în cauză.

- Cât privește cererea conexă, analizând excepția autorității de lucru judecat a capătului I de cerere, prima instanță a constatat că aceasta este întemeiată, în considerarea Sentinței civile nr. 1037 din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă, precum și a Sentinței civile nr. 3282 din 9 mai 2011 a aceleiași instanțe, rămasă irevocabilă. Prin aceste hotărâri judecătorești, în două rânduri, cererea reclamantului de constatare nulitate/anulare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria D. din 22 mai 2000 a fost respinsă, ca tardiv formulată.

Aplicând prevederile art. 1200 - 1201 din vechiul C. civ., Curtea de apel a respins capătul I al cererii conexe formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâții anterior menționați și care au participat și la judecățile anterioare, pentru existența autorității de lucru judecat, care împiedică reiterarea unei pretenții în condițiile în care asupra acesteia s-au pronunțat deja irevocabil instanțele judecătorești pe temeiul unei excepții de fond peremptorii.

A mai reținut prima instanță că aceeași excepție a autorității de lucru judecat se opune în cazul cererii conexe și capătului II al cererii formulat în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, față de existența Sentinței civile nr. 2724 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă, prin care cererea aceluiași reclamant formulată în contradictoriu atât cu Guvernul României cât și cu antecesoarea pârâtei, SC "B." SA, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de apel a constatat fondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie relativ la ambele capete ale cererii conexe, calitatea procesuală pasivă a acestui pârât nefiind justificată în cauză, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive și în ceea ce-i privește pe ceilalți pârâți, pe capătul II al cererii conexe, pentru aceleași considerente arătate în motivarea excepției similare opuse capătului II al cererii principale.

II. Cererile de recurs formulate de recurenții-reclamanți

Împotriva sentinței Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat cereri de recurs reclamanții A. și G., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, fără a indica în drept vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cererile de recurs cuprind critici similare și chiar identice referitoare la sentința pronunțată, argumentele aduse în susținerea căii de atac reprezentând reiterări ale susținerilor formulate în fața instanței de fond, cu trimitere la anumite file din dosarul curții de apel, fără a fi combătute în mod expres considerentele primei instanțe cu privire la excepțiile în temeiul cărora, a fost respins demersul judiciar al reclamanților.

În esență, susțin recurenții că, în mod greșit, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cererilor conexe de chemare în judecată, în condițiile în care la dosar au fost depuse înscrisuri, precum și hotărâri judecătorești, din care rezultă temeinicia pretențiilor deduse judecății.

Recurenții-reclamanți critică sentința instanței de fond și sub aspectul nesoluționării capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor, respectiv la "calculul drepturilor prevăzute de lege privind terenurile proprietate privată ocupate de obiective petroliere".

Hotărârea și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererile de recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și din perspectiva dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

a. Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de către reclamanta A., referitoare la nulitatea absolută a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria D. din 22 mai 2000 și la excepția autorității de lucru judecat a aceleiași cereri formulate de reclamantul G., Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod legal, a admis cele două excepții, respingând ca atare cererile conexate.

Astfel, cererea prin care reclamanta A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria D. din 22 mai 2000 emis pe numele SC "B." SA și a Anexei nr. 22 a H.G. 1705/2006, a fost formulată în fața Judecătoriei Pitești la data de 12 februarie 2010.

Or, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni (termen de prescripție potrivit alin. (5)).

Alin. (2) al art. 11 Legea contenciosului administrativ prevede: "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz". În acest din urmă caz, termenul de un an este de decădere (potrivit alin. (5) al art. 11) nesusceptibil de întrerupere sau suspendare.

Având în vedere faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria D. din 2000 a fost înscris în Cartea Funciară a comunei H. prin Încheierile de întabulare din 13 decembrie 2001, 28 decembrie 2001, 16 mai 2002, 30 mai 2002, 24 octombrie 2003, 24 octombrie 2003, 28 octombrie 2003, 28 noiembrie 2003, dreptul de proprietate al B. SA, a devenit opozabil erga omnes încă din 13 decembrie 2001.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 la situația concretă a speței, rezultată din actele dosarului, Înalta Curte constată că la Dosarul nr. x/280/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, se află "Notificarea" din 27 martie 2001, formulată prin executor judecătoresc de reclamanta A. către SNP "B." SA, prin care petenta solicita restituirea "imobilelor terenuri cu destinație specială folosite de societate pentru exploatările petroliere, terenuri situate în comuna H. (…)".

Prin urmare, reclamanta A. avea cunoștință de situația, potrivit căreia, SC "B

.

" SA (fosta SNP "B." SA) avea calitatea de "persoană juridică deținătoare" a terenurilor vizate de cererea de restituire, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții, față de momentul formulării cererii privind constatarea nulității certificatului de către reclamantă, la data de 12 februarie 2010, rezultă fără putință de tăgadă, că termenul de decădere de 1 an de zile a fost cu mult depășit.

De altfel, sub acest aspect, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, în ceea ce îl privește de reclamantul G., s-a pronunțat Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 1037 din 31 mai 2005, care a respins cererea reclamantului, având același obiect (anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate), ca tardiv formulată, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut această soluție prin respingerea recursului, astfel încât, asupra cererii acestuia există autoritate de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul că o cerere nu poate fi judecată, în mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu poate fi contrazisă de o alta hotărâre ulterioară (res judicata pro veritate habetur).

Problemele de drept care se impun în prezentul litigiu sunt identice cu cele dezlegate prin Decizia nr. 1037 din 31 mai 2005, irevocabilă, astfel că, în situația în care acțiunea în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost respinsă irevocabil, ca tardivă, printr-o hotărâre pronunțată în anul 2005, o acțiune identică introdusă de același reclamant, în anul 2010 nu poate fi considerată a fi fost formulată în termenul legal.

b. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, în raport de obiectul cererilor conexe, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală.

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12 februarie 2007 și completată la data de 12 februarie 2010, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria D. din 2000, act administrativ individual emis de emis de Ministerul Industriei și Comerțului (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri) în favoarea SNP B. SA (în prezent SC B. SA) și a Anexei nr. 22 la H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor din domeniul public al statului.

Prin urmare, actul juridic a cărui anulare se solicită, creează raporturi juridice între alte persoane fizice și juridice, iar calitate de părți în acțiunea judiciară întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ pot avea doar părțile raportului de drept administrativ dedus judecății, respectiv emitentul actului Ministerul Industriei și Comerțului (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri) și beneficiarul actului SC "B." SA.

În acest context, în mod temeinic, prima instanță a reținut pentru primul capăt de cerere atât din cererea principală, cât și din cea conexă, că pârâtul Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie nu are calitate procesuală pasivă.

De asemenea, în ceea ce privește capătul II al cererilor conexate formulate de A. și G., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în contradictoriu cu alte părți decât emitentul actului, respectiv Guvernul României, astfel încât și din această perspectivă, în mod temeinic, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților, chemați în judecată în această cauză.

c. Cu privire la excepția autorității lucrului judecat Sentinței civile nr. 2724 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, privind constatarea nulității absolute a Anexei 22 a H.G. nr. 1705/2006, Înalta Curte constată că Sentința civilă nr. 1904 din 16 martie 2012 este legală și sub acest aspect.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 2724 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, SC B. SA, I. și J., privind anularea Anexei nr. 22 din H.G. 1705/2006.

Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat de reclamant, prin Decizia nr. 2537 din 13 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere faptul că în prezenta cauză reclamanții recurenți G. și A. solicită constatarea nulității absolute a Anexei nr. 22 din H.G. 1705/2006, în contradictoriu cu aceiași pârâți, acțiunea din prezentului dosar având aceeași cauză juridică, în speță sunt îndeplinite condițiile autorității lucrului judecat, fiind întrunite condițiile art. 166 C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.

d. În ceea ce privește critica recurenților referitoare la nesoluționarea de către instanța de fond a cererii de plată a despăgubirilor, respectiv "calculul drepturilor prevăzute de lege privind terenurile proprietate privată ocupate de obiective petroliere", Înalta Curte, constată că obiectul prezentului dosar nu are un asemenea petit, acest capăt de cerere rămânând a fi soluționat, după disjungere, în cadrul Dosarului nr. x/280/2007 al Judecătoriei Pitești.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de A. și G., împotriva Sentinței civile nr. 1904 din 16 martie 2012 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2013.

Procesat de GGC - MI