ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4274/2014

Decizia nr. 4274/2014

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 iulie 2013, SC A. SRL Timișoara a formulat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire a deciziei nr. 2993 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, arătând că este contradictorie cu sentința nr. 407 din 25 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 774 din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

De asemenea, revizuenta a solicitat ca Înalta Curte să constate că este depusă în termen cererea de revizuire, având în vedere faptul că a făcut demersuri în vederea obținerii deciziei, pentru a beneficia de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Hotărârile invocate ca fiind contradictorii

Decizia nr. 2993 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

Prin hotărârea menționată au fost admise recursurile formulate de Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș în contradictoriu cu SC A. SRL și a fost modificată sentința nr. 1577 din 23 mai 2012 a Tribunalului Timiș în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei SC A. SRL, ce a avut ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 113396 din 27 noiembrie 2009, a deciziei nr. 113397 din 27 noiembrie 2009 și a deciziei nr. 739/28 din 03 februarie 2010.

Sentința nr. 407 din 25 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 774 din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Prin sentința nr. 407 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Timiș, secția comercială, a fost respinsă cererea de declanșare a procedurii insolvenței, formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Timișoara în contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL, iar prin decizia nr. 774 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a fost respins recursul formulat de creditoare.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire de față, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea de revizuire a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel încât cererea de revizuire de față va fi respinsă ca tardivă, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că decizia atacată cu cerere de revizuire nr. 2993 a fost pronunțată la data de 25 aprilie 2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la instanță la data de 03 iulie 2013 (conform datei aflată pe plicul de corespondență), cu depășirea termenului de 30 de zile de la pronunțare, prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate. Situația de fapt invocată de revizuentă, cu privire la faptul că a solicitat redactarea hotărârii atacate, nu este de natură a întrerupe/suspenda termenul de formulare a cererii de revizuire, iar dispoziția de formulare a cererii în 30 de zile de la pronunțare nu este de natură a încălca sau restrânge vreun drept procesual al părții.

Insuficienta diligență sau lipsa de solicitudine a personalului instanței, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intra în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situații de fapt care nu pot fi imputate instanței, întrucât obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil și în mod echitabil, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.

Instituirea unor termene procesuale asigură o mai bună administrare a justiției, precum și aplicarea/respectarea drepturilor procesuale ale părților.

Înalta Curte constată că nimic nu a împiedicat partea interesată să formuleze în termenul legal o cerere de revizuire, nefiind indicate motive care să determine repunerea în termenul de atac.

În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 2993 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014.