ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2016

Decizia nr. 1130/2016

Asupra recursului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2772 din 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B. București și C.e; a fost anulată Decizia nr. 102163 din 4 august 2011, emisă de intimata B. București; a fost obligată intimata B. București să emită o decizie de stabilire a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, începând cu 21 ianuarie 2011, cu vârsta standard de pensionare de 54 ani prin aplicarea reducerii de 11 ani prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta B. București, iar prin Decizia civilă nr. 2568 din 10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2772 din 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția conflicte de muncă, asigurări sociale, ce a fost modificată în tot, în sensul respingerii contestației reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire, contestatorul A., iar prin Decizia civilă nr. 2024 din 6 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de revizuire, reținându-se următoarele;

Revizuientul A. a atacat Decizia civilă nr. 2568 din 10 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe calea revizuirii în temeiul art. 322 pot. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanța a reținut că prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. vizează două ipoteze distincte: prima, pe care a fost întemeiată prezenta cerere, se refera la situația In care, după darea hotărârii se descoperă înscrisuri doveditoare, reținute de partea adversă ori care nu au putut ti înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri judecătorești în temeiul textului de lege sus menționat este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii atacate, să nu fi putut fi invocat în acel proces, deoarece a fost reținut de partea potrivnică, ori dintr-o împrejurare de forță majoră, să fie determinant în cauză, adică apt prin el însuși să conducă la schimbarea soluției.

Din această perspectivă, instanța a reținut că înscrisurile invocate în susținerea revizuirii, constând în adresele CN D. SA, E. București, F. București, din care rezulta că pentru luna aprilie 2014, apare pe talonul de pensie valoarea de 5.2481 lei, sumă care a fost înapoiată C., nefiind plătită revizuentului A., nu constituie înscrisuri imposibil de prezentat din culpa adversarului ori a unui fapt de forță majoră, care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi condus univoc la o altă soluție. În realitate, ele nu sunt înscrisuri doveditoare în sine, ci atestă niște fapte legate de modalitatea de executare/întoarcere a executării sentinței modificate, ceea ce nu pune în niciun fel în discuție raportul de fond pe care instanța de recurs l-a sancționat prin decizia atacată, având de stabilit, în limita obiectului cererii, daca sunt îndeplinite condițiile legale de vârstă standard (redusă) și stagiu de cotizare care să deschidă dreptul la pensia anticipată.

Ca atare s-a reținut că nefiind o cale de reformare, revizuirea nu deschide posibilitatea rejudecării procesului, nici a recursului la recurs, în sensul de a suprapune o nouă apreciere, o altă vedere asupra litigiului, ei poate fi promovată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri, pronunțată în calea de atac a revizuirii, revizuientul A. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând, în esență, ca instanța nu a avut în vedere întregul material probator care ar fi condus la admiterea cererii de revizuire.

Cum, în ședința publica de azi, a fost ridicată excepția inadmisibilității căii de atac a recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate m calea de atac a revizuirii, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322 C. proc. civ. obiect al revizuirii îl pot constitui doar hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare și hotărârile pronunțate de instanța de recurs, când s-a evocat fondul, respectiv hotărârile prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată.

Dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Or, față de cele expuse, Înalta Curte reține că recurentul-revizuent a declarat recurs împotriva unei hotărâri irevocabile pronunțată în calea de atac a revizuirii, hotărâre nesusceptibilă de a mai fi atacată pe calea recursului (Decizia civilă nr. 2024 din 6 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apei București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale).

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, față de dispozițiile art. 328 C. proc. civ., recursul exercitat de recurentul-revizuent împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a mai fi atacată cu recurs, este inadmisibil, sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva Deciziei nr. 2024 din 6 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2016.