ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 453/2017

Decizia nr. 453/2017

Asupra cererii

de revizuire constată următoarele:

Obiectul cererii

de revizuire formulată de A. la data de 8 decembrie 2016, când a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, îl constituie

decizia nr. 874 din 18 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă.

Revizuentul a

solicitat anularea deciziei tribunalului, arătând că este contradictorie

deciziei civile nr. 519/A/2014 și încheierii nr. 80 din 15 septembrie 2015

privind lămurirea dispozitivului deciziei, ambele pronunțate de Curtea

de Apel București.

A menționat

că în cadrul ambelor hotărâri potrivnice, instanțele de judecată

au trebuit să analizeze dacă a fost realizată de către B. SA

obligația predării terenului către revizuent, situație care

produce consecințe sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce trebuie

datorate pentru lipsa de folosință.

A susținut

încălcarea autorității de lucru judecat și sub aspectul probatoriului.

Prin cererea depusă

la 22 februarie 2017, urmare a luării la cunoștință de către

revizuent a considerentelor deciziei atacate, acesta și-a întemeiat cererea

pe prevederile art. 322 pct. 7 și pct. 2 C. proc. civ.

A arătat

că Tribunalul București a realizat o altă interpretare a situației

stabilite de către Curtea de Apel București în decizia civilă

nr. 519/A/2014, care a condus la pronunțarea unei hotărâri de natură

a o contrazice pe prima.

A precizat astfel,

că deși perioadele executate erau diferite, deși C. nu era parte

în litigiul privind contestația la executare, tribunalul a decis că pârâta

B. nu ar putea fi executată pentru o sumă mai mare de 84.151,62 lei, ajungând

la această concluzie printr-o operație matematică de însumare a sumelor

executate până la respectivul moment, chiar dacă acestea priveau o altă

societate decât contestatoarea B.

A învederat că

în acord cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, în mod expres curtea

de apel, prin decizia nr. 519/A/2014, a înțeles să suspende judecarea

apelului declarat împotriva SC C. SA, întrucât această se afla în procedura

insolvenței.

Ca atare, cât

timp C. nu putea fi executată, judecata apelului fiind suspendată, revizuentul

a considerat că aceasta nu putea fi obligată nici la plata sumei de bani,

cum în mod contradictoriu a reținut Tribunalul București.

A concluzionat

că rezultă existența unei contradicții între hotărârea

tribunalului, care a apreciat că ambele societăți puteau fi executate

de revizuent și decizia curții de apel, prin care s-a apreciat că

doar una din cele două societăți putea face obiect al executării

silite, respectiv doar B. SA, în privința C. neputându-se efectua vreo executare

dat fiind că aceasta se afla în procedura insolvenței.

În ceea ce privește

motivele subsumate pct. 2 al art. 322 C. proc. civ., revizuentul a arătat,

în esență, că Tribunalul București s-a pronunțat asupra

altor aspecte decât cele pe care recurenta B. SA le sesizase și, mai mult decât

atât, adunând la sumele executate de la B. pe cele executate de la C. a acordat

mai mult decât ceea ce s-a cerut.

Asupra acestui

din urmă temei juridic s-a revenit ulterior, arătându-se că nu se

mai susține ca motiv al revizuirii (potrivit încheierii de dezbateri din 15

martie 2017).

Cu privire la

cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte constată

următoarele:

Conform precizărilor

formulate, se reține că s-a solicitat anularea deciziei nr. 874 din 18

noiembrie 2016 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pentru

că e contradictorie deciziei civile nr. 519/A din 1 iulie 2014 a Curții

de Apel București pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Se constată

că prin decizia civilă nr. 874 din 18 noiembrie 2016, s-a observat că

titlul executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 25248 din 20 decembrie

2011 a Tribunalului București, a fost schimbat în calea de atac a apelului,

în sensul că acțiunea revizuentului din prezenta cauză a fost admisă

în parte cu privire la pretențiile având ca obiect contravaloarea lipsei de

folosință. Prin respectiva hotărâre au fost obligate pârâtele C.

și B. la evacuarea terenului situat în localitatea Sântămărie Orlea,

jud. Hunedoara, și la plata sumei de 9.713,33 lei reprezentând lipsa de folosință

pentru perioada 1.01.2009 - 1.10.2009, precum și la plata sumei de 0,29 euro/mp/lună

până la momentul eliberării terenului.

Prin decizia

nr. 519/A din 1 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă, au fost admise căile de atac declarate de cele

două pârâte, dispunându-se schimbarea în parte a sentinței atacate, în

sensul obligării lor la plata sumei de 8.742 lei reprezentând lipsa de folosință

pentru perioada 1.01.2009 - 1.10.2009, precum și la plata sumei de 0,29 euro/mp/an

până la momentul eliberării terenului.

Cu toate acestea,

la data de 2 martie 2012, creditorul s-a adresat organului de executare, formându-se

astfel dosarul de executare nr. x/2012, în cadrul căruia debitoarea C. SA a

fost executată cu suma de 386.652,83 lei, conform recipisei de consemnare

din 23 mai 2012.

S-a observat,

prin urmare, că încasarea sumelor provenind din executarea silită s-a

făcut anterior schimbării titlului executoriu, împrejurare față

de care, tribunalul, prin hotărârea a cărei anulare se solicită,

cu aplicarea dispozițiilor art. 404

2

C. proc. civ., a reținut

temeinicia cererii privind întoarcerea executării, în limita admiterii recursului.

S-a constatat

astfel că titlul executoriu îi dădea creditorului dreptul la suma de 8.742

lei, precum și la suma de 0,29 euro/mp/an începând cu data de 1 octombrie 2009

până la momentul eliberării terenului. Plecând de la calculul făcut

chiar de către creditor în dosarul de executare, suma anuală aferentei

lipsei de folosință a fost de 2.726 euro (9.400 mp*0,29 euro), respectiv

12.021,66 lei, deci suma de 84.151,62 lei. De asemenea, a fost avută în vedere

suma deja executată anterior schimbării dispozitivului titlului executoriu,

adică suma de 386.652,83 lei, conform recipisei de consemnare din 23 mai 2012.

Concluzionând,

urmare a precizărilor revizuentului, după ce a luat cunoștință

de considerentele hotărârii atacate, rezultă că temeiul de drept

pe care s-a fundamentat cererea este dat de dispozițiile pct. 7 al art. 322

C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi solicitată dacă

„există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și

în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”.

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut de textul de lege precitat este cel al respectării

principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate prin nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în cauză.

Astfel, în speță,

nu numai că cea de-a doua hotărâre a cărei anulare, pe calea revizuirii,

s-a solicitat nu a ignorat cele statuate jurisdicțional anterior, ci și-a

fundamentat soluția pe cele dezlegate de instanța anterioară.

Analizând decizia

nr. 874 din 18 noiembrie 2016, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică

deciziei nr. 519/A din 1 iulie 2014 a Curții de Apel București, se observă

că în judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4929/2016,

Tribunalul București a dispus întoarcerea executării având în vedere autoritatea

de lucru judecat a deciziei curții de apel.

Se constată,

în acest sens, că în soluționarea cererii vizând întoarcerea executării

silite, instanța nu doar că nu a ignorat cele stabilite prin decizia

nr. 519/A/2014 a Curții de Apel București, ci a pornit, în verificarea

pretențiilor, de la cele reținute prin această hotărâre, care

reprezenta titlul executoriu, în modalitatea în care se schimbase hotărârea

de primă instanță în baza căreia avusese loc executarea silită

înaintea soluționării irevocabile a cauzei.

Contrar susținerii

revizuentului, instanța din contestația la executare nu a contrazis cele

stabilite prin titlul executoriu în legătură cu debitorul obligației

de plată, în sensul că ambele societăți puteau fi executate

silit, în timp ce prin decizia în raport de care s-a invocat contrarietatea (decizia

nr. 519/A din 1 iulie 2014 a Curții de Apel București) s-ar fi stabilit

că doar una dintre cele două societăți (respectiv B.) putea

face obiect al unei astfel de executări.

În realitate,

prin decizia nr. 519/A/2014 a Curții de Apel București s-a stabilit că

temeiul răspunderii pârâtelor SC B. SA și SC C. SA este de natură

delictuală, fiind aplicabile dispozițiile art. 1003 C. civ. referitoare

la solidaritatea pasivă, în timp ce prin decizia nr. 874/2016 a Tribunalului

București s-a statuat, tocmai dându-se eficiență și respectându-se

această dezlegare jurisdicțională a instanței anterioare că,

întrucât creanța reclamantului a fost deja îndestulată prin executarea

societății C., se impune întoarcerea executării sumelor plătite

în plus prin executarea și a celeilalte societăți, B.

Or, în felul acesta,

instanța din contestația la executare nu a făcut decât să dea

eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat anterior în legătură

cu natura obligației ce leagă cele două societăți într-o

solidaritate pasivă și, în mod corespunzător, consecințelor

juridice ce decurg de aici în legătură cu stingerea totală a creanței

atunci când unul dintre debitori efectuează plata sumei obiect al acesteia

(conform art. 1039 C. civ.).

În consecință,

constatându-se că cea de-a doua hotărâre nu numai că nu a negat cele

stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea anterioară ci,

dimpotrivă, s-a sprijinit pe această dezlegare jurisdicțională,

rezultă că nu subzistă temeiul revizuirii reglementat de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., astfel încât calea extraordinară de atac urmează

să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 874 din 18 noiembrie 2016

a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 15 martie 2017.