ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1304/2016

Obiectul acțiunii deduse judecății; Prin cererea introductivă adresată Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și înregistrată sub nr. x/225/2011, reclamanta A. Mehedinți a chemat în judecată pe pârâții B. - C. și D. - E. pentru executarea obligațiilor contractuale și acordarea finanțării nerambursabile în valoarea totală eligibilă a proiectului „Necesitate, oportunitate, eficiență și eficacitate în x”, astfel cum s-a stipulat în Contractul de finanțare, conform Anexei 1- Cererea de finanțare, aprobată ca urmare a procesului de evaluare și selecție. Prin sentința civilă nr. 3242 din 15 iunie 2011, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Mehedinți, în contradictoriu cu pârâții B. - C. și D. - E. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. Mehedinți și prin Decizia civilă nr. 196/A din 30 septembrie 2011, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată la data de 17 noiembrie 2011, sub nr. x/54/2011.

Hotărârea instanței de fond; Prin sentința civilă nr. 379 din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. Mehedinți în contradictoriu cu pârâții B. - C. și D. - E., a anulat Scrisorile Standard de Informare din 01 noiembrie 2010, din 2010 și adresa de răspuns din 2010 și a obligat pârâții la rambursarea cheltuielilor eligibile în sumă de 267.727,03 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în mod nelegal au fost declarate neeligibile cheltuielile efectuate de reclamantă. Din actele depuse la dosar a rezultat că angajarea personalului pentru implementarea proiectului s-a realizat în baza contractelor individuale de muncă, respectându-se încadrarea în bugetul proiectului, contractul de finanțare, C. muncii și Ordinul președintelui C. nr. 424/2009. Instanța de fond a apreciat că toate cheltuielile privind resursele umane plătite de reclamantă în perioada de implementare a proiectului sunt eligibile, întrucât îndeplinesc condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 și se încadrează în lista cu cheltuielile ce sunt eligibile din anexa 6 a Ordinului nr. 3/185/2008. Prima instanță a considerat că și celelalte cheltuieli constatate neeligibile prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului, respectiv, cheltuieli cu alte tipuri de costuri și cheltuieli generale de administrație, au fost efectuate cu respectarea actelor normative mai-sus menționate și că în mod nelegal au fost refuzate la plată.

Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. și G. - D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs s-a susținut că reclamanta nu a respectat prevederile Ghidului Solicitantului „Servicii de ocupare eficiente” - Axa prioritară nr. 4 DMI 4.1., ediția 2008. În acest sens, s-a arătat că potrivit Ghidului Solicitantului, beneficiarul a fost informat că plata drepturilor salariale ale funcționarilor publici va fi realizată în baza legislației în vigoare care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici. S-a precizat că la angajarea personalului, reclamanta nu a avut în vedere prevederile legale care reglementau salarizarea personalului din unitățile bugetare, respectiv H.G. nr. 281/1993, Legea nr. 154/1994, O.U.G., nr. 24/2000, C. muncii. Recurenții au motivat că, fără a se respecta Ghidul Solicitantului, reclamanta a încheiat 8 contracte individuale de muncă pe durată determinată și 3 contracte civile de prestări servicii, persoanele fiind angajate la biroul proiecte care nu există în organigrama A. Mehedinți, pe posturi care nu se aflau în statul de funcții. Cu privire la cheltuielile cu participanții, în sumă de 2.805,00 lei reprezentând cheltuieli cu cazarea, diurna și transportul pentru membrii echipei de implementare, s-a susținut că acestea sunt neeligibile, întrucât nu au fost respectate regulile specifice de eligibilitate, conform prevederilor art. 8 din Ordinul nr. 3/185/2008.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului declarat de pârâți; Prin Decizia nr. 7823 din 17 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de pârâți, a fost casată sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prima instanță a analizat eligibilitatea cheltuielilor prin referire la H.G. nr. 759/2007 și la Ordinul nr. 3/185/2007, fără a se observa și Ghidul solicitantului, precum și contractele de muncă sau prestări servicii, care, de altfel, nu au fost depuse la dosar. Din acțiune rezultă că reclamanta a susținut că a respectat Ordinul președintelui A. nr. 134 din 7 aprilie 2009 cu privire la încadrarea personalului, or ceea ce a condus la diminuarea cheltuielilor eligibile a fost nerespectarea legislației în materia angajării personalului pentru proiect, inclusiv a Ghidului solicitantului, aspect care nu a fost verificat de către instanța de fond. În aceste condiții, instanța de control judiciar a apreciat că se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se depune contractele de muncă sau prestare de servicii, a căror legalitate va fi analizată prin prisma tuturor normelor legale incidente, inclusiv a Ghidului Solicitantului, urmând a se dezlega corespunzător și celelalte cheltuieli declarate neeligibile.

Procedura derulată în fața primei instanțe, cu ocazia rejudecării cauzei Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 19 martie 2014, sub nr. x/54/2011*. În rejudecare, instanța legal învestită a stabilit noul cadru procesual prin conceptarea și citarea în cauză a pârâtului H. - I. și a pus în discuție, din oficiu, necesitatea suplimentării probatoriilor cu administrarea în cauză a probei cu expertiză tehnică contabilă.

Hotărârea primei instanțe, după rejudecarea cauzei; Prin sentința nr. 111 din 5 martie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Mehedinți, în contradictoriu cu pârâții G. și H. - I. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că obiectul acțiunii în justiție, astfel cum a fost precizat în primul ciclu procesual, constă în: 1. anularea parțială a actelor emise de pârâte, respectiv, Scrisorile Standard de Informare ale Beneficiarului cu privire la cheltuielile eligibile și neeligibile emise ca urmare a cererilor de rambursare din 01 noiembrie 2010 și din 01 noiembrie 2010, adresa de răspuns din 17 decembrie 2010 la contestațiile formulate de reclamantă 2. obligarea pârâților la executarea obligațiilor contractuale asumate prin contractul de finanțare, respectiv, acordarea finanțării nerambursabile totală eligibilă, în sumă de 267.272,03 lei, pentru Proiectul „Necesitate, oportunitate, eficiență și eficacitate în x”. În fapt, s-a reținut că în baza contractului F. încheiat la 25 iunie 2009, pentru implementarea programului „Necesitate, oportunitate, eficiență și eficacitate în x", pârâta A. se obliga, prin B., în calitate de organism intermediar pentru F., să acorde finanțare nerambursabilă în valoare de 470.987,00 lei, reprezentând 75% din valoare totală eligibilă a proiectului estimat. În baza acestui contract, reclamanta a formulat două cereri de rambursare a cheltuielilor angajate și plătite în perioada de implementare. Prin scrisorile standard a căror anulare parțială se solicită, pârâții au recunoscut ca eligibilă suma totală de 143.023,14 lei, rezultând o diferență refuzată la rambursare de 267.272,03 lei din care: suma de 221.085,61 lei reprezintă cheltuieli cu resursa umană privind angajarea și salarizarea personalului din sectorul bugetar; suma de 2.805 lei este aferentă cheltuielilor cu cazarea, transportul și diurna deplasării pentru membrii echipei de implementare a proiectului la conferințele de promovare; suma de 3.897,02 lei reprezintă cheltuieli generale de administrație; suma de 39.483,45 lei reprezintă alte tipuri de costuri. În ceea ce privește cheltuielile cu personalul, prima instanță a reținut că acestea constau în cheltuieli salariale ale personalului echipei de management și de implementare al proiectului: manager de proiect, manager financiar, consilier juridic, asistent proiect, responsabil activități, responsabil achiziții, responsabil IT, coordonator activități, expert contabil, pentru aceștia toți fiind încheiate contracte individuale de muncă sau, după caz, contracte civile de prestări servicii. Astfel, au fost încheiate 3 contracte de prestări servicii(pentru managerul de proiect și pentru responsabilul financiar) și 8 contracte individuale de muncă pentru ceilalți membri ai echipei. Concluzia ce se desprinde din analiza prevederilor cuprinse în Ghidul Solicitantului „Servicii de ocupare eficiente”- Axa prioritară 4, versiunea aprilie 2008, în baza căruia a fost încheiat contractul de finanțare, la cap. 4 - Eligibilitatea solicitanților și a partenerilor - în ultimul paragraf, precum și prevederilor art. 9 - Obligațiile părților pct. A - obligațiile beneficiarului, alin. (9)-(11) din Contractul de finanțare, este aceea că modul de reglementare a clauzelor contractuale vine să pună în aplicare condiția prevăzută în Ghidul Solicitantului, anume aceea ca membri echipei de management a proiectului să fie angajați ai beneficiarului, aceștia având calitatea de salariați aparținând sectorului bugetar, fie ca funcționari publici, fie ca personal contractual. Mai mult, conform art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea A.., personalul C. și a unităților din subordine este format din funcționari publici și salariați încadrați pe bază de contract individual de muncă iar salarizarea acestuia se realizează potrivit prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul bugetar. Or, în cauză, selecția membrilor echipei de management s-a realizat prin concurs pe bază de CV și interviu, cu persoane care nu erau angajați ai beneficiarului iar salariul acestora a fost stabilit prin negociere, fără a fi avute în vedere dispozițiile legale în materia salarizării din sectorul bugetar. În contractele de prestări servicii a fost stabilit un onorariu, noțiune care nu aparține domeniului salarizării bugetare. Faptul că, ulterior încheierii contractului de finanțare, beneficiarul invocă aplicabilitatea prevederilor Ordinului nr. 134/2009 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 424 din 03 iunie 2009 al președintelui C., pentru a deroga de la obligațiile asumate prin contract și de la condițiile impuse prin Ghidul Solicitantului, nu constituie o cauză de înlăturare a caracterului neeligibil al cheltuielilor privind resursa umană, acestea având ca sursă acte juridice (contracte de muncă/convenții de prestări servicii) întocmite cu încălcarea prevederilor contractuale și ale Ghidului Solicitantului. Prima instanță a reținut că acest aspect al încălcării cadrului legal privind recrutarea și salarizarea membrilor echipei de management, a fost adus la cunoștința beneficiarului și prin concluziile verificării la fața locului din perioada 15 martie 2010-19 martie 2010, transmise acestuia prin adresa din 26 aprilie 2010 (pct. VIII din Anexa 40/F - Formular de documentare a verificărilor pe bază de eșantion). Mai mult, la solicitarea beneficiarului, notificată prin adresa din 02 august 2010 C. - F., pentru lămuriri privind dispozițiile legale aplicabile în privința resursei umane, i s-a comunicat răspuns prin adresa din 18 august 2010 în sensul menționat anterior, indicându-se și actele normative incidente. În acest context, instanța de fond a constatat că reclamanta a încălcat prevederile art. 9 alin. (4) din contractul de finanțare care prevăd că „beneficiarul este obligat să respecte prevederile cuprinse în cererea de finanțare și să asigure conformitatea cu legislația și politicile Uniunii Europene și naționale (…)”. Curtea de apel a înlăturat concluziile expertului desemnat să întocmească raportul de expertiză, întrucât, pe de o parte au caracter extrem de general și uneori incoerent, iar pe de altă parte, fac trimitere la texte care nu există sau care nu se aplică în cauză. Cu privire la cheltuielile cu cazarea, transportul și diurna deplasării pentru membrii echipei de implementare a proiectului la conferințele de promovare, s-a constatat că au fost declarate neeligibile, întrucât din cele trei persoane cu privire la care au fost realizate aceste cheltuieli, două nu au raporturi de serviciu cu beneficiarul, având încheiate convenții civile, respectiv, managerul de proiect și responsabilul financiar iar cea de treia persoană, numita J., nu face parte din echipa de implementare a proiectului. În contextul prevederilor art. 8 lit. a) din Ordinul nr. 3/185/2008 și raportându-se la cele expuse anterior, referitor la legalitatea încheierii raporturilor de muncă/civile pentru personalul echipei de management al proiectului, instanța de fond a reținut că toate cheltuielile cu participanții nu au caracter eligibil, prin prisma aspectului că aceștia nu aveau calitatea de angajați ai beneficiarului. Mai mult, managerul de proiect și cel financiar nu au stabilite nici măcar raporturi de muncă pe perioada de implementare a proiectului, aceștia încheind cu beneficiarul contract civil de prestări servicii. În ceea ce privește cheltuielile referitoare la cea de-a treia persoană, J., s-a reținut că aceasta nu face parte din echipa de management și de implementare a proiectului, astfel cum a fost prevăzută în cererea de finanțare, neavând stabilite raporturi de muncă/civile cu beneficiarul. Faptul că reclamanta invocă în justificarea acestor cheltuieli Dispoziția nr. 77 din 14 august 2009 a directorului coordonator al A. Mehedinți, prin care se desemnează d-na J. drept responsabil cu coordonarea și urmărirea implementării sumelor finanțate din fondurile structurale europene derulate în cadrul A. Mehedinți, nu este în măsură să confere caracter eligibil cheltuielilor efectuate cu această persoană care nu avea calitatea de membru al echipei de management și de implementare a proiectului. Cu privire la suma de 3.897,02 lei reprezentând cheltuieli generale de administrație, curtea de apel a reținut că, potrivit Ghidului Solicitantului, acestea reprezintă costurile efectuate pentru funcționarea de ansamblu a beneficiarului, procentul lor fiind limitat la 15% din totalul costurilor directe. În cauză, reclamanta contestă faptul că procentul în care trebuiau rambursate aceste cheltuieli este de 5% deși, în realitate, era în discuție un procent de 10%, potrivit Dispoziției nr. 59 din martie 2010. În acord cu prevederile Ghidului Solicitantului și cu bugetul cererii de finanțare, prima instanță a constatat că beneficiarul putea stabili un procent al cheltuielilor generale de administrație de până la 15%, fapt care s-a materializat prin Dispoziția nr. 76 din 14 august 2009 și adresa de înaintare din 01 septembrie 2009, emise de A. Mehedinți, prin care a fost stabilit un procent de 5 %. Faptul că ulterior, reclamanta emite o altă dispoziție sub nr. 59/2009, în care stabilește un procent de 10% dar pe care nu o comunică și nici nu o atașează cererii de rambursare, aspect recunoscut chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu constituie un element care să justifice rambursarea cheltuielilor generale de administrație în procent de 10%, fără a fi existat la dosarul cererilor de rambursare un document justificativ în acest sens. Referitor la suma de 39.483,45 lei reprezentând alte tipuri de costuri, instanța de fond a reținut că, potrivit Ghidului Solicitantului și bugetului cererii de finanțare, cheltuielile reprezintă un procent de 15% din totalul costurilor directe compuse din cheltuieli cu resursele umane, la care se adaugă cele cu participanții. Întrucât au fost acceptate la rambursare doar o parte din costurile directe, s-a constatat că, în mod proporțional, a fost redus și cuantumul cheltuielilor.

Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva sentinței civile nr. 111 din 5 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A. Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, în esență, pentru următoarele motive: 1. Cu privire la cele reținute de instanța de fond referitor la neeligibilitatea sumei de 221.085,61 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariale ale personalului echipei de implementare a proiectului, în mod greșit s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile privind salarizarea personalului încadrat în instituțiile publice cu finanțare de la bugetul de stat. Prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile cap. 4 din Ghidul Solicitantului, versiunea 2008 - „Servicii de ocupare eficiente”, care se referă la o situație contrară celei reținute de instanță. Astfel, nu s-a ținut cont de Corrigendumul nr. 4 la Ghidul Solicitantului, cap. 14 - Eligibilitatea cheltuielilor, subcapitolul 14.4 - Plafoane maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, în care se prevede că persoanele care fac parte din echipa de management a proiectului, inclusiv managerul de proiect și responsabilul financiar, cu excepția consilierului juridic, își pot desfășura activitatea, după caz, în cadrul unor raporturi juridice de muncă (precum raporturi generate de încheierea unui contract individual de muncă, raporturi de serviciu) sau în afara unor raporturi juridice de muncă (contract civil de prestări servicii încheiat în temeiul prevederilor C. civ.). Selecția și încadrarea personalului pe perioada de implementare a proiectului s-a realizat în conformitate cu Ghidul Solicitantului, versiunea 2008 și Ordinul președintelui C. nr. 134/2009, cu alte acte normative aplicabile în domeniu (C. muncii, C. civ.), precum și în conformitate cu cererea de finanțare aprobată și contractul de finanțare încheiat. La începutul implementării proiectului, s-a solicitat un punct de vedere de la C. - B. cu privire la încadrarea și salarizarea personalului, iar în răspunsul primit s-a făcut referire la elaborarea unei proceduri de încadrare a personalului cu atribuții în procesul de implementare a proiectelor finanțate în cadrul B., procedură ce a fost aprobată de președintele C. prin Ordinul nr. 134 din 07 aprilie 2009, modificat și completat prin Ordinul nr. 424 din 03 iunie 2009, fără a se indica prevederile altor acte normative privind salarizarea personalului încadrat in instituțiile publice cu finanțare de la bugetul de stat (adresa emisă de C. - B. din 23 iulie 2009, înregistrată la A. Mehedinți din 27 iulie 2009). Instanța de fond nu a motivat reținerea aplicabilității dispozițiilor privind salarizarea personalului bugetar, iar celelalte aspecte reținute cu privire la încălcarea Legii nr. 202/2006 în ceea ce privește încadrarea personalului, nu au incidență în cauză, având în vedere că aceste proiecte sunt realizate în proporție de 75% cu fonduri europene și au un buget propriu aprobat de organismele abilitate, iar referitor la selecția încadrarea și salarizarea personalului, potrivit dispozițiilor specifice, managerul de proiect stabilește dimensiunea și componenta echipei necesare pentru atingerea obiectivelor, în conformitate cu proiectul aprobat. Actele normative indicate în apărare de către pârâți nu au aplicabilitate în cazul beneficiarului A. Mehedinți, în raport de cererea de finanțare aprobată și contractul de finanțare încheiat, contravin Ordinului președintelui C. nr. 134 din 07 aprilie 2009, modificat și completat prin Ordinul nr. 424 din 03 iunie 2009. În conformitate cu dispozițiile acestui ordin, s-a procedat la recrutarea și încadrarea membrilor echipei de implementare a proiectului, urmare a analizării CV-ului acestora de către pârâți. Având în vedere că A. Mehedinți, este o instituție publică și are un statut special reglementat prin actele de înființare și organizare (Legea nr. 202/ 2006), personalul angajat în cadrul acesteia este compus din funcționari publici, a căror salarizare este reglementată de O.G. nr. 6/2007, astfel că, nu sunt incidente O.G. nr. 10/2008, O.U.G. nr. 24/2000 și Legea nr. 154/1998, care se aplică instituțiilor bugetare care nu se supun unor reglementări speciale. 2. În mod greșit instanța de fond a reținut neeligibilitatea cheltuielilor cu participanții, aferente cheltuielilor cu cazarea, transportul și diurna membrilor echipei de implementare a proiectului. Potrivit Contractului de finanțare, aceste sume au fost prevăzute în Anexa 1 la contract, respectiv, cererea de finanțare (proiectul) în cadrul secțiunii „Justificarea bugetului cererii de finanțare”, capitolul „Resurse umane”. 3. Cheltuielile generale de administrație, în procent de 10% din valoarea facturilor emise, se cuvin a fi rambursate, având în vedere actul administrativ emis de beneficiar, privind suprafața utilizată de echipa de implementare a proiectului, respectiv, Decizia nr. 59/2010. De asemenea, lunar, au fost înaintate către pârâta C. - B., cereri de deschidere de credite, însoțite de documente justificative, care au fost aprobate, fără obiecțiuni, sumele fiind virate în contul special al proiectului și achitate beneficiarilor serviciilor prestate în cadrul proiectului implementat. Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantei, nu a înlăturat, motivat și explicit, susținerile din acțiunea în contencios administrativ și concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă, ordonat în cauză și nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. Chiar dacă a achiesat la concluziile pârâților, prima instanță nu era dispensată de obligația legală de releva, punctual, motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de reclamantă actelor administrative contestate.

Apărările formulate de intimatul G. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât G. a invocat excepția nulității recursului, arătând că susținerile formulate de recurentă nu se circumscriu dispozițiilor legale invocate în cererea de recurs, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând apărările formulate în primă instanță.

Apărările formulate de intimatul H.; Intimatul-pârât H., reprezentat legal prin K., potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, cu modificările și completările ulterioare, a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză; În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât G., instanța de control judiciar o va respinge, ca neîntemeiată, reținând că în susținerea căii de atac au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9, precum și art. 3041 C. proc. civ. iar criticile aduse de reclamantă hotărârii atacate se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de aceste dispoziții legale. Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante; Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este neîntemeiat. Hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți. Astfel, sentința recurată cuprinde în considerente argumentele care au format convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată, care au fost prezentate într-o manieră concisă și clară, prin raportare, în mod necesar, pe de o parte, la susținerile, respectiv, apărările părților și mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. Prima instanță a analizat susținerile formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și a înlăturat, motivat, criticile acesteia și concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă, întocmit în cauză. Motivarea clară și accesibilă a judecătorului fondului răspunde exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei). Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., sunt neîntemeiate. Din expunerea prezentată la pct. I 6 al prezentei decizii, rezultă că obiectul acțiunii deduse judecății, astfel cum a fost precizat în primul ciclu procesual, îl constituie anularea parțială a Scrisorilor Standard de Informare ale Beneficiarului cu privire la cheltuielile eligibile și neeligibile, emise de pârâți ca urmare a cererilor de rambursare din 01 noiembrie 2010 și din 01 noiembrie 2010, depuse de reclamantă, anularea adresei de răspuns din 17 decembrie 2010 cu privire la contestațiile formulate de reclamantă, și obligarea pârâților la executarea obligațiilor contractuale asumate prin Contractul de finanțare, respectiv, acordarea finanțării nerambursabile totală eligibilă, în sumă de 267.272,03 lei, pentru Proiectul „Necesitate, oportunitate, eficiență și eficacitate în x”. Acțiunea formulată de reclamantă vizează astfel cheltuielile declarate neeligibile prin cele două scrisori standard de informare, în sumă totală de 267.272,03 lei, compusă din cheltuieli cu resursa umană privind angajarea și salarizarea personalului, cheltuieli cu cazarea, transportul și diurna deplasării membrilor echipei de implementare a proiectului la conferințele de promovare, cheltuieli generale de administrație și alte tipuri de costuri. Conform îndrumărilor cu caracter obligatoriu stabilite prin decizia de casare, instanța de fond a verificat caracterul eligibil/neeligibil al cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului, analizând legalitatea contractelor de muncă sau prestare de servicii, prin prisma tuturor normelor legale incidente, inclusiv a Ghidului Solicitantului. Astfel, în ceea ce privește neeligibilitatea sumei de 221.085,61 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariale a membrilor echipei de management și de implementare a proiectului, în mod întemeiat prima instanță a reținut că acestei categorii de personal îi sunt aplicabile prevederile legale referitoare la salarizarea personalului bugetar. În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că la stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor se au în vedere atât obligațiile asumate de părți prin Contractul de finanțare, respectiv, Ghidul Solicitantului, versiunea aprilie 2008, legislația națională și reglementările comunitare, cât și dispozițiile din legislația specială privind angajarea și salarizarea personalului bugetar, și anume, O.U.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 10/2008 și Legea nr. 202/2006, alături de H.G. nr. 759/2007 și Ordinul comun nr. 3/185/ 2008, în privința incidenței acestor două acte normative statuându-se prin decizia de casare. În acest sens, potrivit art. 4 din Contractul de finanțare: „Cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de: H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin F., cu modificările și completările ulterioare, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucțiunile L., și de alte dispoziții legale aplicabile.” Conform art. 9 alin. (1) din Contractul de finanțare: „Beneficiarul trebuie să asigure managementul și implementarea proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de L., cu maximum de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu.” De asemenea, alin. (4) al aceluiași articol stabilește că „beneficiarul este obligat să respecte prevederile cuprinse în cererea de finanțare și să asigure conformitatea cu legislația și politicile Uniunii Europene și naționale (…).” Art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 enumeră condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o cheltuială să fie considerată eligibilă, iar art. 13 din acest act normativ face trimitere la Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1083/2006, la art. 7 alin. (3) și art. 8 din Regulamentul nr. 1080/2006 și respectiv, la art. 3 alin. (7) și art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1081/2006, adoptate de Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, care stabilesc regulile de eligibilitate a cheltuielilor. Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr. 3/185/2008, prevede categoriile de cheltuieli eligibile și condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească o cheltuială pentru a fi considerată eligibilă. Susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora la analiza eligibilității cheltuielilor cu resursa umană, prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile cuprinse în cap. 4 din Ghidul Solicitantului, sunt neîntemeiate. Conform Ghidului Solicitantului - „Servicii de ocupare eficiente”, Axa prioritară 4, versiunea aprilie 2008, în vigoare la data depunerii cererii de finanțare și a încheierii Contractului de finanțare, respectiv, a prevederilor cuprinse în capitolul 4 - Eligibilitatea solicitanților și a partenerilor, ultimul paragraf: „în echipa de management a proiectului trebuie să fie incluse numai persoane angajate în cadrul organizației pe care o reprezentați”. În mod similar, la capitolul 14 - Eligibilitatea cheltuielilor, pct. 14.4. - Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, parag. 2, se prevede: „În echipa de management a proiectului trebuie să fie incluse numai persoane angajate în cadrul sau de către organizația pe care o reprezentați, pentru perioada de implementare a proiectului.” Aceeași condiție de angajat al beneficiarului este stipulată la art. 9 alin. (9)-(11) din Contractul de finanțare, în privința expertului contabil și a consilierului juridic. În ceea ce privește prevederile cuprinse în Corrigendumul nr. 4 la Ghidul Solicitantului, cap. 14 - Eligibilitatea cheltuielilor, pct. 14.4, parag. 2, invocate de către recurenta-reclamantă, este de subliniat faptul că, în lipsa indicării datei la care acesta a fost aprobat, prin ordin de ministru, potrivit art. 14 din H.G. nr. 381/2007, nu se poate reține aplicabilitatea prevederilor menționate în perioada de referință. De asemenea, în raport de statutul recurentei-reclamante, instituție publică bugetară, subordonată C., în mod justificat, prima instanță a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 202/2006, care nu includ nicio referire la încadrarea personalului pe baza unor contracte de prestări servicii. Prin urmare, în conformitate cu clauzele Contractului de finanțare, prevederile cuprinse în Ghidul Solicitantului și normele legale referitoare la angajarea și salarizarea personalului din instituțiile publice, implementarea proiectului urma a se realiza cu personal încadrat la nivelul beneficiarului, membrii echipei având calitatea de salariați aparținând sectorului bugetar, respectiv, funcționari publici sau personal contractual. În condițiile în care selecția membrilor echipei de management și de implementare a proiectului s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 202/2006, iar la salarizarea acestora nu au fost avute în vedere reglementările legale aplicabile personalului angajat în instituțiile publice cu finanțare de la bugetul de stat, în mod legal intimații-pârâți au declarat neeligibile cheltuielile salariale ale acestei categorii de personal. În acest context, invocarea de către recurentă a aplicabilității Ordinului nr. 134 din 07 aprilie 2009 al președintelui C., astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 424 din 03 iunie 2009, nu este de natură a înlătura obligațiile asumate de către reclamantă prin Contractul de finanțare și Ghidul Solicitantului, ale cărui prevederi stau la baza decontării cheltuielilor efectuate în perioada de implementare a proiectului și nici de a deroga de la dispozițiile legislației naționale și comunitare incidente în materie. În cuprinsul adresei emisă de C. - B., înregistrată la A. Mehedinți din 27 iulie 2009, invocată, de asemenea, de către recurentă, se menționează că, în privința lămuririlor solicitate în legătură cu contractele de muncă/recrutarea unor membri ai echipei de implementare a proiectului, este necesară adresarea acestor întrebări către M. din cadrul C., precizându-se, totodată, faptul că partenerii reclamantei pe proiectele de grant își încadrează propriul personal. Mai mult, așa cum în mod justificat a reținut prima instanță, încălcarea prevederilor legale referitoare la angajarea și salarizarea resursei umane a fost adusă la cunoștința reclamantei prin adresa din 26 aprilie 2010, iar ulterior, la solicitarea de lămuriri în privința dispozițiilor legale aplicabile, C. - B. a comunicat reclamantei adresa din 18 august 2010, în cuprinsul căreia a indicat și actele normative incidente. Înalta Curte nu poate primi nici susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora instanța de fond, fără o motivare pertinentă, a înlăturat expertiza tehnică contabilă administrată în cauză. Expertiza tehnică judiciară are rolul de a oferi instanței de judecată o opinie de specialitate asupra materialului documentar supus analizei, însă aprecierea probelor se face pe baza raționamentului judecătorului, prin corelarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză și analizarea acestora prin prisma dispozițiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. Astfel, față de concluziile cu caracter general și trimiterile la texte legale care nu au aplicabilitate în cauză, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară, instanța de fond, în mod pertinent, a înlăturat concluziile formulate de expertul tehnic contabil și a aplicat în mod corect prevederile legale incidente în speță, în raport de circumstanțele de fapt ale litigiului. Criticile formulate de recurentă vizând neeligibilitatea cheltuielilor cu participanții în sumă de 2805 lei, sunt neîntemeiate, pentru argumentele prezentate anterior în ceea ce privește legalitatea încheierii raporturilor de muncă pentru membrii echipei de management și de implementare a proiectului. Instanța de control judiciar împărtășește susținerile primei instanțe, potrivit cărora managerul de proiect și responsabilul financiar nu au stabilite raporturi de muncă cu beneficiarul, având încheiate contracte civile de prestări servicii, iar numita J. nu face parte din echipa de management și de implementare a proiectului, astfel cum a fost prevăzut în cererea de finanțare. În condițiile arătate, reținându-se încălcarea regulilor specifice de eligibilitate pentru cheltuielile de cazare, transport și diurnă ale membrilor echipei de implementare a proiectului, astfel cum sunt prevăzute la art. 8 din Ordinul comun nr. 3/185/2008, afirmația recurentei în sensul că aceste cheltuieli au fost prevăzute în Anexa 1 la Contractul de finanțare, nu poate fi primită în susținerea eligibilității respectivelor cheltuieli. Referitor la criticile formulate de recurentă cu privire la suma de 3.897,02 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor generale de administrație, în acord cu judecătorul fondului, se reține caracterul neeligibil al acestor cheltuieli, având în vedere că la dosarul cererilor de rambursare nu sunt depuse documente care să justifice modificarea procentului de 5%, prevăzut în Dispoziția nr. 76 din 14 august 2009 și adresa de înaintare din 01 septembrie 2009. Susținerile recurentei vizând emiterea Dispoziției nr. 59/2010, prin care a stabilit un procent al cheltuielilor generale de administrație de 10%, nu demonstrează, prin ele însele, comunicarea acestui document către intimatul G., iar faptul că au fost înaintate, lunar, cereri de deschidere de credite, însoțite de documente justificative, care au fost aprobate, fără obiecțiuni, de către C. - B., nu suplinește cerința comunicării și verificării dispoziției invocate de recurentă. De asemenea, pentru suma de 39.483,45 lei reprezentând cheltuieli neeligibile, cu privire la care recurenta nu a formulat critici, se reține că, în raport de procentul reprezentat de aceste cheltuieli în totalul costurilor directe, conform Ghidului Solicitantului și bugetului cererii de finanțare, se impune reducerea, în mod proporțional, a cuantumului respectivei categorii de cheltuieli. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs; Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare sau de reformare a sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A. Mehedinți, ca nefondat.