ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 392/2018

Ședința publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 3 august 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței să constate nulitatea clauzelor abuzive din contractul de credit bancar nr. x/06.06.2007 - Condiții particulare și anume în ceea ce privește pct. 8 - Comisioane - Comision lunar de gestionare a creditului, la data cererii: 30% și pct. 10 - Asigurări - Asigurare de deces - lit. b), constând în prima de asigurare lunară, calculată prin aplicarea cotei de 0,085% la soldul lunar al creditului și restituirea sumelor achitate începând cu data primei plăți, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 723 din 23 noiembrie 2016, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. și, în consecință: a constatat existența clauzei abuzive privind comisionul lunar de gestionare a creditului prevăzută de pct. 8 din contractul de credit nr. x/06.06.2007, a dispus anularea acesteia precum și restituirea sumei de 8.795,4 RON achitată cu titlu de comision de gestionare; a fost respinsă cererea cu privire la prima de asigurare prevăzută de pct. 10 din contract și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând parțial onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 723 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

A admis apelul formulat de pârâtele B. S.A. și C. - Sucursala Mehedinți, fiind schimbată sentința apelată în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamantul A..

Împotriva deciziei civile nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, la data de 12.06.2017.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 129/2017 din 19 septembrie 2017 a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 9 octombrie 2017.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 27 noiembrie 2017.

La data de 6 decembrie 2017, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul comunicat, apreciind că recursul este admisibil în principiu.

Intimații-pârâți au depus punct de vedere la data de 8 decembrie 2017, solicitând admiterea excepției inadmisibilității, cu consecința respingerii recursului, ca inadmisibil.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A., pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis apelul formulat de pârâtele B. S.A. și C. - Sucursala Mehedinți împotriva sentinței nr. 723 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pe care a schimbat-o în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamantul A., iar apelul formulat de reclamantul A. a fost respins ca nefondat.

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani, iar valoarea pretențiilor recurentului vizează anularea clauzei abuzive privind comisionul lunar de gestionare a creditului prevăzută de pct. 8 din contractul de credit nr. x/06.06.2007, care potrivit ofertei de credit, este în sumă de 8.975 RON și a primei de asigurare de deces, art. 10 din același contract, în sumă de 2.542,95 RON, rezultă că acțiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 25 aprilie 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.