ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 857/2014

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 6 februarie 2013 a Tribunalului Arad, secția penală, în baza art. 182 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și art. 320 1 C. proc. pen. anterior, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 20 C. pen. anterior, raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost condamnați inculpații P.M.; C.A.G.; A.D.; H.C. și S.F.G., la câte 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă. În baza art. 182 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 99 C. pen. anterior și art. 320 1 C. proc.

pen. anterior, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 20 C. pen. anterior, raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anerior, a fost condamnat inculpatul: R.C.I. - minor - cercetat în stare de libertate, la 8 (opt) luni închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. anterior, le-au fost interzise inculpaților antemenționați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege și art. 64 lit. b) C. pen. anterior. În baza art. 86 1 C. pen. anterior a fost suspendată executarea pedepsei aplicate inculpaților P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G.

sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art. 86 2 C. pen. anterior, a fost fixat un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 1 C. pen. anterior a fost suspendată executarea pedepsei aplicate inculpatului R.C.I. sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art. 86 2 C. pen. anterior, a fost fixat un termen de încercare de 2 ani și 8 luni. În baza art. 86 3 C. pen. anterior s-a dispus ca toți inculpații să se supună următoarelor măsuri: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune; - să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; - să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior a fost atrasă atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare, ori pentru neîndeplinirea măsurilor de supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. anterior s-a dedus prevenția din data de 04 iunie 2012, în ceea ce-l privește pe inculpatul S.F.G., din data de 08 iunie 2012, la zi, în ceea ce-i privește pe inculpații P.M., C.A.G. și A.D. și din data de 11 iunie 2012, la zi, în ceea ce-l privește pe inculpatul H.C.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților P.M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 21 din 08 iunie 2012 al Tribunalului Arad, C.A.G. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22 din 08 iunie 2012 al Tribunalului Arad, A.D. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 24 din 08 iunie 2012 al Tribunalului Arad și H.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23 din 08 iunie 2012 al Tribunalului Arad, dacă nu sunt arestați în altă cauză. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. anterior și art. 1349 alin. (1), (2), art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad și obligă pe inculpații: P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G., R.C.I., în solidar, iar pe inculpatul minor R.C.I.

în solidar cu părțile responsabile civilmente R.C. și B.C., să plătească acesteia suma de 11909,679 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părților vătămate/civile M.F.D. și G.M. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. anterior și art. 1349 alin. (1), (2) art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată/civilă M.F.D., fiind obligați inculpații P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G., R.C.I. în solidar, iar pe inculpatul minor R.C.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente R.C. și B.C., să plătească acesteia suma de 4500 euro reprezentând daune morale. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. anterior și art. 1349 alin. (1), (2) art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată civilă G.M.

și au fost obligați inculpații P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G., R.C.I. în solidar, iar pe inculpatul minor R.C.I. În solidar cu părțile responsabile civilmente R.C. și B.C., să plătească acesteia suma de 18.000 RON reprezentând daune morale. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G., precum și pe inculpatul minor R.C.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente R.C. și B.C., să plătească statului câte 300 RON flecare, cheltuieli judiciare. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G., R.C.I. în solidar, iar pe inculpatul minor R.C.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente R.C.

și B.C., să plătească părții vătămate civile G.M. suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații: P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G., R.C.I. în solidar, iar pe inculpatul minor R.C.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente R.C. și B.C., să plătească părții vătămate/civile M.F.D., suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că prin rechizitoriul din 31 august 2012 dat în Dosarul nr. 253/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la această instanță la data de 31 august 2012, au fost trimiși în judecată inculpații P.M., C.A.G., A.D.

și H.C., toți arestați preventiv în cauză în Penitenciarul Arad, inculpatul S.F.G., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și inculpatul minor R.C.l., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen. Prin actul de inculpare s-a reținut, în principal, faptul că în seara de 03 iunie 2012, în fața Căminului cultural din localitatea C.A.

a avut loc o altercație între inculpații P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G. și R.C.l. și părțile vătămate G.M. și M.F.D., urmare a faptului că părțile vătămate l-au agresat fizic pe numitul Ț.l., cunoscut ca fiind o persoană cu handicap psihic și locomotor. Astfel, inculpații s-au hotărât să le aplice o corecție părților vătămate. Inculpatul P.M. i-a aplicat o lovitură cu parul în cap părții vătămate G.M. Datorită loviturii primite, partea vătămată G.M. s-a dezechilibrat și a căzut, iar în cădere l-a prins pe inculpatul P.M., trântindu-se peste el și imobilizându-l. În acest timp, în apărarea părții vătămate G.M. a intervenit partea vătămată M.F.D. care a fost și el atacat de către S.F.G. și R.C.l., după care și de către ceilalți inculpați care l-au lovit cu pari.

Partea vătămată M.F.D. a reușit să-l imobilizeze inițial pe inculpatul S.F.G., moment în care în ajutorul acestuia a intervenit C.A.G. care i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul în zona lombară și toracică. În timp ce se afla căzut peste inculpatul P.M., partea vătămată G.M. a fost lovit în zona capului și toracelui cu parii și bastonul telescopic de către ceilalți inculpați, iar când inculpatul P.M. a solicitat să fie ajutat să scape, inculpatul C.A.G. i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu cuțitul în zona toracelui și abdomenului. În apărarea părților vătămate au intervenit și martorii T.l. care a parat o lovitură de par aplicată de inculpatul A.D., îndreptată spre capul său, după care el reușit să ia parul de la inculpat și să-i amenințe cu acesta pe inculpați pentru a-i determina să plece.

În momentul în care partea vătămată M.F.D. a strigat, afirmând că a fost tăiat, inculpații au părăsit în fugă curtea căminului cultural. Potrivit concluziilor rapoartelor de constatare medico - legală, urmare loviturilor primite, părțile vătămate G.M. și M.F.D. au suferit vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40, respectiv 40-45-zile de îngrijiri medicale, viața acestora fiindu-le pusă în primejdie. Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a susținut că, starea de fapt s-a probat cu următoarele: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de investigații, fișe de evidență locală, procese-verbale de căutare, rapoarte de constatare medico - legal, declarațiile părților vătămate, declarații martori, declarațiile inculpaților, rapoarte de expertiză medico-legale psihiatrică, cazier judiciar, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Înainte de citirea actului de sesizare al instanței, la data de 05 octombrie 2012, inculpații prin avocații lor, au formulat cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, din infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen.

anterior, cu motivarea că, sub aspectul laturii subiective nu a existat intenția directă de a ucide, de a suprima viața vreuneia din părțile vătămate, acest fapt a fost înlăturat prin probele administrate în faza de urmărire penală și nici intenția indirectă de a ucide, reținându-se în mod eronat în sarcina inculpaților săvârșirea faptei sub forma vinovăției intenției indirecte (acceptată), așa cum s-a arătat în rechizitoriu. S-a arătat că, s-a acționat sub imperiul unei puternice stări de tulburare și emoție determinată de faptul că inculpații au aflat că părțile vătămate l-au agresat fizic pe numitul Ț.l. (unii dintre ei văzându-l chiar „plin de sânge"), cunoscut ca fiind o persoană cu handicap psihic și locomotor, ceea ce a insuflat inculpaților un sentiment de milă și a determinat luarea hotărârii de a aplica o corecție părților vătămate M.F.D.

și G.M. Prima instanță a reținut că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a schimbării încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare. Din analiza prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. instanța de fond a arătat că, pentru aplicarea acestor dispoziții este suficient ca inculpatul să-și însușească starea de fapt, nu și încadrarea juridică din rechizitoriu. Totodată, s-a precizat că, este adevărat că, în cazul inculpaților ar fi incidente dispozițiile alin. (7) teza finală potrivit căreia aceste dispoziții nu sunt aplicabile infracțiunilor pedepsite cu detențiunea pe viață cum este situația prezentă, dar având în vedere că inculpații și-au însușit starea de fapt și au contestat doar încadrarea juridică, instanța a apreciat că se impune o analiză asupra acestor aspecte.

S-a considerat că o primă problemă este dacă se aplică sau nu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în condițiile în care, la finalul cercetării judecătorești, s-ar impune schimbarea încadrării juridice a faptelor. Din interpretarea textului legal, s-a apreciat că dispozițiile legale invocate sunt aplicabile dacă din probele administrate rezultă că se impune schimbarea încadrării juridice date faptelor inculpaților, cu condiția ca pedeapsa prevăzută de lege pentru noua încadrare să includă și detenția pe viață. A interpreta altfel, a arătat instanța, ar însemna a se refuza aplicarea unor dispoziții legale favorabile pentru inculpați, doar pentru că au contestat încadrarea juridică din actul de sesizare.

A doua problemă de analizat, a subliniat instanța, a fost aceea dacă atunci când inculpații au invocat dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., instanța mai poate sau nu să administreze alte probe decât înscrisurile. Prin declararea neconstituțională a alin. (8) al art. 320 1 C. proc. pen. prin Decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, s-a apreciat că judecătorul, atunci când are nelămuriri asupra unor aspecte relevante pentru soluționarea cauzei, poate administra alte probe, fără a refuza inculpaților aplicarea dispozițiilor favorabile. S-a menționat că delimitarea dintre cele două infracțiuni constituie un proces dificil, care, însă, trebuie tratat cu cea mai mare atenție datorită consecințelor foarte importante, în special sub.aspectul limitelor de pedeapsă stabilite de normele incriminatoare.

Pe baza acestor considerente, pentru a avea o imagine clară asupra laturii subiective a infracțiunii, instanța a apreciat utilă reaudierea unor martori indicați prin rechizitoriu.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de investigații, fișe de evidență locală, procese-verbale de căutare, rapoarte de constatare medico - legal de necropsie, declarațiile părților vătămate, declarații martori, declarațiile inculpaților, rapoarte de expertiză medico-legale psihiatrică, cazier judiciar, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv: declarații părți vătămate/civile, declarații inculpați, adeverințe medicale, adeverință elev, caracterizări privind comportamentul inculpatului R.C.I., referate de evaluare, note scrise și caracterizare privind pe inculpatul S.F.G., adresa de constituire parte civilă din partea Spitalului Clinic Județean Arad, note de ședință și bilet de externare din spital depuse de partea vătămată G.M., cereri de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați, concluzii scrise depuse de către inculpați, practică judiciară, declarațiile martorilor: G.l.P., B.G.D., Ț.l., V.C.G., G.G.F., T.l., B.M.N., B.I., F.I.F., L.D.P., M.O.G., caracterizări, acte de identitate, privind pe inculpatul A.D., recomandări, adeverință de salariat, contract individual de muncă privind pe inculpatul S.F.G.,

caracterizare, scrisori de apreciere din partea parohului, vecinilor, certificate de absolvire studii, privind pe inculpatul H.C., concluzii scrise depuse de inculpați, prin apărătorii lor aleși, instanța a reținut următoarea stare de fapt: În seara de 03 iunie 2012, cu ocazia, sărbătorii de Rusalii, martorul B.G.D. a organizat o petrecere în incinta Căminului cultural din localitatea C.A. Pentru a preîntâmpina eventualele scandaluri, martorul B.G.D. le-a contactat pe părțile vătămate G.M., M.F.D., precum și pe martorul T.l. în vederea asigurării ordinii și liniștii la acea petrecere. În urma discuțiilor avute s-a convenit ca martorul T.l. să asigure ordinea, ceilalți doi având alte angajamente.

Deoarece petrecerile la care au participat părțile vătămate G.M. și M.F.D. s-au terminat, cei doi au venit în jurul orelor 2,30 la Căminului cultural din localitatea C.A., motivând că-l așteaptă pe colegul lor, T.l. În jurul orei 03,30 din noaptea de 03 din 04 iunie 2012, înainte de terminarea petrecerii, partea vătămată G.M. l-a îndepărtat din incinta căminului cultural pe martorul Ț.l. folosind forța, fapt care i-a indignat pe inculpați întrucât martorul este cunoscut în comunitatea locală ca fiind o persoană cu handicap. Inculpații P.M., C.A.G., H.C., A.D., S.F.G. și R.C.l., în timp ce se îndreptau spre casă, l-au observat pe martorul Ț.l., care era plin de sânge, că se îndreaptă din nou spre căminul cultural, moment în care au luat hotărârea de a se răzbuna pe persoanele care l-au agresat.

În timp ce se aflau în fața unui magazin alimentar situat la aproximativ 500 metri de căminul cultural, inculpații au plănuit în ce modalitate să-i atace și să-i agreseze pe oamenii de ordine. Astfel, inculpatul P.M. a scos din portbagajul scuterului un cuțit de vânătoare pe care i l-a înmânat inculpatului C.A.G. (care și-a pus tricoul peste față pentru a nu fi recunoscut), precum și un baston telescopic din metal pe care i l-a înmânat inculpatului A.D. Ceilalți inculpați s-au înarmat cu pari, inculpatul R.C.l. plecând chiar până acasă pentru a se înarma. Astfel înarmați, inculpații au pătruns în curtea căminului cultural, inculpatul P.M. întrebând-o pe partea vătămată G.M. de ce l-a agresat pe martorul Ț.l.

Partea vătămată i-a răspuns că l-a lovit pentru că așa a dorit și dacă o să vrea o să-i aplice și lui P.M. o bătaie, moment în care inculpatul P.M. i-a aplicat o lovitură cu parul în cap părții vătămate G.M. Datorită loviturii primite, partea vătămată G.M. s-a dezechilibrat și a căzut, iar în cădere l-a prins pe inculpatul P.M., trântindu-se peste el și imobilizându-l. În acest timp, în apărarea părții vătămate G.M. a intervenit partea vătămată M.F.D. care a fost și el atacat de către S.F.G. și R.C.l., după care și ceilalți inculpați care l-au lovit cu pari. Partea vătămată M.F.D. a reușit să-l imobilizeze inițial pe inculpatul S.F.G., moment în care în ajutorul acestuia a intervenit C.A.G. care i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul în zona lombară și toracică.

În timp ce se afla căzut peste inculpatul P.M., partea vătămată G.M. a fost lovit în zona capului și toracelui cu parii și bastonul telescopic de către ceilalți inculpați, iar când inculpatul P.M. a solicitat să fie ajutat să scape, inculpatul C.A.G. i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu cuțitul în zona toracelui și abdomenului. În apărarea părților vătămate au intervenit și martorii T.l. care a parat o lovitură de par aplicată de inculpatul A.D., îndreptată spre capul său, după care el a reușit să ia parul de la inculpat și să-i amenințe cu acesta pe inculpați pentru a-i determina să plece. În momentul în care partea vătămată M.F.D. a strigat, afirmând că a fost tăiat, inculpații au părăsit în fugă curtea căminului cultural.

În aceeași noapte, inculpații P.M., C.A.G., H.C. și A.D. au luat legătura cu martorul G.l.P. care i-a scos din țară, transportându-i până în Ungaria. Urmare loviturilor primite, părțile vătămate G.M. și M.F.D. au suferit vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40, respectiv 40-45-zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-le pusă în primejdie. Partea vătămată G.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 RON, iar partea vătămată M.F.D. cu suma 100.000 euro. Persoana vătămată T.l. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și nu a dorit să participe la proces în calitate de parte vătămată, fiind audiat în calitate de martor. Raportat la starea de fapt reținută, instanța a apreciat că faptele comise de inculpații majori P.M., C.A.G., A.D., H.C.

și S.F.G. împreună cu inculpatul minor R.C.l., de a aplica părților vătămate mai multe lovituri, de intensitate, având ca rezultat vătămarea corporală și punerea în primejdie a vieții acestora, partea vătămată M.F.D. având nevoie până la vindecare de 40-45 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată G.M., având nevoie până la vindecarea leziunilor de 35-40 zile îngrijiri medicale, nu întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, ci a infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art 182 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și art. 99 C. pen. anterior în ceea ce-l privește pe inculpatul minor, sens în care, potrivit art. 334 C. proc.

pen. anterior a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, având în vedere următoarele: Potrivit art. 182 alin. (2) C. pen. anterior, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, fapta prin care s-a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei. S-a arătat că, ceea ce deosebește cele două infracțiuni, este poziția subiectivă a făptuitorului. Sub acest aspect, tentativa de omor se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.

Referitor tot la latura subiectivă, infracțiunea de vătămare corporală gravă, în forma sus-menționată, s-a subliniat că este o infracțiune praeterintenționată, întrucât lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - punerea în primejdie a vieții victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu alte cuvinte, făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce o consecință mai gravă, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Sub acest aspect, atât în doctrină cât și în jurisprudență, s-a subliniat că poziția subiectivă a făptuitorului - intenția de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală - se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de toate circumstanțele, respectiv de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, urmarea produsă, precum și de toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta. În speță, analizând toate aceste elemente s-a observat că, deși s-a folosit un cuțit și bâte, inculpații intenționau doar să aplice o corecție părților vătămate, iar de fiica acestora au apreciat necesar să acționeze împreună și să folosească diverse corpuri dure.

Din materialul probator, prima instanță a reținut că inculpatul C.A.G., cel care avea asupra sa cuțitul, a lovit părțile vătămate doar în momentul în care prietenii săi erau imobilizați de către părțile vătămate. S-a arătat că analiza modului în care s-au derulat evenimentele, mobilul acțiunii inculpaților și scopul urmărit, a confirmat mai degrabă intenția inculpaților de a produce o vătămare, o agresiune, o suferință părților vătămate și nu intenția de a ucide, precizându-se că, dacă în cauză ar fi fost vorba de o asemenea intenție, nimic nu i-ar fi împiedicat pe inculpați să aplice victimelor mai multe lovituri, în zone vitale, cu urmări mult mai grave.

Totodată, s-a menționat că, în privința urmărilor produse, opiniile în doctrină sunt unanime și practica judiciară este constantă în a aprecia că acestea, singure, nu au condus la stabilirea intenției și la calificarea faptei ca tentativă la infracțiunea de omor, având în vedere că rezultatul produs poate avea mai multe cauze, fiind necesară analiza întregii antecedențe cauzale. Înainte de începerea cercetării judecătorești inculpații au declarat că recunosc săvârșirea faptei de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior și au solicitat să fie judecați în procedura recunoașterii vinovăției pentru această faptă, potrivit prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpați. Admițând cererea formulată de inculpați, pentru aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. anterior, la stabilirea și aplicarea pedepsei, în vederea atingerii dublului scop preventiv și educativ al acesteia, instanța a mai ținut seama de: dispozițiile Părții generale a C. pen. anterior, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de impactul acțiunii ilicite asupra opiniei publice, de persoana inculpaților, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, în special, de împrejurările în care faptele au fost săvârșite.

Cu privire la persoana inculpaților, instanța a reținut că inculpatul R.C.I., la data comiterii faptelor, era minor, iar din concluziile referatului întocmit de Serviciul de probațiune a rezultat că inculpatul beneficiază din partea tuturor membrilor familiei de un real suport, că nu era cunoscut în societate ca fiind o persoană agresivă, violentă, că are o educație oferită de părinți în sensul respectării valorilor etico-morale, că se bucură de o întreagă rețea de susținere, din partea colegilor de clasă, diriginte, profesori, instructori de zbor, primarul localității, administratorul magazinului unde a făcut practică, faptul că și-a finalizat cursurile liceale și a intrat în câmpul muncii, aspecte susținute prin diplomele de studiu, adeverința de salariat, caracterizări, memorii depuse de vecini, profesori, reintegrarea acestuia putându-se realiza deci cu ușurință.

Cu privire la inculpatul A.D., instanța a reținut din referatul de evaluare și actele depuse în circumstanțiere de către acesta, că provine dintr-o familie organizată, relațiile de familie fiind bazate pe suport material și afectiv, este implicat de timpuriu în activități lucrative în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru familie, are un copil minor dintr-o relație anterioară, este implicat în procesul de creștere și educare al minorului, anterior comiterii faptelor nicio persoană din comunitate nu l-a descris ca având antecedente comportamentale antisociale-violente. În consecință, a constatat instanța, inculpatul a dispus de resurse interne și externe pe care să se bazeze în procesul de reintegrare socială, resurse ce au fost reprezentate de atitudinea nonconflictuală cu care acesta își gestionează relațiile de atașament și suport ce caracterizează mediul intrafamilial, asumarea atribuțiilor parentale și manifestarea interesului lucrativ.

Cu privire la persoana inculpatului P.M., instanța a reținut din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune și actele depuse în circumstanțiere de către acesta, că prezintă resurse interne și externe apte să-l țină departe, pe viitor, de sfera infracțională, are un nivel intelectual ridicat, beneficiază de un puternic suport psiho-moral din partea fraților, familiilor acestora, colegi, consăteni, foști localnici cu care acesta a lucrat în construcții, inculpatul fiind o persoană educată în vederea respectării valorilor etico-morale, având un model pozitiv oferit de părinți, față de tatăl bolnav acesta având un comportament protector având în vedere boala de care acesta suferă, este implicat în activități gospodărești.

Cu privire la inculpatul C.A.G., instanța a reținut din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune și actele depuse în circumstanțiere de către acesta, că are un nivel intelectual ridicat, are capacitatea de a conștientiza consecințele deosebit de grave ale comiterii faptei pentru care este judecat în prezenta cauză, atitudine pozitivă față de muncă, fiind implicat în numeroase activități lucrative de la o vârstă fragedă, capacitatea de a-și petrece timpul liber în mod constructiv, inculpatul practicând tenis de masă, fotbal, pescuit, drumeții montane, precum și relațiile de prietenie pe care le dezvoltă cu colegii de muncă, consătenii, precum și regretul exprimat de inculpat față de suferințele pricinuite părților vătămate.

Cu privire la inculpatul S.F.G. instanța a reținut din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune și actele depuse în circumstanțiere de către acesta, că și acesta beneficiază de ajutorul moral, material și financiar din partea ambilor părinți, precum și faptul că aceștia s-au implicat mai mult în supravegherea acestuia, faptul că acesta contribuie din activitățile lucrative la întreținerea familiei, reliefează faptul că acesta dispune de anumite valori sociale.

De asemenea, a beneficiat de o imagine pozitivă în societate, reliefată de aprecierile primite din partea profesorilor, colegilor de clasă, din partea comunității locale în cadrul căreia inculpatul nu era cunoscut cu manifestări pro-infracționale sau agresive, atitudinea sinceră de regret pe care a manifestat-o față de cele întâmplate, cât și compasiunea față de cele două părți vătămate, faptul că și-a cerut scuze față de inculpați în fața instanței de judecată, apreciindu-se că denotă că inculpatul a devenit conștient de pericolul și consecințele negative pe termen lung al faptei comise.

Referitor la inculpatul H.C., instanța a reținut din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune și actele depuse în circumstanțiere de către acesta, că și acesta prezintă perspective de integrare în societate, faptul că acesta anterior comiterii faptei, a dat dovadă de un comportament foarte bun în societate, reflectat în laudele și aprecierile persoanelor care compun familia, dar și de prieteni, de angajatorii acestuia care de altfel și-au exprimat dorința de a-l reprimi la muncă. Alte aspecte reținute au fost: regretul manifestat pentru faptele antisociale comise, faptul că este o persoană responsabilă în ceea ce privește obținerea independenței financiare prin eforturi personale, interesul față de studii, fiind absolvent de liceu, precum și atașamentul față de părinți.

Reținând comiterea acestor infracțiuni de către inculpați, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, având în vedere pericolul social concret al faptelor, modalitatea de săvârșire, precum și concluziile referatelor de evaluare efectuate în cauză care atestă că inculpații au perspective certe de reinserție socială, instanța a aplicat inculpaților majori P.M., C.A.G., A.D. și H.C. o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, iar inculpatului minor S.F.G. pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 99 C. pen.

anterior. Întrucât împrejurările faptice reținute prezintă gravitate, însă prin rezonanța consecințelor produse nu sunt de natură a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpaților, aceștia având o conduită pozitivă anterioară comiterii infracțiunii, probată prin actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, care le conferă profilul și statutul de persoane apte de a aprecia asupra semnificației procesului electoral, pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. anterior instanța a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen. anterior, cu excepția dreptului de a alege și art. 64 lit. b) C. pen. anterior. Deși ar fi fost îndeplinite formal și condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

anterior, pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța a apreciat că nu este suficientă pentru inhibarea comportamentului infracțional al inculpaților, fiind necesară aplicarea unor măsuri de supraveghere. Existența unor măsuri de supraveghere, obligația de a se prezenta periodic și de a discuta, dar și de a da referințe cu privire la viața lor, a considerat instanța că, alături de ceilalți factori externi și interni favorabili reintegrării sociale ai inculpaților, contribuind la conștientizarea efectelor comiterii unor infracțiuni, iar numai supravegherea și sprijinul moral, afectiv și material acordat de membrii familiei inculpaților nefiind suficiente pentru a-i determina să nu comită infracțiuni.

Având în vedere că au fost întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. și că inculpații nu au fost cunoscuți cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, că erau persoane tinere, cu reale perspective de reintegrare socială, constatate și prin referatele de evaluare, că erau implicați în activități care le permit obținerea mijloacelor de trai, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, fiind suficientă avertizarea socială a inculpaților cu posibilitatea executării unei astfel de pedepse în cazul în care ar comite noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere, pentru a obține inhibarea comportamentului infracțional din partea acestora, instanța a dispus suspendarea executarea pedepsei aplicate inculpaților P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G.

sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad. Instanța a constatat că Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a formulat pretenții civile, depunând nota de calcul și foile de observație clinică în dovedire, arătând că pe perioada spitalizării, părțile vătămate au beneficiat de servicii medicale în valoare de 11.909,679 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză. Totodată, s-a reținut că părțile vătămate M.F.D. și G.M. s-au constituit părți civile în procesul penal. Astfel, partea vătămată M.F.D. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale, iar partea vătămată G.M. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 200.000 RON, reprezentând daune morale.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2), art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C. civ. s-a considerat întemeiată acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad și a obligat pe inculpații: P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G., R.C.I. în solidar, iar pe inculpatul minor R.C.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente R.C. și B.C., să plătească acesteia suma de 11909,679 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părților vătămate/civile M.F.D. și G.M.

Cu privire la cererea părților vătămate/civile instanța le-a considerat întemeiate, reținând că, în mod indiscutabil acestea au suferit un prejudiciu moral, constând în suferința de ordin fizic și psihic datorată agresiunii la care au fost supuse, prejudiciu moral ce a fost cuantificat la suma de 4.500 euro pentru partea civilă M.F.D., respectiv suma de 18.000 RON, în ceea ce o privește pe partea civilă G.M., cu aprecierea că aceste sume reprezintă o reparație patrimonială justă pentru prejudiciul nepatrimonial încercat de părțile civile. La aprecierea sumelor ce au fost achitate cu titlu de daune morale, instanța a avut în vedere că acțiunea inculpaților a fost oarecum determinată și de comportamentul părților vătămate, chiar dacă nu s-a dovedit că prin comportamentul lor, părțile vătămate ar fi creat puternice tulburări sau temeri inculpaților.

În plus, instanța a avut în vedere în principal caracterul nepatrimonial al daunelor morale în general, și că aceste sume nu au condus la înlăturarea suferințelor care au determinat aceste solicitări, dar și faptul că aceste daune nu au fost privite ca o sancțiune complementară aplicată inculpaților. Nu în ultimul rând, instanța a mai avut în vedere dozarea acestor daune astfel încât să nu se producă o creștere nejustificată a patrimoniului celor care le-au solicitat. Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, părțile civile G.M., M.F.D. și inculpații P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G., R.C.I., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 05 martie 2013, sub nr. 5709/108/2012.

Prin decizia penală nr. 107 din 24 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.M., C.A.G., A.D., H.C., S.F.G. și R.C.I. împotriva sentinței penale nr. 45 din 6 februarie 2013 pronunțate de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5709/108/2012 din 31 august 2012. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior a admis apelurile declarate împotriva aceleiași hotărâri de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și de părțile civile G.M. și M.F.D. S-a desființat sentința penală apelată și, rejudecând cauza în privința încadrării juridice, a pedepselor și a modului de individualizare a executării acestora: S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior. S-au respins cererile inculpaților privind judecarea cauzei după procedura recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. anterior. În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) și art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, au fost condamnați pe inculpații: - P.M., - C.A.G., - A.D., - H.C. și - S.F.G. la câte o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2), art. 80 alin. (2), art. 99 și art. 109 C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul R.C.I. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav. În baza art. 176 alin. (1) rap. la art. 65 alin. (2) cu ref. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat fiecăruia dintre inculpații P.M.,- C.A.G., A.D., H.C. și S.F.G. pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepselor principale a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis tuturor celor șase inculpați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepselor principale. S-au menținut, în rest, dispozițiile hotărârii atacate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc pen. anterior, au fost obligați inculpații apelanți, dintre care inculpatul R.C.l. în solidar cu părțile responsabile civilmente R.C. și B.C., la plata a câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat în apel. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc pen. anterior, au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelurilor declarate de procuror și de părțile civile G.M.

și M.F.D. În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. anterior, au fost obligați fiecare din cei 6 inculpați, dintre care inculpatul R.C.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente R.C. și B.C., la plata către partea civilă G.M. a câte 250 RON cheltuieli judiciare în apel. Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a arătat că își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată, și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav.

Curtea de apel a apreciat că vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunea reținută prin actul de sesizare al instanței a fost dovedită potrivit declarațiilor părților vătămate, declarațiilor inculpaților, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor G.I.P., B.G.D., Ț.I., V.C.G., G.G.F., T.I., B.M.N., B.I., F.I.F., L.D.P., M.O.G. Astfel, prima instanță de control judiciar, a reținut că, în seara de 03 iunie 2012, cu ocazia, sărbătorii de Rusalii, s-a organizat o petrecere în incinta Căminului Cultural din localitatea C.A., asigurarea ordinii și liniștii la acea petrecere fiind făcută de către părțile vătămate G.M., M.F.D., precum și pe martorul T.I.

În jurul orei 03,30 din noaptea de 03 din 04 iunie 2012, înainte de terminarea petrecerii, partea vătămată G.M. l-a îndepărtat din incinta căminului cultural pe martorul Ț.I. folosind forța. Martorul este cunoscut în comunitatea locală ca fiind o persoană cu handicap. Inculpații P.M., C.A.G., H.C., A.D., S.F.G. și R.C.I., în timp ce se îndreptau spre casă, l-au observat pe martorul Ț.I., care era plin de sânge, moment în care au luat hotărârea de a se răzbuna pe persoanele care l-au agresat. În timp ce se aflau în fața unui magazin alimentar situat la aproximativ 500 metri de căminul cultural, inculpații au plănuit în ce modalitate să le atace și să le agreseze pe părțile vătămate. Astfel, inculpatul P.M.

a scos din portbagajul scuterului un cuțit de vânătoare pe care i l-a înmânat inculpatului C.A.G. (care și-a pus tricoul peste față pentru a nu fi recunoscut), precum și un baston telescopic din metal pe care i l-a înmânat inculpatului A.D. Ceilalți inculpați s-au înarmat cu pari, inculpații R.C.I. plecând chiar până acasă pentru a se înarma. Astfel înarmați, inculpații au pătruns în curtea căminului cultural, inculpatul P.M. întrebând-o pe partea vătămată G.M. de ce l-a agresat pe martorul Ț.I. Partea vătămată i-a răspuns că l-a lovit pentru că așa a dorit și dacă o să vrea o să-i aplice și lui P.M. o bătaie, moment în care inculpatul P.M. i-a aplicat o lovitură cu parul în cap părții vătămate G.M.

Datorită loviturii primite, partea vătămată G.M. s-a dezechilibrat și a căzut, iar în cădere l-a prins pe inculpatul P.M., trântindu-se peste el și imobilizându-l. În acest timp, în apărarea părții vătămate G.M. a intervenit partea vătămată M.F.D. care a fost și el atacat de către S.F.G. și R.C.I., după care și ceilalți inculpați care l-au lovit cu pari. Partea vătămată M.F.D. a reușit să-l imobilizeze inițial pe inculpatul S.F.G., moment în care în ajutorul acestuia a intervenit C.A.G. care i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul în zona lombară și toracică. În timp ce se afla căzut peste inculpatul P.M., partea vătămată G.M. a fost lovit în zona capului și toracelui cu parii și bastonul telescopic de către ceilalți inculpați, iar când inculpatul P.M.

a solicitat să fie ajutat să scape, inculpatul C.A.G. i-a aplicat părții vătămate două lovituri cu cuțitul în zona toracelui și abdomenului. În apărarea părților vătămate au intervenit și martorii T.I. care a parat o lovitură de par aplicată de inculpatul A.D., îndreptată spre capul său, după care el reușit să ia parul de la inculpat și să-i amenințe cu acesta pe inculpați pentru a-i determina să plece. În momentul în care partea vătămată M.F.D. a strigat, afirmând că a fost tăiat, inculpații au părăsit în fugă curtea căminului cultural. În aceeași noapte, inculpații P.M., C.A.G., H.C., și A.D. au luat legătura cu martorul G.I.P. care i-a scos din țară, transportându-i până în Ungaria. Urmare a loviturilor primite, părțile vătămate G.M.

și M.F. au suferit vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40, respectiv 40-45-zile de îngrijiri medicale, viața fiindu-le pusă în primejdie. De altfel, a constatat Curtea de Apel, starea de fapt nu a fost contestată de către apelanți, iar inculpații prin declarațiile date la data de 05 octombrie 2012, au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. S-a mai reținut că, ceea ce au contestat inculpații a fost încadrarea juridică, aceștia solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriul, din infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

anterior rap. la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. b) cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior, cu motivarea că, sub aspectul laturii subiective nu a existat nici intenția directă de a ucide, de a suprima viața vreuneia din părțile vătămate, acest fapt fiind înlăturat prin probele administrate în faza de urmărire penală, nici intenția indirectă de a ucide, reținându-se în mod eronat în sarcina inculpaților săvârșirea faptei sub forma vinovăției intenției indirecte (acceptată), așa cum se arată în rechizitoriu. În fapt, au susținut inculpații, s-a acționat sub imperiul unei puternice stări de tulburare și emoție determinată de faptul că au aflat că părțile vătămate l-au agresat fizic pe numitul Ț.I.

(unii dintre ei văzându-l chiar „plin de sânge"), cunoscut ca fiind o persoană cu handicap psihic și locomotor, ceea ce le-a insuflat un sentiment de milă și a determinat luarea hotărârii de a aplica o corecție părților vătămate M.F.D. și G.M. Critica procurorului și a părților vătămate cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei admisă de către prima instanță a fost considerată ca întemeiată. Curtea de apel a precizat că, esențial, pentru încadrarea juridică a faptei inculpaților, după caz, în tentativă de omor calificat art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.anterior ori în vătămare corporală gravă art. 182 alin. (2) C. pen.

anterior, este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care s-a săvârșit fapta, menționându-se că, dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei de omor acesta acționează cu intenția de ucidere, fiind adevărat că infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior, poate avea ca element subiectiv și intenția depășită însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav, punerea în primejdie a vieții persoanei, fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție „praeterintenție" (intenție depășită).

S-a arătat că, în cazul infracțiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite, că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma. Astfel, există tentativă de omor, și nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Curtea de apel a mai arătat că anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vumerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului. Aceste aspecte au fost avute în vedere de instanță, respectiv că fapta s-a produs prin folosirea de către inculpați a unor obiecte apte de a produce moartea (cuțit, baston metalic, pari), prin aplicarea unor lovituri ce au vizat o zonă anatomică vitală (zona capului, zona toracică, zona abdominală în cazul părții vătămate G.M.

și zona capului, zona lombară, zona toracică în cazul părții vătămate M.F.D.). De asemenea, inculpații au aplicat lovituri puternice, de mare intensitate și repetate, respectiv două lovituri cu cuțitul și multiple lovituri cu alte corpuri contondente în cazul părții vătămate G.M., precum și mai multe lovituri cu cuțitul și numeroase lovituri cu alte corpuri contondente în cazul părții vătămate M.F.D. Instanța de apel a mai constat că aceste lovituri au avut consecințe grave, așa cum au rezultat din rapoartele medico-legale. Astfel, în cazul părții vătămate G.M. leziunile au determinat o plagă abdominală penetrantă cu perforare de cec și eviscerație de epiplon, plagă toracică penetrantă stânga cu leziune pulmonară stânga, semne de violență la nivelul capului cu punerea în primejdie a vieții, iar în cazul părții vătămate M.F.D.

leziunile au determinat plagă transfixiantă hepatică, plagă tăiată de venă cavă inferioară, plagă tăiată hemidiafragmă dreapta, plagă înjunghiată lombar dreapta penetrantă, secțiune de coastă 12 dreapta, traumatism cranian acut minor cu punerea în primejdie a vieții. Faptul că inculpații au acționat cu intenția indirectă de omor, a apreciat Curtea de apel, rezultă și din faptul că, între momentul luării rezoluției infracționale și cel al punerii în aplicare a acesteia, a existat un interval temporal de natură să justifice, pe de o parte, concluzia excluderii actului spontan - care înlătură apărările inculpaților potrivit căreia ar fi săvârșit fapta ca o reacție la comportamentul provocator al părților vătămate care l-au lovit pe martorul Ț.I.

cunoscut în comunitatea locală ca fiind o persoană cu handicap, iar pe de altă parte, concluzia existenței unei perioade suficiente de timp pentru a reflecta, conștient, asupra posibilelor consecințe cu potențial letal ale respectivului act. De as