ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1277/2015

Decizia nr. 1277/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iaș, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Iași, a solicitat anularea Deciziei nr. 13 din 19 decembrie 2008, a procesului-verbal de inspecție fiscală încheiat la data de 30 octombrie 2008, prin care a fost obligat la plata sumei totale de 91.760,02 lei, sumă formată din suma de 79.867,02 lei, plus 11.893 lei majorări, reprezentând sume încasate cu titlu necuvenit. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că sumele reținute prin actele administrative atacate au fost nelegal stabilite.

Referitor la sporul de dificultate, reclamantul a susținut că legea stipulează clar că și funcțiile de demnitate publică implicate în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001 beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50%, care se acordă pentru o perioadă de un an, perioadă care se calculează nu de la data apariției O.U.G. nr. 136/2006, ci de la data intrării în vigoare a ordonanței.

Cu privire la majorarea cu 75% a salariilor de bază ale unor angajați din cadrul aparatului de specialitate al primarului, a arătat că prin Dispoziția nr. 16 din 13 ianuarie 2008 și Dispoziția nr. 7082 din 26 februarie 2008 au fost numite persoanele Unităților de Implementare pentru proiectul "Creșterea eficientei energetice a clădirii Casa de cultură Mihail Sadoveanu" și pentru proiectul "Centru de Dezvoltare Economica Pașcani" ce are la bază acordul încheiat la data de 02 august 2006 între reprezentanții Ministerului român al Afacerilor de Externe și cei ai Ambasadei Elveției, prevederi care solicitau constituirea expresă a "Unității de Implementare a Programului până la data de 30 septembrie 2006 și a planului de plăți al proiectului" la nivelul beneficiarului de fonduri nerambursabile (administrația publică locală a Municipiului Pașcani).

Reclamantul a susținut că potrivit principiilor autonomiei locale date de legislația în vigoare, cele două dispoziții emise în temeiul O.U.G. nr. 1/2006, recunosc munca susținută, complexă, și de specialitate a unor salariați, astfel că, respectând prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 490/2004, salariile de baza ale persoanelor prevăzute în cele doua dispoziții s-au majorat cu 75% fata de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat de entitatea publică în anul 2008.

În ceea ce privește indemnizațiile acordate membrilor comisiilor de concurs pentru angajarea personalului contractual, reclamantul a precizat că legea stipulează că pot fi acordate indemnizații membrilor comisiilor de concurs fără a dispune imperativ că acestea se acordă numai pentru membrii comisiilor de concurs pentru încadrarea funcționarilor publici.

Astfel, din prevederile H.G. nr. 1209/2003, art. 14 alin. (6), cât și din prevederile H.G. nr. 611/2008 art. 42. alin. (1) și (2) rezultă în mod clar că nu exista nici o diferență din punct de vedere organizatoric și procedural, cantitativ și calitativ între un concurs organizat pentru ocuparea funcțiilor publice și un concurs pentru ocuparea posturilor contractuale.

A mai arătat reclamantul că nu a aprobat și nu a vizat nici o deschidere de credite pe sursele de venit 42 februarie 19 și 42 februarie 13, că este inadmisibil ca organul de control să includă și dreptul de tutelă administrativă, contestând pe cale indirectă actele emise de autoritățile administrației publice locale, în condițiile în care nu au fost contestate de prefect.

În privința sumei de 9615 lei, reprezentând „indemnizație de ieșire la pensie”, în cuantum de 3 salarii calculate ca medie a ultimelor trei luni de activitate, a fost restituită în numerar cu chitanța din 3 octombrie 2008.

Pârâta B. Iași

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reiterând temeiurile de fapt și de drept din actele administrative atacate.

Prin sentința civilă nr. 173 din 04 decembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat și, pe fond a respins, ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin procesul-verbal de inspecție din 30 octombrie 2008 s-a reținut plata necuvenită a indemnizației pentru ieșirea la pensie, în cuantum de 9.615 lei, făcută fostului primar A., că s-a plătit necuvenit un spor de dificultate de 50% unor persoane din aparatul de specialitate al primăriei implicate în activitatea de aplicare a unor acte normative, fiind creat astfel un prejudiciu de 35.236 lei, că a fost majorat nelegal, cu 75 %, începând cu 01 ianuarie 2008, salariul de bază a 9 persoane cărora li s-au delegat atribuții de gestionare a fondurilor comunitare, fiind produs un prejudiciu de 69.304 lei, ca a fost acordat nelegal un spor de 25 % pentru complexitatea muncii, că au fost făcute plăți nelegale, în valoare de 9.995 lei reprezentând indemnizații acordate membrilor comisiilor de concurs pentru angajarea personalului încadrat cu contract individual de muncă și că s-au acordat salarii de merit în perioada ianuarie - iunie 2008, în lipsa deciziei conducătorului entității publice și fără o analiză a activității și rezultatelor din anul anterior ale persoanelor beneficiare.

Instanța de fond a constatat că și alte persoane, vizate de actul de inspecție mai sus menționat, au solicitat instanței anularea procesului - verbal de inspecție, că, prin sentința nr. 143/CA din 15 iulie 2009, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea acelor persoane în sensul anulării Deciziei nr. 11/2008, emisă de B. Iași, și că, prin Decizia nr. 666 din 9 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de pârâtă, ca tardiv formulat.

Într-o altă cauză ce a format obiectul Dosarului nr. x/45/2009, a fost respinsă acțiunea formulată de viceprimarul Municipiului Pașcani, prin care s-a solicitat anularea aceluiași proces - verbal de inspecție, sentința nr. 43 din 06 februarie 2012 pronunțată în dosarul menționat rămânând irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În speță, instanța de fond a observat că din examinarea procesului - verbal de inspecție reiese că organul de control a reținut faptul că, în timpul controlului, după comunicarea constatărilor prin adresa din 30 septembrie 2008, reclamantul a restituit suma de 9.615 lei.

De asemenea, instanța de fond a constatat că, în mod corect, s-a reținut că în perioada ianuarie 2008 - iunie 2008 s-a plătit necuvenit sporul de dificultate de 50%, în baza Dispoziției primarului nr. 34 din 23 ianuarie 2008, unor persoane din aparatul de specialitate al primarului desemnate să facă parte din comisia constituită în baza Dispoziției primarului nr. 2879 din 26 februarie 2008.

Sporul de dificultate de 50% nu putea fi acordat decât în cazurile, condițiile și termenele impuse de lege. Or, prin prevederile art. 1 pct. 4 alin. (2) și (3) ale Legii nr. 263/2006 s-a stabilit clar că sporul lunar de dificultate de 50% se acordă pe o perioadă de 2 ani ce curge de la data de 03 ianuarie 2006, iar prin O.U.G. nr. 136/2006 s-a stabilit o durată de un an de acordare a unui spor de 50% persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică din administrația publică centrală și locală implicate în aplicarea actelor normative privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 1945 - 1989.

Prin urmare, a apreciat prima instanță, orice plată a sporului menționat realizată în temeiul Dispoziției primarului nr. 34 din 23 ianuarie 2008 pentru activități efectuate în anul 2008 este nelegală.

Referitor la majorarea cu 75% a salariilor de bază ale unor angajați din aparatul de specialitate al primarului, instanța de fond a constatat că reclamantul a emis Dispoziția nr. 7082 din 26 februarie 2008 prin care a fost constituită Unitatea de Implementare a Proiectului „Centru de Dezvoltare Economică-Pașcani", în art. 2 al actului administrativ menționat fiind stabilit că pentru persoanele enumerate la art. 1, care au calitatea de funcționar public și personal contractual, se majorează salariile de bază cu 75%, începând cu data de 01 februarie 2008 și până la finalizarea proiectului.

În dispoziția menționată s-au invocat ca temei legal prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 1/2006, însă acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât se referă la asigurarea numărului de personal necesar în toate structurile responsabile cu integrarea în Uniunea Europeană și de gestionarea fondurilor comunitare.

Instanța de fond a mai apreciat că, în mod corect, s-a reținut de către autoritatea care a efectuat controlul că majorarea salariului trebuia să aibă la bază avizul prealabil al Ministerului Finanțelor Publice; din conținutul și modul în care sunt redactate dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 170/2005 reiese că avizul menționat este conform. Prin urmare, actul administrativ de majorare cu 75% a salariilor emis în lipsa unui astfel de aviz este nelegal.

În ceea ce privește indemnizațiile acordate membrilor comisiilor de concurs pentru angajarea personalului contractual, instanța de fond a constatat că în mod corect s-a reținut în actele criticate faptul că acordarea acestora nu este legală, întrucât în lipsa unei dispoziții legale care să prevadă că se acordă indemnizații membrilor comisiilor de examinare pentru angajarea personalului contractual, nu se justifică acordarea și încasarea indemnizației de concurs.

Având în vedere că sumele de bani indicate în actele administrative atacate sunt acordate fără a avea ca temei actele normative ce reglementează statutul și modul de salarizare al personalului bugetar, instanța de fond a considerat că actele primarului adaugă la lege, independent de faptul că sumele destinate plății au fost prevăzute în buget.

În raport de considerațiile mai sus prezentate, instanța de fond nu luat în considerare concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

De asemenea, prima instanță a mai constatat că sentința nr. 143/CA din 15 iulie 2009 și sentința nr. 43 din 06 februarie 2012 nu pot avea valoare de lucru judecat și nici semnificația de precedent judiciar deoarece persoanele care au figurat în Dosarul nr. x/45/2009, în calitate de reclamanți, nu au avut același statut cu cel al reclamantului din prezenta cauză, care, în calitatea sa de primar răspunde pentru actele pe care le-a emis cu încălcarea dispozițiilor legale.

Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ. Recurentul a susținut că:

- nu au fost examinate corespunzător efectele sentinței nr. 143/CA din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, irevocabilă, prin care se anulează același proces-verbal de inspecție fiscală atacat și în prezenta cauză; deși inițial s-a apreciat că există legături de interdependență între cauze, ulterior s-a făcut abstracție de argumentele care au stat la baza anulării procesului-verbal de inspecție;

- toate sumele indicate în actele atacate au fost legal plătite; indemnizația de ieșire la pensie era prevăzută în contractul colectiv de muncă; sporul de dificultate se acorda „anual”, în condițiile art. II din Legea nr. 263/2006; majorarea cu 75% a salariilor personalului de specialitate din aparatul propriu al primarului a fost acordată în condițiile în care proiectele în discuție nu au făcut parte din programele desfășurate pe fonduri europene (ci în baza unui „Grant” acordat de Ambasada Elveției), deci nu era necesar avizul conform al Ministerului Finanțelor Publice, nefiind incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 170/2005; cu privire la indemnizațiile acordate membrilor comisiilor de concurs pentru angajarea personalului contractual, de 20%, acestea au fost stabilite prin mai multe dispoziții ale primarului, dintre care una, Dispoziția nr. 8587 a fost atacată de prefect, acțiunea fiind respinsă irevocabil.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., luând în considerare că intimata nu a formulat apărări, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 22 alin. (8), teza finală din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, Decizia nr. 13 din 19 decembrie 2008 prin care B. Iași i-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva procesului-verbal de inspecție din 30 octombrie 2008, având același emitent.

Suma contestată de recurent, primarul municipiului Pașcani în perioada vizată de control, 91.760,02 lei, figurează la capitolul „Măsuri” din titlul executoriu și reprezintă 79.867,02 lei „sume nete de recuperat de la angajați” și 11.893 lei „majorări la sumele brute acordate necuvenit”.

În esență, după cum rezultă din prezentarea conținutului actelor administrative atacate de la pct. 1 și 2 din această decizie, se reproșează că recurentul, în calitate de primar, ar fi acordat „necuvenit” mai multe sporuri, indemnizații ori alte majorări de natură salarială unui număr de 22 de angajați ai primăriei, persoane identificate în procesul-verbal de inspecție cu nume, prenume, funcție și sume de recuperat.

Toate persoanele vizate au formulat acțiuni în contencios administrativ, solicitând anularea aceluiași proces-verbal: din 30 octombrie 2008 precum și a deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative din 19 decembrie 2008.

La termenul din 7 decembrie 2009, prima instanță, constatând „identitatea parțială” a obiectului acestor cauze, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea soluționării pricinii, care a dăinuit până la data de 28 octombrie 2013, când s-a dispus repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.

Cu toate acestea, la pronunțarea sentinței nu a avut în vedere soluția irevocabilă de anulare a procesului verbal de inspecție dispusă prin sentința nr. 143/CA din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, considerând că reclamantul, în calitate de primar, are statut diferit de al celorlalți angajați și răspunde pentru actele pe care le-a emis cu încălcarea dispozițiilor legale.

Soluția curții de apel este greșită.

În litigiul finalizat irevocabil prin sentința anterior indicată, douăzeci de angajați ai primăriei, au contestat măsurile dispuse de organul de control iar instanța, examinând punctual condițiile în care au fost acordate, prin dispoziții ale primarului A., sumele plătite cu titlu de:

- spor de dificultate, unui număr de 5 persoane, membri ai Comisiei Locale Pașcani de aplicare a Legii nr. 10/2001, în temeiul Legii nr. 263/2006;

- sporul de 75% acordat personalului implicat efectiv în implementarea proiectelor „Creșterea eficienței energetice a clădirii Casa de Cultură Mihail Sadoveanu” și „Centrul de Dezvoltare Economică Pașcani”;

- sporul de 20%, ca indemnizație de concurs pentru membrii Comisiilor de examinare desemnate prim mai multe dispoziții ale aceluiași primar, A.;

- salariile de merit.

a ajuns la concluzia că toate plățile s-au realizat în condiții de legalitate și că nu s-a creat nici un prejudiciu Primăriei Pașcani.

În acest context, chiar dacă nu se regăsește tripla identitate - părți, obiect și cauză - cerută de art. 1201 C. civ., este cert că efectul pozitiv al puterii de lucru judecat de care beneficiază sentința nr. 143 din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, irevocabilă, determină obligația instanței de a nu contrazice prin prezenta soluție ceea ce s-a statuat irevocabil prin hotărârea precedentă.

Argumentele prin care curtea de apel și-a justificat îndepărtarea de la soluția deja pronunțată nu sunt consistente.

Diferența de statut ori condițiile de atragere a răspunderii materiale a primarului nu prezintă relevanță în cauză pentru că în litigiul anterior, în cadrul controlului de legalitate, au fost analizate pe fond temeiurile acordării sumelor respective prin dispoziții de primar, ajungându-se la concluzia că toate s-au realizat cu respectarea cadrului normativ incident. Ca urmare, în lipsa „faptei ilicite” și a „prejudiciului”, ca elemente ale răspunderii materiale nu este de conceput atragerea răspunderii recurentului-reclamant.

Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul și se va reforma sentința, în sensul anulării actelor administrative atacate.

Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 4.000 lei, cheltuieli de judecată către recurent, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 173 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că:

Admite acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Iași.

Anulează Decizia nr. 13 din 19 decembrie 2008 și procesul - verbal 6 din 30 octombrie 2008 emise de pârâtă.

Obligă intimata la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către recurent.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2015.