ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Iași reclamantul P.D., fost viceprimar al

Municipiului Pașcani, a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Iași,

anularea deciziei nr. 12 din 19 decembrie 2008 și a procesului verbal de

inspecție fiscală nr. 26286 din 30 octombrie 2008, prin care s-a

dispus recuperarea sumei de 91.760,02 lei nedatorată, dar

plătită de primărie, personalului acesteia.

În motivarea cererii sale, reclamantul a

arătat că a avut calitatea de viceprimar al municipiului

Pașcani, iar prin procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 26286

din 30 octombrie 2008 s-a reținut că suma totală de 91.760,02

lei ce s-a acordat necuvenit personalului din cadrul Primăriei

municipiului Pașcani, urmează a fi recuperată.

Prin decizia nr. 12 din 19 decembrie 2008,

D.G.F.P. Iași a respins contestația reclamantului formulată

împotriva procesului verbal de inspecție.

Actele contestate se apreciază ca

nelegale, arătându-se că sumele încasate li se cuveneau, iar

dispozițiile primarului de acordare a acestora sunt legale, organul de

control neputând face aprecieri asupra legalității acestora, neavând

calitatea de judecător.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că plăta

sporurilor reținute în actul de control nu a avut suport legal pentru a fi

făcută către angajații primăriei, fiind încălcate

mai multe dispoziții legale: Legea nr.119/1999; Legea nr. 215/2001;

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 522/2003; H.G. nr. 1209/2003; H.G.

nr. 775/1998 și Legea nr. 188/1999.

În cauză s-a dispus efectuarea unei

expertize financiar-contabile.

Prin sentința civilă nr. 152/CA

din 21 iulie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului; a anulat

decizia nr. 12 din 19 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Iași; a anulat

decizia și procesul verbal de inspecție fiscală nr. 26286 din 30

octombrie 2008 și a exonerat reclamantul de plata sumei de 91.760,02 lei.

Pentru pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, din concluziile raportului

de expertiză efectuat în cauză, că deși D.G.F.P. Iași

a constatat prin procesul verbal contestat, prejudicii aduse Primăriei

Pașcani prin acordarea de sporuri și indemnizații unui

număr de 22 persoane, în sumă totală de 91.760,02 lei, aceste

sporuri au la bază un fundament legal.

Astfel, sporul de 50% de dificultate a

fost acordat potrivit Legii nr. 236/2006, având la bază Dispoziția

Primarului nr. 34/2008, pentru persoanele care au făcut parte din Comisia

Locală Pașcani de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru perioada 2007 -

iunie 2008.

Sporul de 75% pentru gestionarea

fondurilor comunitare a fost acordat de primar în baza Legii nr. 339/2007,

sporul fiind prevăzut în buget, în statul de funcțiuni, sarcinile

persoanelor care au beneficiat de acest spor fiind înscrise în fișa

postului, având la bază Dispozițiile Primarului nr. 16/2009 și

7028/2008.

Sporul de 25% pentru complexitatea muncii

a fost corect acordat, având la bază Dispoziția Primarului nr. 3520/2007,

de extindere a controlului financiar propriu, dispoziția amintită

îndeplinind condițiile prevăzute de Normele Metodologice aprobate de

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 522/2003.

Cu privire la acest spor, instanța

de fond a apreciat că legiuitorul nu interzice nominalizarea altor persoane

din alte compartimente pentru exercitarea controlului financiar preventiv

propriu, sporul în cauză fiind prevăzut în statul de funcțiuni

pe anul 2008 și aprobat prin Dispoziția nr. 7028/2008, iar

activitatea de control financiar preventiv a fost efectiv prestată.

Și sporul de 20% reprezentând indemnizații

pentru comisiile de concurs a fost corect acordat în baza a 6 Dispoziții

ale primarului, cu respectarea metodologiei aprobată prin H.G. nr. 775/1998.

S-a reținut că sporul menționat este reglementat de H.G. nr. 1209/2003

pentru membrii comisiilor desemnați a examina funcționarii publici.

Cât privește salariul de merit,

acesta a fost acordat în baza Dispoziției nr. 7018/2008 de aprobare a

statului de funcții, cu menționarea nominală și

cuantificarea sumei precum și în baza prevederilor exprese ale

contractului colectiv de muncă.

Referitor la suma de 9615 lei plătită

lui R.N. cu ocazia ieșirii la pensie s-a reținut că plata s-a

făcut cu respectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă,

fiind reținute toate accesoriile aferente acesteia.

În fine, instanța de fond a

apreciat că dreptul de exercitare a controlului financiar delegat,

prevăzut de O.G. nr. 119/1999 nu include și dreptul de a contesta

direct sau indirect actele emise de autoritățile administrației

publice locale, în speță Dispozițiile Primarului ce au fost

avute în vedere la acordarea sporurilor.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a formulat recurs D.G.F.P.

Iași, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a adus, în

esență, următoarele critici sentinței recurate:

Instanța de fond în mod

greșit a apreciat că organul de inspecție nu are competența

să verifice legalitate și regularitatea acordării sporurilor în

cauză în baza dispozițiilor emise de primar, întrucât atribuțiile

organului de control în acest sens rezultă din dispozițiile art. 22 alin.

(1), art. 2 alin. (1) lit. p) din O.G. nr. 119/1999, privind controlul intern

și controlul financiar preventiv cât și din prevederile Codului

controlului intern, aprobat prin O.M.F.P. nr. 946/2005.

Se susține că prima

instanță a apreciat în mod eronat cu privire la legalitatea sumelor

acordate angajaților primăriei, menționate în actele contestate

deoarece, fără a se respecta dispozițiile legale incidente în

fiecare caz în parte, s-a acordat sporul de dificultate de 50%, majorarea

salariului de bază pentru anumiți angajați cu 75%, sporul de complexitate

a muncii de 25

%,

sporul de 20% reprezentând

indemnizații pentru membrii comisiei de concurs, avându-se în vedere doar

deciziile primarului fără a se ține seama de dispozițiile

legale care reglementau acordarea și plata acestora.

Recurenta-pârâtă, apreciind ca nelegale

Dispozițiile Primarului Municipiului Pașcani nr. 7028/2008, 16 din 18

ianuarie 2008, 7082 din 26 februarie 2008, a invocat excepția de

nelegalitate a acestora în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentei, în mod nelegal

au fost acordate și salariile de merit pentru anul 2008 fără a

exista un act administrative emis de conducătorul entității publice,

conform art. 8 din O.U.G. nr. 10/2008, susținându-se că și sub

acest aspect sentința recurată este nelegală.

Intimatul-reclamant a formulat concluzii

scrise prin care a invocat nulitatea recursului potrivit art. 302 alin. (1)

lit. c)

din arie n Legea nr. 95/2006  (

C.

proc. civ. întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază.

De asemenea, a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică

sentința recurată, precizând că organul de control nu poate face

aprecieri cu privire la legalitatea dispozițiilor primarului iar raportul

de expertiză a confirmat legalitatea sumelor acordate.

Ulterior s-a invocat și

autoritatea de lucru judecat în raport de decizia nr. 666/2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, excepție ce a fost

respinsă, astfel cum rezultă din practicaua acestei decizii.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând sentința recurată prin prisma criticilor

formulate, a înscrisurilor care există la dosarul cauzei, a

dispozițiilor legale incidente, cât și sub toate aspectele, conform art.

304

1

C. proc. civ., apreciază recursul ca fiind fondat pentru

următoarele considerente ce vor fi expuse.

După cum se constată,

instanța de fond, astfel cum rezultă și din expunerea

rezumativă prezentată anterior, a reținut că sumele

reținute prin actele contestate ca prejudicii aduse Primăriei

Pașcani prin acordarea sporurilor și indemnizațiilor precizate

în cuprinsul acestora, au la bază decizii ale primarului, iar dreptul de

exercitare a controlului financiar delegat prevăzut de O.G. nr. 119/1999

nu include și dreptul de a contesta direct sau indirect legalitatea acestor

decizii.

Cele

reținute denotă o încălcare și aplicare greșită a

dispozițiilor legale incidente .

Astfel,

art. 5 din O.G. nr. 119/1999 (r1)

privind controlul intern și controlul financiar

preventiv

, prevede: (1) „Persoanele care

gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația

să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea

legalității, regularității, economicității,

eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice

și în administrarea patrimoniului public (2) Ministerul Finanțelor

Publice este autoritatea administrației publice centrale de specialitate

care are responsabilitatea elaborării și implementării politicii

în domeniul gestiunii financiare. Ministerul Finanțelor Publice

îndrumă metodologic, coordonează și supraveghează

asigurarea bunei gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice și

în administrarea patrimoniului public „.

Potrivit

art. 22 alin. (1) din aceeași ordonanță

„

Ministerul

Finanțelor Publice efectuează inspecții ori de câte ori

există indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate în

efectuarea de operațiuni, în sensul prezentei ordonanțe”

iar

conform alin. (8) „

În cazul în care în urma

inspecției efectuate se constată abateri de la legalitate care au

produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va

întocmi proces-verbal de inspecție. ...”.

Dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. p) din același act normativ definesc

operațiunea

ca fiind: „orice acțiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice

sau a patrimoniului public, indiferent de natura acesteia”.

În

raport de aceste dispoziții, rezultă că organul de control poate

aprecia și constata legalitatea operațiunilor prin care s-au acordat

sumele ce au făcut obiectul controlului și implicit a

contestației din cauza dedusă judecății, indiferent

dacă dispozițiile primarului au fost sau nu atacate, astfel că

cele reținute de prima instanță cu privire la aceste aspecte

sunt eronate.

Prin

urmare, instanța de fond trebuia să examineze actele a căror

anulare s-a solicitat, cu privire la sumele de bani contestate și

considerate prejudicii aduse Primăriei Pașcani, în raport de

dispozițiile legale incidente care justificau sau nu plata acestora,

expunând temeiurile de fapt și de drept care i-au format convingerea în

pronunțarea soluției precum și cele pentru care au fost

înlăturate cele reținute în actele ce fac obiectul acțiunii

promovate și implicit apărările formulate de pârâtă.

Cum

prima instanță nu a analizat toate aceste aspecte, instanța de

recurs nu poate exercita un control judiciar complet al cauzei deduse

judecății.

Mai

mult, prin sentința recurată s-a dispus exonerarea reclamantului de

plata sumei de 91.760,02 lei fără a se avea în vedere că această

sumă reprezintă suma totală impusă a fi recuperată de

la personalul angajat în structurile Primăriei Pașcani, conform

tabelului anexat la punctul 2 al procesului verbal de inspecție contestat,

unde reclamantul figurează cu 4.340,99 lei, fapt ce denotă o eroare a

instanței de fond și sub aspectul stabilirii corecte a obiectului

cererii de chemare în judecată în raport și de dispozițiile

Legii nr. 554/2004.

În

consecință, față de cele reținute cât și de

prevederile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se

impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Cu

ocazia rejudecării vor fi analizate și cererile de sesizare cu excepțiile

de nelegalitate a dispozițiilor primarului menționate de

recurentă în cererea de recurs, formulate în temeiul art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Iași împotriva

sentinței civile nr. 152/CA din 21 iulie 2009 a Curții de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010