ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4292/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4292/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanții N.C., D.I. și B.I. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Iași, anularea deciziei din 27 iulie 2009, emisă de pârâtă, precum și

obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că, prin decizia indicată mai sus, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Iași a respins contestația formulată de

reclamanți împotriva procesului-verbal de inspecție din 25 iunie 2009,

înregistrat la pârâtă la data din 07 iulie 2009.

Prin procesul-verbal din

25 iunie 2009 s-a constatat acordarea nelegală a unui spor de 50 % primarului comunei

Butea, N.C., și viceprimarului, D.I., spor prevăzut de Legea nr. 263/2006, creând

astfel consiliului local un prejudiciu de 39.790 RON, precum și crearea unui prejudiciu

de 4.050 RON prin acordarea nelegală a unor drepturi salariale lui B.I..

Reclamanții au susținut

că atât decizia din 27 iulie 2009 cât și procesul-verbal de inspecție din 25 iunie

2009 sunt nelegale, criticându-le pentru vicii de fond și de formă.

de fond în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă

nr. 163 din 28 septembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamanți, sentința fiind

recurată de către aceștia.

de recurs în primul ciclu procesual

Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia civilă din 5 martie 2010, a admis recursul declarat de

către N.C., D.I. și B.I., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Iași.

Pentru hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că reclamanții au efectuat plata taxei judiciare

de timbru în cuantumul legal datorat, la Direcția Economică și Finanțe Publice Iași,

la data de 18 septembrie 2009 și

au

predat recomandat la oficiul

poștal din localitatea Butea plicul conținând chitanțele ce atestă plata taxei de

timbru și timbrele judiciare aferente, operațiunea fiind înregistrată la data de

22 septembrie 2009 în condica de corespondență a oficiului poștal, deci anterior

datei la care a fost soluționată cauza.

Apel în cadrul celui de-al doilea ciclul procesual.

Prin sentința civilă

nr. 12 din 12 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea formulată de către reclamanții N.C., D.I. și B.I..

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a apreciat că sunt întemeiate constatările din cuprinsul procesului-verbal

de inspecție și al deciziei a căror anulare s-a solicitat.

Cu privire la reclamanții

N.C. și D.I., Curtea a constatat, examinând dispozițiile art. unic al titlului IV

O.U.G. nr. 209/2005 și art. III Legea nr. 236/2006, că sporul lunar de dificultate

de 50% din salariul de încadrare nu poate fi acordat și după 31 decembrie 2007,

condiții în care în mod corect s-a reținut în procesul-verbal de inspecție că se

impune a fi recuperate de la acești reclamanți sumele de bani pe care le-au primit

după data respectivă cu titlu de spor lunar de dificultate, de 50% din salariul

de încadrare, la care se adaugă majorările aferente.

În ceea ce îl privește

pe reclamantul B.I., prima instanță a constatat că la data de 01 ianuarie 2007 acesta

a fost angajat ca funcționar public, funcția de consilier I, grad principal, treapta

III, că în perioada ianuarie 2007 - octombrie 2007 a ocupat funcția de secretar

și că prin Hotărârea Consiliului Local din 23 martie 2007, postul reclamantului

a fost transformat din consilier I, grad principal, treapta III, în consilier I,

grad profesional superior, treapta I, cu un salariu corespunzător, mai mare decât

cel anterior.

A apreciat Curtea că în

mod just s-a reținut în procesul-verbal de inspecție că nu au fost îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru trecerea reclamantului în funcție de la o treaptă inferioară

la cea imediat superioară, promovarea reclamantului în gradul profesional imediat

superior fiind realizată înainte de împlinirea termenului de un an și în lipsa unui

concurs organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru promovare

rapidă.

În aceste condiții, judicios

s-a reținut în procesul-verbal de inspecție că se impune ca B.I. să restituie diferența

de bani primită ca urmare a promovării sale ilegale, precum și majorările aferente.

Împotriva acestei decizii

au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții N.C., D.I. și B.I., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ..

În esență, recurenții-reclamanți

au reluat susținerile făcute în fața instanței de fond, arătând că: din procesul-verbal

nu rezultă perioada în care s-a efectuat inspecția la Consiliul local al comunei

Butea, pentru a se putea trage concluziile ce se impun, în condițiile în care sesizarea

de la Poliția Orașului Târgu Frumos a fost făcută la data de 9 martie 2009, ordinul

de serviciu este datat 24 aprilie 2009 iar procesul-verbal a fost încheiat la data

de 25 iunie 2009.

Au mai arătat că procesul-verbal

este lovit de nulitate sub aspectul încadrării în drept a faptelor reținute, pentru

că, în ceea ce îi privește pe recurenții-reclamanți N.C. și D.I. s-a reținut încălcarea

art. III alin. (1) Legea nr. 263/2006, articol care nu se regăsește în legea menționată.

În ceea ce îl privește

pe recurentul-reclamant B.I., s-a reținut încălcarea art. 57 alin. (2) lit. b) și

alin. (3) și art. 60

1

alin. (2) lit. a) Legea nr. 188/1999, texte care

nu corespund conținutului normativ al Legii nr. 188/1999 și care nu pot fi coroborate

cu faptele reținute.

Printr-o cerere de recurs

înregistrată distinct, recurentul-reclamant B.I. a arătat că instanța de fond a

pronunțat o soluție greșită, pe de o parte, pentru că în perioada ianuarie-octombrie

2007 a beneficiat de drepturile salariale aferente funcției de secretar, iar nu

celei de consilier 1, grad profesional superior, treapta I de salarizare, iar înainte

de transformarea postului prin hotărârea Consiliul Local Butea din 2007 avea același

grad profesional „superior”, modificarea vizând acordarea treptei de salarizare,

în conformitate cu art. 67 Legea nr. 188/1999, care nu este echivalentă cu promovarea

în grad profesional reglementată în art. 60

1

alin. (2).

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că numai calea de atac exercitată de recurentul-reclamant

B.I. este fondată.

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante.

Actele administrative

supuse controlului de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ,

potrivit art. 22 alin. (8) O.G. nr. 119/1999 sunt procesul-verbal de inspecție din

25 iunie 2009 și decizia de soluționare a contestației administrative din 27 iulie

2009, ambele emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.

Prin procesul-verbal de

inspecție, menținut prin decizia de soluționare a contestației, s-au constat următoarele:

1.Prin acordarea nelegală

a sporului de 50% prevăzut de Legea nr. 263/2006, art. III alin. (1) pentru o perioadă

de 2 ani, respectiv până la 31 decembrie 2007, primarul și viceprimarul comunei

Butea, N.C. și D.I., au creat Consiliului Buftea un prejudiciu total de 39.790 RON,

care urmează a fi recuperat astfel:

-21.306 RON de la primarul

N.C.;

-18.484 RON de la viceprimarul

D.I.;

2.Prin încălcarea prevederilor

art. 57 alin. (2) lit. b) și alin. (3) Legea nr. 188/1999, B.I. a primit nelegal

drepturi salariale în sumă de 4.050 RON, prejudiciul urmând a fi recuperat de la

beneficiarul sumei.

În ceea ce privește prima

măsură, instanța de fond a reținut corect că sporul de 50% din salariul de încadrare

cuvenit salariaților instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea

Legii nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților

minorităților naționale din România, prevăzut în articolul unic al titlului IV O.U.G.

nr. 209/2005, publicată în M. Of. nr. 1194/30.12.2005 și în art. III Legea nr. 263/2006,

așa cum a fost completată prin O.U.G. nr. 136/2006, publicată în M. Of. nr. 104/28.12.2006,

a avut o perioadă de aplicabilitate limitată, până la data de 31 decembrie 2007.

În consecință, plățile efectuate după această dată în contul sporului menționat

au avut caracter nelegal.

Contrar celor susținute

în recurs, procesul-verbal de inspecție indică expres perioada în care s-a desfășurat

activitatea de control, 15 iunie - 25 iunie 2009, iar articolul III a fost introdus

în Legea nr. 263/2006 prin O.U.G. nr. 136/2006, după cum corect a reținut și judecătorul

fondului.

În ceea ce privește prejudiciul

stabilit în sarcina recurentului-reclamant B.I., autoritatea publică a reținut că

începând cu data de 01 noiembrie 2007, când persoana în cauză, căreia i-a încetat

funcția de secretar al comunei, a revenit pe funcția de execuție avută anterior,

i-a fost stabilit, în mod nelegal, un salariu mai mare decât cel cuvenit.

În esență, s-a reținut

că anterior numirii în funcția de conducere de secretar, recurentul-reclamant avea

funcția de consilier I, grad principal, treapta III, dobândită în urma unui examen

susținut la data de 19 decembrie 2006, dar prin hotărârea nr. 20 din 23 martie 2007

a Consiliului Local Butea, postul a fost transformat în acela de consilier I, grad

superior, treapta I, trecerea pe funcția superioară făcându-se fără a fi îndeplinite

condițiile prevăzute în art. 57 alin. (2) lit. b) și alin. (3) și art. 60

1

alin. (2) lit. a) Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare în martie 2007 (vechimea

de cel puțin un an în funcția anterioară și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici).

Înscrisurile depuse la

dosar contrazic însă împrejurările de fapt reținute de autoritatea de inspecție

și împărtășite de judecătorul fondului.

Astfel, în timp ce în

procesul-verbal de inspecție se reține că în urma unui concurs din 19 decembrie

2006, recurentul-reclamant a fost numit în funcția de consilier I, grad principal,

treapta a III-a, fără ca autoritatea emitentă să anexeze documentația care a stat

la baza acestui considerent, conform carnetului de muncă, ale cărui mențiuni, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Iași nu le-a contestat, începând cu data de 01

ianuarie 2007, persoana în cauză a avut funcția publică de consilier 1/S/III. Înscrierea

în carnetul de muncă a avut la bază dispoziția din 20 februarie 2007 a Primarului

Comunei Butea, în care a fost menționată funcția publică de execuție de consilier

clasa I, grad profesional superior, treapta III.

S-a mai reținut că prin

hotărârea din 23 martie 2007 a Consiliului Local Butea, postul a fost transformat

din consilier I, grad profesional principal, treapta III, în consilier I, grad profesional

superior, treapta I, cu încălcarea regulilor impuse prin Legea nr. 188/1999 pentru

promovarea în gradul profesional imediat următor.

Or, așa cum s-a menționat

mai sus, recurentul-reclamant B.I. era deja încadrat pe funcția de consilier I,

grad profesional superior, ceea ce s-a modificat fiind treapta de salarizare, iar

nu însuși gradul profesional, pentru a fi aplicabile temeiurile e drept reținute

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.

În concluzie, instanța

de control judiciar constată că, în lipsa unor documente care să fundamenteze aspectele

reținute în actele contestate, înscrisurile la care s-a făcut anterior referire

sunt în măsură să răstoarne prezumția de legalitate a deciziei și procesului-verbal

de inspecție, în ceea ce privește suma de 4.050 RON reținută în sarcina recurentului-reclamant

B.I..

2.Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse în temeiul art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 și al

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantului

B.I., va respinge recursurile celorlalți doi recurenți-reclamanți, și va modifica

în parte sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantului B.I. și

va anula în parte actele administrative contestate, în ceea ce privește suma de

4.050 RON reținută în sarcina acestuia, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de către B.I., împotriva sentinței civile nr. 12 din 12 ianuarie 2011 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursurile formulate

de N.C. și D.I. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Modifică în parte sentința

recurată în sensul că admite acțiunea formulată de către reclamantul B.I..

Anulează în parte decizia

din 27 iulie 2009 și procesul-verbal de inspecție din 25 iunie 2009 în ceea ce privește

suma de 4.050 RON reținută în sarcina reclamantului B.I..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie

2011.