ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7776/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 405/2012 din 17 decembrie 2012, Curtea

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

lipsei competenței materiale a instanței și a declinat competența de

soluționare a acțiunii în restituire, promovată de reclamanta SC "R."

SA Pașcani, în contradictoriu cu pârâtele: Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Iași, Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabilii Mici și Mijlocii Iași și Administrația Finanțelor Publice a

Municipiului Pașcani, în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios

administrativ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că, raportat la temeiul de drept al

acțiunii și la faptul că ceea ce se solicită prin cererea de chemare în judecată,

astfel cum a fost ea precizată, vizează restituirea unor sume încasate de

pârâte, în baza unor acte administrativ-fiscale care au fost anulate prin

Sentința nr. 240/CA din 16 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Iași în

Dosarul nr. 7242/99/2008 și respectiv prin Sentința nr. 196/CA din 9 august

2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 874/45/2009, în cauză nu

sunt incidente prevederile art. 149 și următoarele din Legea nr. 571/2003 și

nici dispozițiile art. 88 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, fiind vorba doar de o

simplă cerere de restituire a unor sume de la bugetul de stat, sume ce au fost

încasate de la contribuabil în baza unor acte administrativ-fiscale ce au fost

anulate prin hotărâri judecătorești definitive.

Constatând că

litigiul de față nu vizează acte administrativ-fiscale, prin care s-ar fi

stabilit taxe și impozite, ci doar restituirea unor sume pretins reținute fără

drept, și că, în aceste condiții, nu este aplicabil criteriul valoric, prevăzut

de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci criteriul statutului juridic al

instituției publice căreia îi revine pretinsa obligație de restituire a sumelor

pentru care nu mai există un titlu de creanță valabil, Curtea, raportându-se și

la prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare elaborat de

Ministerul Finanțelor Publice, a apreciat că în cauză sunt aplicabile

prevederile art. 32 și art. 33 C. proc. fisc., coroborate cu art. 117 din

același cod, care dau organelor fiscale teritoriale, indiferent de valoarea

pretențiilor formulate, competența de soluționare a cererilor de restituire a

sumelor pretins plătite în mod nelegal în contul bugetului de stat și,

implicit, responsabilitatea pentru refuzul de a rezolva o atare cerere.

Drept urmare, având

în vedere că însăși pârâtele au susținut că este de competența Administrației

Finanțelor Publice a Municipiului Pașcani soluționarea cererii de restituire a

sumei totale de 1.157.762 RON, sumă ce a fost reținută și virată la bugetul de

stat în baza unor acte administrativ-fiscale ce au fost anulate de instanțele

judecătorești competente, Curtea, constatând inaplicabilitatea criteriului

valoric, într-un atare caz, criteriu care se aplică exclusiv litigiilor având

ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale prin care au fost stabilite

obligații de plată a unor taxe și impozite, raportându-se la dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în temeiul art. 158 alin. (3) din același

cod, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei de față în

favoarea Tribunalului Iași, ca primă instanță în materia contenciosului

administrativ.

Prin Sentința civilă

nr. 3438 CA din 25 septembrie 2013, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a constatat că tribunalul este necompetent

material a soluționa cererea de chemare în judecată formulată de către

reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Iași, Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabili Mijlocii și Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Pașcani, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

rezolvării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta SC R. SA a înțeles să sesizeze

instanța de judecată cu cenzurarea unui posibil refuz al organelor fiscale

pârâte de a-i restitui suma totală de 1.157.762 RON, reprezentând taxa pe

valoare adăugată; că, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în forma aplicabilă la data învestirii Curții de Apel Iași (31

octombrie 2012) și având în vedere că litigiul de față privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale, determinarea competenței materiale a primei instanțe

se realizează în funcție de criteriul valoric și nu de cel al poziționării

autorităților pârâte în sistemul administrativ, iar cum valoarea taxei pe

valoare adăugată dedusă judecății este superioară pragului de 500.000 RON,

aparține Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

competența materială de a rezolva în fond cauza prezentă.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal și Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 21 și art. 22 C. proc.

civ., Tribunalul a suspendat procedura și a înaintat Dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a hotărî

asupra conflictului de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor

administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu

răspunde solicitantului în termenul legal.

De asemenea, în

conformitate cu prevederile art. 205 alin. (2) și art. 206 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003, are dreptul de a introduce contestație în fața organului fiscal și

ulterior de a se plânge în instanță și persoana care se consideră lezată în

drepturile sale de absența unui act administrativ fiscal sau de refuzul

nejustificat de emitere a unui astfel de act.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de

contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție

de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte,

legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor

administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de

500.000 RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel).

Având în vedere

obiectul acțiunii judiciare de față, faptul că suma solicitată are caracterul

unei creanțe fiscale, prezentul litigiu fiind un litigiu care privește taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în

cauză sunt aplicabile în materie de competență dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, având

în vedere faptul că în cazul litigiilor având ca obiect creanțe fiscale

competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu

criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât

cuantumul sumei ce formează obiectul prezentului litigiu este mai mare de

500.000 RON, competența de soluționare în fond a litigiului aparține Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC "R." SA și pe

pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, Administrația Finanțelor

Publice pentru Contribuabilii Mici și Mijlocii Iași și Administrația Finanțelor

Publice a Municipiului Pașcani, în favoarea Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL