ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6249/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6249/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
1.Soluția pronunțată de Judecătoria Brașov
Prin cererea de chemare
în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 17
februarie 2012, reclamanta SC P.G. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele
Administrația Finanțelor Publice Brașov și D.G.F.P. Brașov întoarcerea executării
silite pornite împotriva sa, în temeiul titlului executoriu constând în decizia
de impunere din 7 februarie 2008 în dosarul de executare nr. D15/101014181 asupra
sumelor de bani achitate de reclamantă în contul declarațiilor curente și asupra
sumelor de bani ridicate din conturile societății în perioada 7 februarie 2008
- 30 iunie 2012, al cărui cuantum va fi stabilit pe baza unei expertize contabile
ce va fi dispusă în cauză.
Prin sentința civilă
nr. 15295 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Brașov a fost admisă excepția necompetenței
materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Judecătoria Brașov a reținut
că temeiul de drept invocat de reclamantă nu impune instanței obligația de a analiza
cererea doar prin prisma acestuia, instanța având obligația de a stabili corecta
calificare juridică a cererii.
A mai reținut instanța
că procedura restituirii sumelor de bani de la buget se derulează doar la cererea
expresă a contribuabililor, aspect ce rezultă din art. 117 C. proc. fisc. și este
supusă normelor cuprinse în metodologia aprobată prin ordinal ministrului finanțelor.
A concluzionat instanța
că restituirea unor astfel de sume este supusă dispozițiilor C. proc. fisc., și
doar în cazul particular al solicitării restituirii de astfel de sume ca cerere
accesorie contestației la executare se aplică C. proc. civ.
Soluția pronunțată
de Tribunalul Brașov.
Prin sentința nr. 1680/CA
din 12 martie 2013 Tribunalul Brașov și-a declinat competența materială de soluționare
a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, reținând că prin Decizia nr. V/2012,
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat
de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
și în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404
2
alin. (3) din
C. proc. civ. a stabilit că instanța judecătorească competentă potrivit legii să
soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației
anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.
A mai reținut Tribunalul
că art. 373 alin. (2) teza ultimă din C. proc. civ. instituie o serie de excepții
referitoare la instanța de executare, în afara judecătoriei, excepții care sunt
prevăzute de lege, menționându-se cu titlu de exemplu dispozițiile art. 2 alin.
(1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, care în material contenciosului administrativ
stabilesc faptul că instanța de executare este instanța care a soluționat fondul
litigiului de contencios administrativ.
A concluzionat Tribunalul
că instanța care a soluționat fondul litigiului este Curtea de Apel Brașov.
Soluția pronunțată
de Curtea de Apel Brașov
Prin sentința nr. 105/F
din 20 mai 2013, Curtea de Apel Brașov a admis excepția de necompetență material
invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Brașov și a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Soluția Înaltei Curți
asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte
constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.
civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Așa cum rezultă din cuprinsul
cererii de chemare în judecată obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantei
SC P.G. SRL de a se dispune întoarcerea executării silite pornită împotriva sa,
în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere din 7
februarie 2008.
Prin Decizia nr. V/2012
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat
de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
și în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404
2
alin. (3) din
C. proc. civ. a stabilit că instanța judecătorească competentă potrivit legii să
soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației
anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.
În considerentele aceleiași
Decizii, s-a mai reținut că, în condițiile în care judecătoria, ca instanță de executare,
este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării, cât și a
titlului executoriu, tot judecătoria este competentă atunci când se pune problema
restabilirii situației anterioare executării, ca urmare a anulării executării și,
respectiv, a desființării titlului executoriu în temeiul căruia a fost efectuată
executarea silită.
Având în vedere considerentele
expuse,văzând dispozițiile art. 330
7
alin. (4) din C. proc. civ., în
temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC P.G. SRL în contradictoriu cu pârâtele
Administrația Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Brașov în favoarea Judecătoriei Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie
2013.