ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6249/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Soluția pronunțată de Judecătoria Brașov Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 17 februarie 2012, reclamanta SC P.G. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Brașov și D.G.F.P. Brașov întoarcerea executării silite pornite împotriva sa, în temeiul titlului executoriu constând în decizia de impunere din 7 februarie 2008 în dosarul de executare nr. D15/101014181 asupra sumelor de bani achitate de reclamantă în contul declarațiilor curente și asupra sumelor de bani ridicate din conturile societății în perioada 7 februarie 2008 - 30 iunie 2012, al cărui cuantum va fi stabilit pe baza unei expertize contabile ce va fi dispusă în cauză.

Prin sentința civilă nr. 15295 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Brașov a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Judecătoria Brașov a reținut că temeiul de drept invocat de reclamantă nu impune instanței obligația de a analiza cererea doar prin prisma acestuia, instanța având obligația de a stabili corecta calificare juridică a cererii. A mai reținut instanța că procedura restituirii sumelor de bani de la buget se derulează doar la cererea expresă a contribuabililor, aspect ce rezultă din art. 117 C. proc. fisc. și este supusă normelor cuprinse în metodologia aprobată prin ordinal ministrului finanțelor.

A concluzionat instanța că restituirea unor astfel de sume este supusă dispozițiilor C. proc. fisc., și doar în cazul particular al solicitării restituirii de astfel de sume ca cerere accesorie contestației la executare se aplică C. proc. civ. 2. Soluția pronunțată de Tribunalul Brașov. Prin sentința nr. 1680/CA din 12 martie 2013 Tribunalul Brașov și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, reținând că prin Decizia nr. V/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) din C. proc.

civ. a stabilit că instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria. A mai reținut Tribunalul că art. 373 alin. (2) teza ultimă din C. proc. civ. instituie o serie de excepții referitoare la instanța de executare, în afara judecătoriei, excepții care sunt prevăzute de lege, menționându-se cu titlu de exemplu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, care în material contenciosului administrativ stabilesc faptul că instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. A concluzionat Tribunalul că instanța care a soluționat fondul litigiului este Curtea de Apel Brașov.

3. Soluția pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin sentința nr. 105/F din 20 mai 2013, Curtea de Apel Brașov a admis excepția de necompetență material invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și a constatat ivit conflictul negativ de competență. 4. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantei SC P.G.

SRL de a se dispune întoarcerea executării silite pornită împotriva sa, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia de impunere din 7 februarie 2008. Prin Decizia nr. V/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) din C. proc. civ. a stabilit că instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

În considerentele aceleiași Decizii, s-a mai reținut că, în condițiile în care judecătoria, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze contestația, atât împotriva executării, cât și a titlului executoriu, tot judecătoria este competentă atunci când se pune problema restabilirii situației anterioare executării, ca urmare a anulării executării și, respectiv, a desființării titlului executoriu în temeiul căruia a fost efectuată executarea silită. Având în vedere considerentele expuse,văzând dispozițiile art. 330 7 alin. (4) din C. proc. civ., în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC P.G. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov în favoarea Judecătoriei Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.