ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2017

Decizia nr. 733/2017

Asupra recursului de față

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/45 din 10 noiembrie 2015, reclamantul A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru de 70 de lei achitate pentru cauza nr. x/45/2014 a Curții de Apel Iași.

Încheierea recurată

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea reclamantului A. de restituire a taxei judiciare de timbru de 70 de lei achitată potrivit chitanțelor x din 15 septembrie 2014 și y din 15 septembrie 2014.

Recursul

Împotriva acestei încheieri a formulat apel petentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat în principal, admiterea apelului și restituirea taxei de timbru, iar, în subsidiar, declinarea competentei de soluționare a cerere restituire taxă de timbru în favoarea Judecătoriei Iași.

S-a susținut de către petent că interpretarea dată de instanța de judecată art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 face imposibilă recuperarea taxei judiciare de timbru plătită în fața unei instanțe necompetente, în opinia sa, achitând în mod corect taxa judiciară de timbru la momentul introducerii acțiunii.

S-a mai arătat că Judecătoria Iași, care este instanța competentă să soluționeze cauza, nu poate dispune restituirea taxei de timbru, fiind ținută de prevederile art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că petentul nu își mai poate recupera banii pe care i-a plătit pentru un serviciu care nu a mai fost prestat.

A mai apreciat petentul că în cazul în care instanța ar fi considerat că există și alte modalități privind recuperarea acestei taxe ar fi trebuit să-și decline competența în favoarea instanței în favoarea căreia și-a declinat competența și cu privire la soluționarea cererii de chemare în judecată.

În cuprinsul cererii formulate petentul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 în raport cu art. 44 și art. 56 din Constituția României, motivând, în esență, că interpretarea dată de instanță prevederilor art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 face imposibilă recuperarea de către petent a contravalorii taxei judiciare de timbru.

Calea de atac a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata nu au formulat întâmpinare.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea căii de atac, constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Conform dispozițiilor art. 7 C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit art. 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile."

Petentul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, privind restituirea taxei judiciare de timbru achitată în dosarul nr. x/45/2014 motivat de soluția de declinare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Din conținutul textului de lege invocat de către petent, respectiv dispozițiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că acestea reglementează procedura aplicabilă cererilor cu caracter necontencios cu privire la care legea nu prevede o competență specială, caz în care rămân aplicabile procedurile speciale prevăzute în speță de O.U.G. nr. 80/2013.

Apreciază Înalta Curte că prevederile invocate dau expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

În temeiul acestor considerente, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 1127 din 8 aprilie 2016, ca inadmisibilă.

Raportat la soluția enunțată, instanța va respinge și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind evident că textul de lege a cărei neconstituționalitate se invocă nu are nicio înrâurire asupra soluției date calea de atac, Înalta Curte reținând și argumentele Curții Constituționale expuse în Decizia nr. 460/2014, potrivit cărora nu este admisibilă a se învesti Curtea Constituțională cu examinarea neconstituționalității unui act normativ, într-un cadru procesual creat special în acest scop.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge calea de atac declarată de petentul A. împotriva Încheierii din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL